Daca ar fi sa alegeti intre viata si moarte ce ati alege si de ce? Ce este viata, dar moartea? Ce inseamna si de ce exista ele?
Daca, de exemplu, tocmai ati afla ca peste cateva zile veti muri, ce ati face? Cum v-ati simti? La ce v-ati gandi? V-ati simti tristi ca trebuie sa parasiti lumea asta sau ati fi chiar bucurosi ca prin asta puteti trece la nivelul urmator?
Ordonare:
După relevanţă
Viata este un dar (cadou) de la Dumnezeu.
Moartea este de drept PLATA pentru pacatului facut de om.
Răspunde
Existenta noastra nu are un scop, sens, dar noi ne mintim ca are asa ca am inventat religia, daca as stii ca mor =nu stiu ce as face probabil as vrea sa petrec ziua respectiva cu cei dragi mie
O persoana stabila psihic nu ar alege niciodată moarte. E atât de simplu răspunsul la întrebarea ta. Și nu, sa putrezește la 2m în pământ nu e următorul nivel.
Viata e frumoasa si trebuie traita pana la final, ca una ai.
Răspunde Daca eu as afla ca o sa mor din nu stiu ce motive as alege clar sa mor decat sa risipesc o gramada de resurse, iar dupa asta prefer sa fiu incinerat ca refuz sa ocup spatiu sub pamant degeaba
Va fi a doua viata pentru cei ce cred in Dumnezeu.
Viata = Facturi și probleme
Moartea =Liniște vesnica
Aleg moartea, am nevoie de liniște
A-și fii bucuroasa, nu aș face nimic special
Interesant.
Nu inteleg cum oamenii pot iubi asa mult linistea, mai ales aia vesnica. 
Tu sigur nu ma minti? 
Evident ca tu nu stii.Moarte=nu existi
Afirmatia "moarte in pace in locuri cu verdeata" spusa de popa la inmormantari este gresita. Odihna vesnica nu are nici o legatura cu pacea decedatului. Moartea e nonexistenta. Starea de liniste este cand omul traieste si e linistit sau fericit.
Viața este agitație, relație de cauzalitate și chimie pură, poți defini viața ca o sumă de reacții chimice. Moartea e pur și simplu inexistența, au loc ultimile reacții, conștiința se disipă, etc.
Ce aș face dacă aș afla că trebuie să mor?
N-am multe dorințe mari, aș face iar sex cu vreo prostituată, aș fuma un un cui, și mi-aș trăi viața sedentar ca și până acum. Aș muri împăcat.
Repulsia fata de moarte in general este o dovada in plus ca nu exista evolutie, ca omul nu a evoluat. Moartea e nenaturala la om chiar daca moare si la 120 ani pentru ca omul nu a fost creat de Dumnezeu ca sa moara.
Sunt de acord cu tine aici.
Unii sunt mancati de pesti. Altii sunt arsi in crematoriu. Altii mancati de bacterii si ciuperci. Altii mancati de animale salbatice. Altii sunt dizolvati in acid. Altii imprastiati intr-o explozie. Altii mancati de vulturi pe stanci.
Atunci cand ai pentru ce trai alegi viata. Moartea oricum vine, iar ceea ce este dupa moarte este vesnic, prin urmare este tot timpul sa experimentez si ceea ce este dupa moarte.
Daca as sti ca voi muri peste cateva zile as simti evident o mare parere de rau, si asta pentru ca au ramas multe lucruri pe care mi-ar fi placut sa le fac si nu le-am facut, din diverse motive, cel mai importatant fiind lipsa de informatie din sfera adevarului.
E greu de spus ce este viata, dar as putea sa fac o comparatie - viata pe pamant se aseamana cu viata unei seminte de floarea soarelui. Dupa putrezirea semintei in pamant (moartea semintei) rasare ceva mult mai complex care se numeste planta. Asa si noi, dupa moarte vom fi tot noi dar intr-o forma mult mai complexa, indistructibila, capabila sa traiasca vesnic.
Evident ca exista un motiv cat se poate de intemeiat in ce priveste motivul pentru care lucrurile sunt asa si nu altfel dar acest motiv Dumnezeu nu a gasit de cuviinta sa ni-l spuna.
De ce sa alegi de vreme ce sigur și inevitabil ne vei avea pe amândouă... dar nu simultan ci pe rand.
Bacteriile care mananca un cadavru sunt mancate la randul lor de alte organisme pana ajunge ca energia din cadavru sa ajunga iar la om in lantul trofic. Asadar in mod indirect oamenii mananca oameni morti. Energia vitala si inmagazinata in tesuturile cadavrului nu se pierde. Nimic nu se pierde.
