Universul nu este o persoana... Universul este infinit, NECREAT, etern si mai ales UNIC. Acum ca stii aceste lucruri despre Univers te intreb: daca Universul este infinit, nu e logic sa existe o infinitate de variante logice cu privire la aparitia vietii pe Terra? De ce trebuie sa punem mereu totul pe seama unor zei nebazati?
Nu l-a asta m-am referit... Oricum, zici ca esti crestina si nu stii sa-i scrii numele lui Iisus Hristos. Ori nu stii sa scrii acest nume ori a fost o greseala. Numele Iisus, se scrie cu doi de ''i''. ''Isus'', cu un singur ''i'' inseamna magar.
PS: Iti voi trimite mesaj in privat cu cateva dintre greselile biblice.
De ce Isus se scrie cu un "i" si nu cu doi de "i"?
Problema scrierii numelui lui ISUS este o problema minora in judecarea spiritualitatii cuiva. Este pur si simplu o problema de redactare. Ortodocsii invoca doua motive pentru care folosesc numele IISUS (cu doi "i").
1. In limba greaca, limba in care s-a scris in original Noul Testament, apare (ca pronuntie fonetica) numele "Iesu Hristu", cu un "u" lung (in Hristu). Numele "Iesu" provine de la ebraicul (ebraica a fost limba originala a Vechiului Testament) "Jehosua", care inseamna "Jahwe (Dumnezeu) este Mântuitor" (Matei 1.21). In ambele cazuri numele incepe cu "Je", care in pronuntia curenta devenea un "i" lung. Motivul pentru care ortodocsii considera necesar ca in româneste sa se scrie IISUS in loc de ISUS ar fi pentru pronuntarea numelui cit mai aproape de forma originala.
2. In vremea lui Isus, numele acesta era foarte obisnuit in Palestina (cum ar fi la noi "Ion"). Teologii ortodocsi au considerat necesar sa foloseasca numele "IISUS" pentru Mântuitorul, pentru a se face distinctie intre IISUS HRISTOS si ceilalti oameni care aveau numele "ISUS". Deci, pentru a sublinia unicitatea lui Hristos.
Motivele acestea reprezinta alegerea pe care au facut-o ortodocsii. Desigur, acestea sunt doar o problema de redactare textuala, fara importanta asupra relatiei oamenilor cu Dumnezeu. Cei care au ales numele "ISUS" nu pot fi considerati incorecti, deoarece vocalele lungi in limba romana nu se transcriu neaparat prin dublarea vocalei respective (de ex: in cuvântul "mic", vocala "i" este scurta; in cuvântul "inima", vocala initiala "i" este lunga. Se foloseste adaugarea unui "i" atunci când s-ar face confuzie intre cuvinte. De ex: "copii" este cuvântul la plural nearticulat; "copiii" este acelasi cuvânt, dar articulat). Referitor la cuvântul "ISUS", sau "IISUS" nu este nici o greseala ce nume se scrie. Este o problema de optiune personala.
Aceasta problema nu trebuie sa reprezinte un motiv de disputa intre culte. Ce s-ar putea zice despre numele "Jesus" (pronuntie: "Gizaz") la englezi, sau despre "Elninho" (pronuntie "Elninio") la portughezi? Sunt ei mai putin credinciosi, sau mai putin corecti din cauza ca pronunta numele in acest fel? E o problema de limba si de optiune libera. Cât priveste explicatia unora ca pronuntarea numelui "ISUS" cu un singur '' i '' scurt ar fi asemanatoare denumirii unui animal, e o explicatie de prost gust, stupida, fara nici o acoperire in limba greaca sau ebraica.
Asemenea trucuri ieftine sunt folosite de oameni care nu cunosc limbile biblice (ebraica si greaca), sau când acestia vor sa convinga copii sau oamenii care n-au habar de aceste limbi. In greaca se folosesc cuvintele: "onos", "polos", sau "upozughion", iar in ebraica : חמור
Asadar :
''Fereste-te de basmele lumesti si bãbesti. '' (1 Timotei 4:7 )
''Fereste-te de întrebãrile nebune si nefolositoare, cãci stii cã dau nastere la certuri.'' (2 Timotei, 2:23 )
''Fereste-te de vorbãriile goale si lumesti; cãci cei ce le tin, vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu.''( 2 Timotei 2:16)
Creatorul nu a aparut si nu a fost creat, el nu face parte din categoria asta.
Precum nici culoarea albastra nu face parte din categoria lucrurilor care miros.
El doar traieste.
La fel putem zice si despre univers.
''Pare ciudat dar fiecare om isi cauta propiul adevar''
-Babaman
Zeul lor e in afara timpului ce abrurda argumentatie, toate personajele de basme de fapt sunt in dimensiunea basme, si totii zeii in dimensiunea miturii, gaia mai poti?
Dar daca accepti ca universul este infinit cum de nu poti accepta ideea unui Dumnezeu vesnic?
PS: noi nu credem ca Dumnezeu este "aparut din nimic", deci comparatia ta isi pierde oarecum sensul.
Deci, tu când te uiți la un tablou, crezi despre el că nu l-a pictat nimeni și a venit din nimic. Pentru tine este irelevant ca acel tablou să aibă un creator.
O sa-ti dau copy paste, nu ma apuc sa formulez un raspuns nou. I-am raspuns emei la un comentariu asemanator cu al tau doar ca ea a folosit exemplul cu ceasul.
"Stiu ca acel ceas a fost facut de cineva pentru ca am mai vazut oameni care fac ceasuri, am dovezi concrete. In schimb dovezile pentru existenta oricarui zeu lipsesc. Exemplul cu ceasornicarul te pune in dificultate pe tine ca persoana religioasa. Tu zici " uite, tot ce vezi tu a fost creat de "zeul x" la fel cum un ceas a fost creat de cineva" dar, creatorul ceasului are la randul lui niste parinti de unde rezulta ca si dumnezeu a fost creat de cineva/ceva mult mai puternic decat el. La fel si cartea stiu ca a fost scrisa de cineva pentru ca am dovezi concrete chiar daca nu l-am vazut pe autor. Nu poti zice "x a facut soarele" si la intrebarea "ce dovezi ai, unde e x" sa zici "el exista doar ca e invizibil". Acum ai inteles de ce e gresit exemplul cu ceasornicarul? Te pune pe tine intr-o pozitie mult mai rea."
anonim_4396 întreabă: