Prin suferință. Dumnezeu mi-a schimbat perspectiva despre suferință, îngăduindu-mi-o în viața mea...sau mai frumos spus, binecuvântându-mă cu ea.
Halal Dumnezeu.Binecuvanteazs oamenii cu suferință, că și pe mine.Eu de asta parca nu îmi mai este drag Dumnezeul crestin, oamenii sunt sătui de suferință în viața asta mizera și El da suferință chipurile spre desăvârșire, hai mă lași
Suferința pentru un creștin este ce este focul pentru aur, îl dovedește aur și îl purifică.
Corect!
Care suferință? Durerea în sine? Disconfortul? Nefericirea? Suferința este o entitate care nu o poți pune în roabă să o cari de colo colo. Perspectiva cui? A cărui om? întrebare vagă la care nu există răspuns util, care să folosească la ceva.
Un om care vede realitatea așa cum este, un om care prețuiește știința, un om care apreciază munca și care nu e impresionat de niște povești primitive, fanteziste și absurde va avea o perspectivă corectă asupra tuturor lucrurilor. Poveștile inventate nu pot înlocui realitatea sau adevărul. La adevăr se ajunge prin știință, iar la minciună se ajunge prin credință.
Știința nu poate conduce la un adevăr filosofic sau absolut pentru că nu ăsta e scopul ei. Știința se ocupă cu a observa fenomenele din natură, a le studia și a trage concluzii de pe urma lor, ceea ce conduce la adevăruri științifice.
Religia e altceva. Ea se ocupă de divinitate, moralitate și caută adevăruri filosofice. Religia nu poate înlocui știința și nici știința nu poate înlocui religia; nu poți să crezi în știință.
Știința duce la adevăr, oricare ar fi acela, iar credința e exact ceea ce îi cere omul mincinos omului naiv, credul și neștiutor pentru a-l putea înșela. Un om mincinos asta își dorește: să găsească cât mai mulți fraieri.
"Religia s-a născut când primul ticălos l-a întâlnit pe primul prost." – Voltaire
Gogu06 întreabă: