Daca te referi la D-zeul bibliei, este destul de greu. Naum 1:2 "Domnul este un Dumnezeu gelos* şi răzbunător**; Domnul Se răzbună şi este plin de mânie." Spre fericirea intregii omeniri, acesta este un capcaun, nu D-zeu. Eu cred ca nu mai traieste pentru ca Biblia spune ca va muri si el ca si oamenii. Dar daca te referi la D-zeul Adevarat, Creatorul Universului si al vietii, nu ai nici un motiv sa iti fie frica de El.
Nici macar n-ar trebui sa-ti fie frica de Dumnezeu ca si de un animal salbatic sau o boala care poate omori. Cand vezi ca se vorbeste in Biblie despre "frica de Dumnezeu" se refera la frica de a nu-L dezamagi pe Dumnezeu, din iubire. Asa cum ti-e frica sa nu-ti dezamagesti parintii fiindca îi iubesti. Iar frica de a nu-ti dezamati parintii sau profesorii sau pe Dumnezeu nu e un lucru rau pentru ca te motiveaza sa fi cat mai bun.
Ai dat un raspuns ca si cum Biblia nu ar exista. Sau tu nu ai citit-o? Citeste raspunsul meu de mai sus, macar.
Am citit Biblia. In intregime si am inteles-o dpdv holistic. Tu n-ai facut decat sa extrapolezi versete fara sa intelegi nimic ca un program idiot. Nu orice Dorel tampit de pe net intelege Biblia si faptul ca inca exista atat de multi analfabeti functionali nu ajuta cu nimic la problema asta. Pentru oameni ca tine si Harap Alb reprezinta o lectura greu de inteles, dar mite Sfanta Scriptura. Inca nu ati inteles, oameni prosti, ca nu puteti sa smulgeti cu salbaticie versete aleatorii din textul scripturistic si sa pretindeti ca mintea voastra barbara si intunecata intelege ceva? Aud zilnic idioti care vorbesc despre religie si politica de parca ar avea cel mai mic habar despre oricare dintre ele. Cel mai grav lucru nu este ca sunteti complet lipsiti de educatie, logica si onestitate fata de propria persoana, cel mai grav lucru este ca nici macar nu le vreti.
Tin minte ca aveam o dezamagire, o frica de ideea de moarte cand am realizat ca nu exista Dumnezeu. Cred ca nu scapi de senzatia de frica de moarte, cred ca te inveti cu ea si cred ca ajungi intr-un punct in care nu-ti mai pasa, in care capeti rezistenta la acea frica. Cred ca este la fel si cu frica de Dumnezeu, traiesti cu ea pana cand ajungi sa nu-ti mai pese.
Frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii. Tu nu vrei sa devii înțelept?
Scapi cunoscandu-l pe Dumnezeu. Daca tu crezi ca Dumnezeu este un judecator aspru care sta si noteaza toate pacatele tale ca itr-o zi sa nu ii scape nimic cand te va pedepsi, si ca este mereu incruntat si suparat si nu-i convine nimic, caruia nu-i pasa de tine si de ce se intampla in lume, ca este undeva departe, transcendent de ne atins. Atunci iti spun draga prietene, dac aaceasta este conceptia ta despre Dumnezeu, NU il cunosti pe Dumnezeul bibliei.
Iti recomand 2 video scurte, care sa ti-l prezinte pe Dumnezeu din biblie, eu le-am vazut de nenumarate ori, mai ales in situatiile cele mai dificile din viata mea.
https://www.youtube.com/watch?v=Nxv74DFbjdc
https://www.youtube.com/watch?v=VgEnPPwMGZQ&t=164s
Te rog fierbinte sa le urmaresti.
Stiu, nu e frica de dzeu, ci de cei care "il au pe dzeu de partea lor" ca ei fac oricum rautatile lor, de ei te temi. Cand vei intelege ca "Dzeu" e inventia lor, a unor oameni care nu-s mai "mult" decat poti fi tu, ca oamenii sunt egali, atunci va inceta frica. Si atunci te sperii ca faci tu ceva gresit cand vezi ca dzeule da lor mai mult, si nu te mai vede. Si ai impresia ca iti vede rgeselile, ei nu vad ce faci in absenta lor, dar ei pot sa vorbeasca aiurea si te sperii de acuzatiile lor. Cand elimini acest superior din viata ta, inceteaza si frica.
Frica de Dumnezeu, spun Sfinţii Părinţi, precum şi proorocul David, este „începutul înţelepciunii", adică ea face începutul a toată fapta bună; iar dragostea de Dumnezeu este desăvârşirea şi sfârşitul faptelor bune. Frica de Dumnezeu formează, deci, începutul mântuirii, iar dragostea de Dumnezeu, „care scoate afară frica", este sfârşitul mântuirii, pentru că cel ce iubeşte, trăieşte numai în Dumnezeu, „care este dragoste".
Dacă credinţa începe cu pocăinţa, calea către dragoste trece prin frica de Dumnezeu. Dacă vrei să ajungi la limanul dragostei, ia-ţi drept cârmaci frica de Dumnezeu, spun Sfinţii Părinţi. Pocăinţa este corabia, frica este cârmaciul, iar dragostea este limanul dumnezeiesc. Frica ne urcă pe corabia pocăinţei, ne trece marea cea puturoasă a vieţii şi ne călăuzeş te la limanul dumnezeiesc, care este dragostea.
Frica de Dumnezeu ne arată cu adevărat păcatele noastre, aruncând lumină până şi în acele unghere ale sufletului în care de obicei nici nu ne uităm.
1)poti sa devi ateu, aceasta fiind calea lașului
2)Te conectezi spiritual cu dorintele Lui si reuseseti sa intelegi ce-si doreste de la tine, astfel stiind ca esti pe calea Domnului nu o sa ti mai fie frica de el