Cum va explicati faptul ca desi in Biblie nu scrie absolut nimic despre nasterea lui Isus din Sfanta Treime, toti credinciosii cred asta?
O fi luat povestea asta din vis, sau le-a bagat-o Dracu in cap cu forta?
Intrebarea este legitima pentru ca aceasta "poveste gogonata" nu se gaseste in Cuvantul lui Dumnezeu"!
S-o fi gasind in vorbele Diavolului?
Ordonare:
După relevanţă
Stai putin. Iisus nu s-a nascut din Sfanta Treime! Caci atunci nu mai exista o treime ci poate o doime ceea ce este irelevant, dogmatic vorbind.
Răspunde
In Biblie nu scrie nicaieri de vreo Sfanta Treime. Abia in secolul al XVI-lea s-au trezit crestinii sa adauge in textul Bibliei dogma Sfintei Treimi, falsificand niste versete. http://ro.wikipedia.org/wiki/Comma_Johanneum
Dar au schimbat cei nedrepti cuvantul cu un altul...
Dar vai acelora care plasmuiesc Scriptura cu mainile lor si spun ''Aceasta este de la Dumnezeu '', pentru a dobandi prin aceasta un pret de nimic! Vai pentru ceea ce mainile lor au scris si vai lor pentru ceea ce agonisesc!''
Răspunde
Degeaba eşti "doctorandus", din păcate, pari a fi mai curând "ignorantus"...
Ştie tot românul, care a mai citit câte ceva, că primele din cele şapte sinoade ecumenice (325, 381, 431, 451... ) au discutat printre altele şi învăţătura despre Sfânta Treime, învăţătură care deja exista de trei secole!
Discuţiile din cadrul sinoadelor ("stenogramele" sinoadelor) se păstrează până astăzi şi ele scot în evidenţă grija cu care abordau o învăţătură esenţială creştinismului şi teama sinodalilor (peste şase sute de episcopi din toată lumea creştină) de a nu inova nimic, de a nu schimba învăţătura creştină de până atunci! Asta arată foarte transparent că învăţătura despre Sfânta Treime a fost baza creştinismului încă de la începutul lui şi a continuat neîntrerupt până astăzi!
Dacă există astăzi Bibliea, asta se datorează Bisericii creştine care a păstrat canonul Noului Testament după toate criteriile valide (autenticitatea autorilor, vechimea epistolelor şi a evangheliilor- obligatoriu sec I!, etc...).
Biserica nu a schimbat o literă din originalele autentine aparţinând apostolilor şi ucenicilor lor! Acelea au fost scrierile care trebuiau să apară în canonul Noului Testament!
Ceea ce a aparţinut însă impostorilor, aşa-zisele evanghelii, descoperite recent, cele false (apărute după sute de ani faţă de cele autentice şi scrise de autori anonimi!) nu au fost ascunse, ci au fost făcute publice de episcopii vremii (Irineu de Lugdunum) dar au fost criticate pentru ereziile lor!
Aşa cum astăzi, oricine are stilou şi hârtie, poate să scrie vrute şi nevrute, la fel se întâmpla şi atunci! Contează întotdeauna originalitatea şi autenticitatea autorilor şi a scrierilor, şi nu în ultimul rând, a perioadei istorice!
Si atunci cum iti explici ca Vechiul Testament care contine cuvantul lui Dumnezeu a fost modificat prin adaugirea cu NT care nu mai contine Cuvantul lui Dumnezeu ci minciunile ucigasului de crestin Pavel si a bisericii sale fara Dumnezeu?
Daca exista ''Biblia crestina'' astazi, asta se daroteaza iudeilor nicidecum vreunei Biserici. Datorita Bisericii a aparut sute de Biblii crestine fiind copiile adevaratei Biblii evreiesti, copii eronate sau intentionat modificate fata de originalul ebraic si adaugat un Nou Testament grec la aceasta.
