Cum vă explicați faptul că vorbim cu persoanele dragi nouă decedate? De ce credeți că apar în vis și vorbim cu ele ca și cum am vorbi în realitate? Eu am avut și vise premonitorii, de exemplu unchiul meu înainte cu o noapte să moară a veni la mine în vis, m-a luat în brațe și mi-a zis că el pleacă, iar în noaptea următoare a murit. Cum vă explicați astfel de vise? Care nu sunt nici pe departe niste vise obișnuite

Radarul tău de biocâmp primește informații de la distanță.
Creierul tău le interpretează și le transformă în scenete de vis.
Nu vorbești cu persoane decedate. că nu ai cum.
Informații despre ele, păstrate în anumite zone unde ele au locuit emit unde de câmp fizic, ca o piatră care a fost încălzită la soare.
Acele informații, receptate de creierul nostru sunt transformate în vise, viziuni și halucinații.
Doar atât.

Tu în subconștient ai diverse informații, iar informațiile astea, în timpul visului, se rulează ca niște „filme". De exemplu tu l-ai visat pe unchiul tău pentru că îl aveai în subconștient (cu siguranță era imposibil să visezi altă persoană reală pe care nu ai văzut-o sau întâlnit-o niciodată). Probabil știai că e bolnav și nu mai are mult. Faptul că s-a întâmplat cu o zi înainte e o coincidență. Alții visează după, alții cu zile înainte. Din atâtea posibilități va exista o persoană căreia i se întâmplă ceva de genul. E o chestiune legată de probabilități. Dacă era ceva relevant atunci marea majoritatea a oamenilor ar fi trebuit să viseze pe cei dragi înainte să moară. Dar asta nu se întâmplă decât foarte rar. Cum îți explici asta? Crezi că ești într-un fel special față de restul sau doar te-ai aflat pe acel mic procent? Procentul e mai mic de a câștiga la loto, cred eu, dar dacă câștigi nu e ceva supranatural.

Nu stiu ce sunt visele, dar pot spune cu siguranta ca nu ai cum sa vorbesti cu nimeni dintre cei care au murit, si asta deoarece ei s-au dus NUMAI in doua locuri :
- Unii sunt in imparatia cerurilor se de acolo nimeni nu vorbeste cu noi
- ceilalti SUNT ADORMITI pana la judecata de apoi - nu cred sa fie vre-unul dintre acestia somnambul

"vorbim cu ele"? iar de fapt ele nu spun nimic, sau nimic din ceea ce nu știai deja. Dacă ți-ar zice numerele la loto atunci aceea ar fi o discuție. In general visele par ca vor sa rezolve un conflict, iar in realitate, doua explicații contrare nu pot fi ambele adevarate, una dintre ele trebuie sa fie o minciună si deci cumva îți faci rău dacă continui sa le susții pe ambele ca fiind corecte. Mai repede sau mai târziu tot vei renunța la una dintre ele. In mare parte, in copilărie, vrem sa știm multe, ocazie in care, suntem mințiți. Mai târziu, crederea naivă a acelor minciuni - ne va costa, luarea de decizii in baza acelor minciuni - ne va costa, si astfel începe o meditație si un dialog cu tine însuți pentru a "reașeza" realitatea (dialog ce continuă si in vise dar pare a fi cu alte persoane, însă acolo ele spun ceva ce tu știi deja dar nu vrei spune, sau nu poți spune ). Sa luam un exemplu: cineva din familie (sau din neam) te-a mințit (ți-a făcut o nedreptate si a inventat motive pe care le-ai crezut) apoi ai descoperit; deci:
-poți sa mergi si sa ii spui (dacă nu a fost singura ocazie in care te-a mințit pe tine sau pe altii, probabil va inventa noi minciuni — urmează alte meditații)
- nu mergi si îl/o eviti ( așa poți sa ii dai de gândit, sau ba dacă nu are timp de tine)
- poți sa îți imaginezi ca se va simți prost dacă ii prezinți ca in cutare situație a mințit ( iar asta este o greșeală pentru ca dacă tu te-ai simți prost când cineva ți-ar prezenta minciunile folosite, asta nu înseamnă ca toți ar reacționa ca si tine.
- dacă esti atât de indoctrinata ( ca sa nu zic "îndobitocită") încât nici sa nu poți îndrăzni sa consideri ca anumite persoane te pot minții (ca de exemplu: au masca "iubirii necondiționate" iar pe dinăuntru nu dau doi bani pe tine), atunci partea utilă a viselor ce ne șochează atât de mult (morți, nenorociri, sau splendoare) este ca acele cuvinte ale mincinoșilor nu ne mai influieteaza (ne intra pe o ureche si ne iasă pe cealaltă — si câștigi timp de meditație). De amintit ca oamenii sau chiar copii ce au animale (pisici, câini, cai etc) au o recepție mult mai dezvoltată la adevarata situație, cea de pe "dinăuntru" si... noh, intra in stare de alertă la auzirea minciunilor, si ii ignora instant - cică sunt atât de pasionați de animale încât nu aud?!? Situația se complica atunci când este vorba de un "un sistem de credințe" unde pe un mincinos nu îl deranjează că si-a făcut rău si își face in continuare dar prezintă o situație sau o activitate ca si cum sigur este bună, iar aici logica ajuta mai mult (decât "simtul dinăuntru"), in sensul ca dacă alți au avut noroc si au scăpat, asta nu înseamnă ca vei avea si tu.( mulți sunt forțați sa aleagă aceleași căi riscante).
- mai exista o situație. Normal, după descoperirea minciunilor ar urma o activitate de rescriere a istoriei, in care "corectul" devine "mincinos" iar tu ai ocazia sa îți dai seama ca ai făcut multe nedreptățiri in baza acelor minciuni. Aici ai putea sa iei atitudine, sa încerci sa descoperi cum "mincinosul a devenit mincinos" (cine, cum, cât si cu ce l-a mințit, apoi sa aflii câte nedreptatiri, enervări (chiar accidente) a produs (cu excepția ta, ce ți sa întâmplat ție deja știi); apoi ai putea sa indrepti cumva nedreptățile pe care le-ai făcut tu, când încă credeai, așa ușurezi viața celor speriați de tine. Dar in general lumea se kk, se distreaza si se culcă... scapă cine poate din iluzia minciunii, D-zeu cu mila!
Faza cu unchiul tău trebuia sa o spui in casă — si cam atât. (sau sa te filmezi povestindu-ți visul si postand pe Youtube). In general, după câteva zile o denaturare este foarte ușoară:
-intr-un vis demult cu persoane obscure — ți se nazare ca exact acela a fost unchiu, si a fost exact cu o zi înainte.
-acolo era ceva— iar asta pare ca tu erai in brațe.
- parca s-a si zis ceva, că de obicei se zice ceva, dar sigur trebuie sa fie " eu plec"
iar dacă repeți încă o dată visul vei fi impresionat de performanțele tale premonitorii, iar ascultătorii (cititorii) vor fi impresionați si ei. Asta fac toți poeții, scriu doar poveștile ce ii impresionează pe ei—deși poveștile au multe personaje, acestea spun ce vor poetul, uite așa avem personaje fete si femei ce vorbesc ca bărbații, si personaje de băieți si bărbați ce vorbesc ca si femeile— evident, mai mult nici poeta nu poate face.

Visele sunt imagini, ganduri, sentimente ce ni se impregneaza in subconstient cu ajutorul constientului prin informatiile ce le acumulam pe timpul zilei, prin macinarea gandurilor si a imaginatiei. Faptul ca tu l-ai visat pe unchiul tau cu o noapte inainte este rezultatul faptului ca tu stiai partial, sau ai avut un sentiment sau un gand sau ti-ai imaginat ca unchiul tau este pe duca. Nu sunt vise obisnuite pentru ca noi ajungem sa credem in ele, si prin faptul ca noi credem in ele, subconstientul lucreaza si ajungem sa fim robi viselor si sa credem ca ceea ce ni se va intampla in vis se va intampla si in realitate. Si se intampla pentru ca noi credem. Creierul uman e o masinarie ce distorsoneaza realitatea pentru fiecare om in parte.

Inconștientul tău te face visezi aceste lucruri. Nu vorbești cu persoane decedate, vorbești cu propriul inconștient. Sau cam așa ceva.