Pe mine nu ma intereseaza minciunile lui Pavel (cetatean roman) si nici NT grec si nici Biserica si nici chipurile Diavolului inainte carora se inchina ei si le slujesc. Explicatia am dat-o mai sus:'' PAENTRU A CASTIGA O MICA SIMBRIE ..Pavel castigase prin aceasta cetatenia romana.
Pavel şi-a sacrificat întreaga sa viaţă pentru învăţătura creştină primită, iar la sfârşitul vieţii a şi fost martirizat pentru ea!
Zbarci! http://en.wikipedia.org/wiki/Trinity#History
„Ca rezultat al acestor cercetări, azi este recunoscut pe larg că proto-ortodoxia a fost pur și simplu una din multele interpretări concurente ale creștinismului din biserica timpurie. Nu era nicicum o interpretare de la sine înțeleasă și nici o viziune care ar proveni de la apostoli. Apostolii, de exemplu, nu i-au învățat pe alții Crezul de la Niceea și nici măcar ceva comparabil cu acest crez. Într-adevăr, pe atât cât putem cunoaște trecutul, creștinismul era din cale-afară de divers în exprimările sale teologice."
—Bart D. Ehrman, Lost Christianities: The Battle for Scripture and the Faiths We Never Knew
Pe ce bază afirmi că ortodoxia nu era "o viziune care ar proveni de la apostoli."? Pe o ignoranţă subiectivă care s-a născut după 2000 de ani de creştinism ortodox apostolic?
Dacă acum 2000 de ani, toţi ar fi fost nişte idioţi, care să nu aibă habar de scris, de citit, care să nu fi fost în stare să lase scrieri autentice, atunci, mulţi răuvoitori interesaţi, ar fi putut astăzi minţi în neştire, fără să poată fi contrazişi, fără speranţă!
Dar slavă Domnului, există sute de cărţi ale „Părinţilor Bisericii" din primele secole creştine (I, II, III) care pot confirma, - pe de o parte, faptul că Ortodoxia de astăzi este credinţa despre care ei vorbeau şi o prezentau în cărţile lor atunci, şi,
- pe de altă parte creştinismul nu era absolut deloc foarte "divers"! „Exprimările teologice" convergeau în proporţie majoritară 99% spre ceva unanim recunoscut, universal recunoscut, în toate comunităţăle creştine- baza de învăţături a Bisericii apostolice!
- Este o gravă acuzaţie adusă lui Dumnezeu ca cineva să spună că nu exista o "viziune provenind de la apostoli"! Nu putem acorda atâta ignoranţă primelor comunităţi creştine, care au cunoscut ireproşabil „creştinismul" şi care aveau tocmai sarcina de a-l transmite „fără vreo greşeală" mai departe. Dacă n-ar fi fost capabili să facă asta, atunci Îl acuzăm indirect şi pe Dumnezeu!? Departe de noi acest gând demonic!
- Crezul de la Niceea a mers pe linia a ceea ce era cunosut de peste 300 de ani! El nu a adus absolut nimic nou faţă de învăţătura apostolică a Noului Testament! Stricteţea păstrării absolut neschimbate a învăţăturilor apostoice este caracteristica principală a Ortodoxiei!
- Diversitatea în "exprimările sale teologice" este imposibil de apreciat aşa, subiectiv, "de pe pereţi", şi de aceea orice raportare la sursele autentice, la repere, arată că „exprimările teologice" convergeau în proporţie majoritară 99% spre ceva unanim recunoscut, universal recunoscut, în toate comunităţăle creştine!
- Chiar această unanimitate a teologilor a fost criteriu esenţial al Ortodoxiei, şi al acriviei, stricteţii, „încăpăţânării" cu care ea a rămas neschimbată! Universala recunoaştere a învăţăturilor, în toate comunităţăle creştine a fost criteriu elementar al Ortodoxiei!
- Ce relevanţă pentru afirmaţia ta, are acest protestant subiectiv, Bart D. Ehrman?
Când afirmă "the faiths we never new" el vorbeşte în nume personal, pentru că, atât Biserica apostolică, cât şi cele 2-3 secte apărute în urma neînţelegerilor care au precedat sinoadele ecumenice, toate aceste credinţe deci, sunt foarte clar, subliniez, FOARTE CLAR prezentate în cărţile autorilor creştini ai vremii!
Fiecare dintre aceşti autori au avut suficientă originalitate dar au mers totuşi pe linia Bisericii apostolice. Era normal totuşi pentru ei să respecte unitatea mesajului lui Dumnezeu (o singură credinţă, aşa cum şi Dumnezeu este Unul), şi nu să îşi deschidă fiecare „afaceri pe cont propăriu" în virtutea orgoliului, secte care să se îndepărteze de adevăr!
Mai du-te dom'le la scoala, ca mai ai pana sa-ti dai doctoratul in teologie la Princeton si sa devii autoritate mondiala in istoria crestinismului. Bart Ehrman asta e. In comparatie cu el, tu trebuie sa incepi cu bucle, bastonase, etc. (in ce priveste ebraica, greaca, limba copta, siriaca, engleza, germana si franceza, ca fara astea nu poti fi cercetator al istoriei crestinismului).
Ehrman nu e protestant sau sectant, e pur si simplu agnostic.
Iar crezurile au fost inventate de unii crestini tocmai pentru a se delimita de alti crestini care credeau alte lucruri decat ce se spune in crezurile respective. Crestinii care recita azi crezurile habar nu mai au la ce se refera ele (adica ce combat ele).
„Dată fiind iuțeala cu care se răspândea creștinismul, e lesne de imaginat și repeziciunea cu care manuscrisele autografe erau copiate în zeci și sute de exemplare pentru aria, din ce în ce mai largă, a comunităților creștine. Așa se explică faptul că o bună parte din ele au înfruntat secolele și că până în zilele noastre au ajuns nu mai puțin de 2500 de manuscrise, dintre care 167 cuprind Noul Testament în întregime. Desigur, originalele nu ni s‘au păstrat, dar codici precum Sinaiticus (sec. IV), Vaticanus (sec. IV), Alexandrinus (sec. V), Parisiensis (sec. V), Freesianus (secolele IV-V), ca să cităm doar pe cele mai importante, se constituie în tot atâtea mărturii asupra vechimii textelor noutestamentare. De aici, și imensele posibilități ale filologilor biblici de a alcătui ediții critice tot mai bune și mai utile, pe care le pun la îndemâna traducătorilor. Evoluția acestor ediții, pe de-o parte, și evoluția fiecărei limbi naționale, pe de alta, sunt principalele rațiuni pentru care Biblia se cere tradusă – sau cel puțin revizuită – periodic, spre folosul și desfătarea cititorilor ei."
—Bartolomeu Anania, Biblia, 2001
Asa cum ai spus in Biblie nu scrie asa ceva si Isus nu face parte dintr-o trinitate, iar adevaratii crestini nu cred in trinitate.Ioan17:3
Adevăraţii creştini cred în Sfânta Treime (neîntrerupt de 2000 de ani), pe când cei lupii îmbrăcaţi în blană de creştini nu sunt acceptaţi ca şi creştini, emit profeţii false şi sunt rupţi de continuitatea neîntreruptă a primelor comunităţi creştine, a celor care ştiau foarte bine ce este Sfânta Treime!
Arie nu era adevarat crestin sau cum?
Arie este un impostor care s-a "trezit" mai răsărit decât toţi oamenii şi toate comunităţile creştine de până atunci, "mai presus" decât comunităţile despre care este vorba în Sfânta Scriptură, mai presus de Noul Testament şi întreaga istorie a creştinismului de până atunci, 325 de ani la momentul respectiv! Ce mai... se considera mai presus chiar şi decât Dumnezeu, cu pretenţia de a-I "reconfigura" Acestuia, Învăţătura şi planurile divine în lume!
Arie a fost unul din cei mai mari impostori din istorie fenomenului sectarismului!
Arie a fost un nemernic arogant care şi-a închipuit că Îl poate desconsidera total pe Dumnezeu, atunci când şi-a imaginat că Dumnezeu S-a înşelat (!) sau că Şi-a predicat Evanghelia degeaba! La primul Sinod Ecumenic (scolul IV), învăţătura despre cele trei persoane divine era foarte bine cunoscută, şi păstrată în mod neschimbat! Păstrarea nealterată a învăţăturilor era o adevărată "obsesie", era un lucru sacru, prima formă de respect faţă de mesajul lui Dumnezeu!
Cei care au primit Evanghelia nu au fost nişte dilimani care să fi uitat specificul nealterat al Învăţăturii, aşa de la o generaţie la alta... În primele secole creştinismul s-a răspândit, şi a răspândit peste tot aceeaşi învăţătură unitară!
Ar însemna să-L desconsiderăm la maxim pe Dumnezeu dacă putem să ne imaginăm că El le-a lăsat oamenilor învăţătura (spunând:,, Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate." (Matei 5, 18)) iar aceştia au dat-o instantaneu uitării, intrând în confuzie. Ştiţi ce se spune, dacă elevul nu a înţeles, mai vinovat este profesorul, iar metodele sale sunt nepotrivite. Dar noi nu putem să ne imaginăm aşa ceva despre Dumnezeu.
... În această ordine de idei, ar fi o aberaţie şi o erezie să spunem deci, că „unitatea" învăţăturilor Sale nu s-a putut transmite mai departe în mod clar, fără confuzie! Nu putem spune că nu a priceput nimeni şi că nu a înţeles nimeni mesajul lui Dumnezeu, pentru care El S-a răstignit pe cruce(!)... Ar fi mai mult decât absurd.
În mod logic El a păstrat în raport cu umanitatea o singură cale de transmitere a învăţăturilor, sfaturilor, legilor, deoarece în caz contrar, ar însemna să luăm în considerare o contradicţie flagrantă în cadrul mesajului lui Dumnezeu faţă de oameni, în însăşi esenţa divinităţii (lucru care este de neconceput), dat fiind faptul că din cele câteva mii de culte şi credinţe total diferite, fiecare are învăţături care le exclude pe celelalte…
In Biblie nu sunt dovezi ca ei sunt o trinitate, ba din contra 
umnezeu este Tatal si Cristos este fiul, Tatal fiind intotdeauna mai mare ca fiul.Marcu 13:32, Matei20:20-23,Matei12:31,32; Ioan14:28; 1Corinteni11:3,1Corinteni15:27,28; 1Corinteni8:5,6; 1Petru1:3.Popoarele pagane se inchinau la triade de zei, babilonienii si egiptenii, dar pentru crestinii adevarati exista un singur Dumnezeu Tatal care este Atotputernic, Geneza17:1,iar Isus Cristos e fiul lui Dumnezeu care este doar puternic si care are un inceput.Isaia9:6,7; Coloseni1:15,16.Pentru mine faptul de a intelege adevarul biblic este foarte important si de aceea ma bazez doar pe Biblie, pentru ca, asa trebuie sa procedeze un adevarat crestin, se bazeaza doar pe Biblie, nu pe idei personale. 1Timotei3:16,Apocalipsa22:18,19
Câtă prostie poate să fie în întrebarea ta!
Nu s-a născut nimeni din Sfânta Treime, dar tu nici nu ştii ce înseamnă Treime, în schimb te-ai trezit adresând injurii şi întrebări tendenţioase!
Mântuitorul Hristos nu S-a născut din Sfânta Treime, El face parte din Sfânta Treime!
Mântuitorul Hristos este Dumnezeu Adevărat, egal cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt!
Deci sa inteleg ca Maria nu la nascut pe Isus din Duhul Sfant parte a Treimii... ci a ramas gravida band apa ...si bineinteles facand sex cu soldatul roman Tiberiu Abdes Pandira!
"Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu." (Matei, 22, 29), dar în schimb îţi permiţi să batjocoreşti creştinismul!
Nimeni din Sfânta Treime (Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt), nu a lăsat "gravidă" pe nimeni! Nici Fiul, nici Duhul Sfânt!
Fiul şi Duhul Sfânt sunt Persoane distincte şi nu se confundă! Dacă Hristos (Dumnezeu Fiul) face parte din Sfinta Treime, asta se datorează aceleeaşi naturi divine, pe care o are fiecare Persoană din Sfânta Treime! Fiul şi Duhul Sfânt sunt Persoane distincte, şi la fel, lucrările atribuite celor două Persoane sunt diferite!
Prin aceste supoziţii, adevărate blasfemii împotriva întregului creştinism, te defineşti clar a nu fi un creştin, am dreptate?
Când Biblia se referă la venirea lui Hristos în lume (atunci când Fiul primeşte şi natura umană), ea menţioneză foarte clar faptul că aceasta este şi o lucrare a Duhului Sfânt! Orice minte sănătoasă îşi poate da seama că această "venire", este atunci ceva diferit faţă de modul obişnuit al "conceperii". Spun acest lucru, pentru că ţie ţi se pare, în mod profund eronat că Duhul Sfânt ar deveni "tată"! Acest lucru nu se întâmplă! Dacă naşterea este lucrarea Duhului Sfânt, asta nu înseamnă decât că, Duhul Sfânt doar "a însoţit" venirea Sa în lume:
Luca 1, 35:,, Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema."
Duhul Sfânt nu a "dat" nimic din natura divină a Fiului(care exista deja din veşnicie!), sau din cea umană, pe care Fiul şi-a asumat-o!
Duhul Sfânt nu a influenţat cu nimic natura divină a Fiului, şi nici pe cea umană asumată de Acesta!
Duhul Sfânt doar a mediat sau "consfinţit" legătura dintre firea divină (deja existentă din veşnicie!) şi firea umană (primită prin Fecioara Maria), asumarea venirii în lume a Fiului!
Fiind persoane ale Sfintei Treimi (Duhul Sfânt şi Fiul, alături de Tatăl), această legătură şi însoţire, la Întrupare, nu ridică nici incompatibilităţi şi nici controverse!
O mică parte din citatele care atestă divinitatea Fiului, a doua Persoană din Sfânta Treime:
Ioan1, 23. El a zis: Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: "Îndreptaţi calea Domnului", precum a zis Isaia proorocul.,, Domnului’’ este aici traducerea pentru Iahve, Dumnezeu. Isaia Il identifica pe Mantuitorul Hristos, (Mesia) cu Dumnezeu.
Ioan1, 34 Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.
Profetul Isaia Îl numeste pe Mantuitorul Hristos (Mesia),, Dumnezeu-Tare, Domn al pacii, Parintele al veacului ce va sa vina’’
Sfantul Ioan Evanghelistul spune despre Mantuitorul Hristos: Ioan1, 3,, Toate prin El s-au făcut şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut’’. El nu este o creatura ci Creatorul
Facere1, 1 La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. In textul ebraic original, Dumnezeu este numit printr-o forma de plural, Elohim
Matei 28, 19. ,, Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh’’. Fiului si Duhului Sfant Ii se da aceeasi importanta ca si Tatalui.
Evrei 1, 1. După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci,
Evrei 1, 2. În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile;
Evrei 1, 3. Care, fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei Lui şi Care ţine toate cu cuvântul puterii Sale, după ce a săvârşit, prin El însuşi, curăţirea păcatelor noastre, a şezut de-a dreapta slavei, întru cele prea înalte,
Evrei 1, 4. Făcându-Se cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un nume mai deosebit decât ei.
Evrei 1, 5. Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut"; şi iarăşi: "Eu Îi voi fi Lui Tată şi El Îmi va fi Mie Fiu"?
Prin Întruparea Sa, prin ’’rolul’’ temporar de om, asumat de Fiul lui Dumnezeu de bunăvoie, pentru mântuirea oamenilor (în acelaşi timp rămânând și Dumnezeu), El S-a jertfit și S-a smerit, în fața tuturor, a oamenilor, dar se pare că și a Tatălui, pentru a duce până la capăt ’’rolul’’ asumării întregii umanități asupra Lui.
În virtutea acestui "rol", atunci când Fiul se adresa Tatălui, se exprima prin el şi "umanitatea" asumată de El.
Dumnezeu Fiul, egal și deoființă (termen consacrat, în mod special scris legat!) cu Tatăl, și-a asumat supunerea față de Tatăl doar pentru că liber, și-a asumat și rolul de ’’Mijlocitor ’’, intermediar pentru oameni.
Mesajul precedent conţine o listă doar a câtorva citate în care, de data aceasta, Fiul se exprimă (sau este numit de profeţi) ca Dumnezeu, şi nu ca om!
Adevarat a zis milan9, insa as vrea sa mai adaug ca nu doar Biblia a fost si este Cuvantul lui Dumnezeu, insa trebuie sa tinem cont si de Sfanta Traditie (nu cum au facut protestantii Sola Scriptura).
Ele doua se completeaza una pe alta si sunt necesare spre mantuire.
In Sfanta Traditie se gaseste si aceasta TAINA, este o TAINA divina ce oamenii nu o pot intelege.
Plus :
1) Exista un singur Dumnezeu: Deuteronom 6:4; 1 Corinteni 8:4; Galateni 3:20; 1 Timotei 2:5.
2) Trinitatea constă din 3 Persoane: Geneza 1:1; 1:26; 3:22; 11:7; Isaia 6:8; 48:16; 61:1; Matei 3:16-17; Matei 28:19; 2 Corinteni 13:14. Cunoaşterea limbii ebraice este de mare ajutor în studierea Vechiului Testament. În Geneza 1:1, este utilizat cuvântul "Elohim" care are sensul de plural. De asemenea, acest sens de plural este prezentat şi în Geneza 1:26; 3:22; 11:7 şi Isaia 6:8, unde se vorbeşte despre Dumnezeu cu sensul de "noi". Este INDISCUTABIL faptul că atât "Elohim" cât şi "noi" au în aceste pasaje sensul de mai mult de două persoane. În limba română, există numai două forme ale substantivelor, singular şi plural. În ebraică, însă, există 3 forme: singular, dual şi plural. Forma duală este rezervată evident NUMAI pentru două persoane. Mai precis, forma duală este utilizată pentru a exprima lucruri pereche, precum ochii, urechile, mâinile. Cuvântul "Elohim" precum şi forma utilizată cu sensul de "noi" sunt forme de plural – în mod categoric mai mult decât doi – şi se referă foarte clar la 3 sau cel putin 3 (Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt).
În Isaia 48:16 şi 61:1, Fiul vorbeşte făcând referire la Tatăl şi la Duhul Sfânt. Comparaţi Isaia 61:1 cu Luca 4:14-19 pentru a vedea că Fiul este Cel care vorbeşte. Matei 3:16-17 descrie momentul botezului lui Iisus. Aici este prezentat Dumnezeu Duhul Sfânt coborând asupra lui Dumnezeu Fiul în timp ce Dumnezeu Tatăl proclamă plăcerea Sa în Fiul. Matei 28:19 şi 2 Corinteni 13:14 sunt alte exemple asemănătoare ale celor 3 persoane distincte din Trinitate.
3) Cei trei "membri" ai Trinităţii sunt prezentaţi distinct în diverse pasaje biblice, astfel: În Vechiul Testament, "DOMNUL" se este prezentat ca "Domn" (Geneza 19:24). "DOMNUL" are un "Fiu" (Psalmul 2:7, 12; Proverbe 30:2-4). Duhul Sfânt este reprezentat distinct faţă de "DOMNUL" (Numeri 27:18) şi faţă de "Dumnezeu" (Psalmul 51:10-12). Dumnezeu Fiul este prezentat distinct faţă de Dumnezeu Tatăl (Psalmul 45:6-7; Evrei 1:8-9). În Noul Testament, în Ioan 14:16-17, Iisus se adresează Tatălui despre trimiterea unui Ajutor (Mângâietor), şi anume Duhul Sfânt. Aceasta ne arată că Iisus nu S-a considerat pe Sine ca fiind Tatăl sau Duhul Sfânt. Luaţi de asemenea în considerare toate pasajele din Evanghelii în care Iisus se adresează Tatălui. Vorbea Iisus cu El Însuşi? Nu. El vorbea unei alte Persoane din Trinitate – şi anume Tatălui.
4) Fiecare membru al Trinităţii este Dumnezeu: Tatăl este Dumnezeu – a se vedea Ioan 6:27; Romani 1:7; 1 Petru 1:2. Fiul este Dumnezeu – a se vedea Ioan 1:1, 14; Romani 9:5; Coloseni 2:9; Evrei 1:8; 1 Ioan 5:20. Duhul Sfânt este Dumnezeu – a se vedea Faptele Apostolilor 5:3-4; 1 Corinteni 3:16 (Cel care locuieşte în cei credincioşi este Duhul Sfânt - Romani 8:9; Ioan 14:16-17; Faptele Apostolilor 2:1-4).
5) Subordonarea în cadrul Trinităţii: Scriptura arată că Duhul Sfânt se subordonează Tatălui şi Fiului, în timp ce Fiul se subordonează Tatălui. Aceasta arată existenţa unei relaţii interne şi nu neagă divinitatea nici uneia dintre Persoanele Trinităţii. Acesta este pur şi simplu un subiect pe care minţile noastre limitate nu îl pot înţelege, Dumnezeu fiind infinit. În ceea ce priveşte Fiul, vă rugăm să citiţi Luca 22:42; Ioan 5:36; Ioan 20:21; 1 Ioan 4:14. Referitor la Duhul Sfânt, citiţi Ioan 14:16; 14:26; 15:26; 16:7 şi în mod special Ioan 16:13-14.
6) Sarcinile fiecărui membu al Trinităţii: Tatăl este sursa sau cauza definitorie a: 1) universului (1 Corinteni 8:6; Apocalipsa 4:11); 2) revelaţiei divine (Apocalipsa 1:1); 3) mântuirii (Ioan 3:16-17); şi 4) lucrărilor lui Iisus pe pământ (Ioan 5:17; 14:10). Tatăl este Cel care INIŢIAZĂ toate aceste lucruri.
Fiul este "agentul" prin care Tatăl a împlinit următoarele lucrări: 1) crearea şi existenţa universului (1 Corinteni 8:6; Ioan 1:3; Coloseni 1:16-17); 2) revelaţia divină (Ioan 1:1; Matei 11:27; Ioan 16:12-15; Apocalipsa 1:1); şi 3) mântuirea (2 Corinteni 5:19; Matei 1:21; Ioan 4:42). Tatăl face toate aceste lucruri prin Fiul Său, care acţionează ca "agent" al Său.
Duhul Sfânt este modalitatea prin care Tatăl face următoarele lucrări: 1) crearea şi existenţa universului (Geneza 1:2; Iov 26:13; Psalmul 104:30); 2) revelaţia divină (Ioan 16:12-15; Efeseni 3:5; 2 Petru 1:21); 3) mântuirea (Ioan 3:6; Tit 3:5; 1 Petru 1:2); şi 4) lucrările lui Iisus (Isaia 61:1; Faptele Apostolilor 10:38). Astfel, Tatăl face toate aceste lucruri prin puterea Duhului Sfânt.
Iar in I Ioan 5:7 gasim : "Căci Trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul și Sfântul Duh, și Aceștia trei Una sunt."
Pentru Danay72:...
Dumnezeu este Tatăl şi Hristos este Fiul, dar este Fiul lui Dumnezeu! În nici un caz fiul unui oarecare...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