In cazul de față " A face o alegere între una si alta" - aici "alege" reprezintă un proces de gândire. O moarte implică pierderea "proceselor mintale" (gândire, memorie)
Că bacterii prădătoare ce devin victime, că lanțuri, că energie,... si ai ajuns la teoria nimicului ce nu se pierde. Deci ai reușit! Intotdeauna reusesti... să elimini esențialul. Îți place mult să scrii?
Eu nu scriu de dragul de a scrie, de a scrie mult.
Nu exista nicaieri nimic pentru ca oriunde e ceva fie materie fie imaterie.
Bravo, eu parcă vorbeam de procesele mentale pe care cadavrele nu le mai au... iar tu vorbești de necrofagie și mai nou despre imaterie. Nu există nicio legătură între subiectele noaste sa totuși... tu nu scrii de dragul de a scrie. (încă o dată) Bravo!
Nu ești numai tu pe site. Am vorbit despre necrofagie plecând de la postarea lui Octavian199. Problema este ca tu nu vezi interconexiunile. Eu asociez si compar tot ce stiu si vad si... Ori tu nu știi cum funcționează mintea omului. Sunt legături directe sau indirecte intre subiecte si intre neuronii din creierul omului.
Deci ție nu îți place sa scrii mult si de aceea precizezi ca ma confunzi cu Octavian si îmi explici mie ce nu îți place la părerea lui! Ok Bravo!
"Eu asociez si compar tot ce stiu si vad si..." — fals, tu știi ca un cadavru nu mai gândește sau nu mai vorbește, exact asta este diferența dintre viu si mort, iar tu eviti cu strășnicie acest fapt, exact ca sa lălăi pe subiecte ce aici nu folosesc (mai ales ca pe om îl interesa dacă moartea este "o trecere la alt nivel"? cand tu acolo vorbești de canibali)
Cam singura legatură directa si importantă între viață si moarte, este abordată in teoriile despre "provocarea învierii" iar tu vorbești despre "conservarea conservelor sau despre nematerie", așa că, esti complet pe lângă. Singurul tău motiv de a scrie este acela că scrisul pentru tine este o ocazie unică de ai face pe altii orbi, si prosti. Bravo!
Dupa ce moare omul majoritatea ajung la nivelul minus doi metri sub nivelul solului. Restul cu cenusa imprastiata iar altii in ocean iar altii pe culmile muntilor. Urmeaza sa moara in cosmos si pe Luna si Marte. 
Universul nu-i baga in seama pe bogatii ce conduc lumea. Insa pe mine ma baga in seama Dumnezeu care e mai mare decat universul material pentru ca respect pe Dumnezeu si Ii recunosc existenta si atotputernicia si dragostea.
Tu vorbesti in acest univers tacut care nu te baga in seama. Eu citesc ce scrii insa ceea ce scrii nu se ridica la inaltimea scopului meu in aceasta viata.
Scopul tău, oricare ar fi el, este unul jalnic (nu pentru ca îl ți ascuns sau ți rușine să îl precizezi, ci ) pentru că te împiedică sa fi corect.
Tu nu respecți pe niciun D-zeu, tu esti forțat sa spui: "respect pe Dumnezeu"... si asta faci aici.
Tu nu Îi recunoști nicio existența sau atotputernicie, dacă ai face-o ai avea si ai aduce argumente solide bazate nu pe povestiri si păreri ci pe cauze si efecte utile... iar astea lipsesc la tine cu desăvârșire. Să nu mai zic ca tu te împiedici in cuvinte (probabil că esti ținut închis si între cărți, si nu ai tangență cu realitatea fizică (la experimente fizice esti botă -in sensul că tu crezi teorii ce se contrazic între ele, sau care contrazic experimentele, ) dar asta nu ar fi așa de grav. Grav este faptul ca tu vi cu noțiunii ca: "credință concretă"! ...credința este credință exact pentru ca nu ai nimic concret si trebuie sa te bazezi pe deductii.
Dacă cineva îți spune că a fi inteligent înseamnă "credințe concrete" si "științe subiective" (din alea "virtuale si imaginare" — cuvintele tale preferate) atunci, ca sa nu fi considerat un prost, te apuci si lălăi din astea.
Am citit primele cuvinte scrise de tine si restul le-ai scris degeaba pentru ca nu le-am citit. Tu crezi ca eu stau sa-ti citesc tie toate ineptiile?
Ai început sa te dai de gol. Câtă vreme noi nu suntem vecini si nici nu ne întâlnim, nu ai niciun motiv sa mi te adresezi cu "sa-ți citesc tie"!?!, ce-i care îți dictează ție au rămas blocați când au citit ce am scris si ți-au răspuns: "nu stau să-ți citesc ție toate inepțiile lui ăla"!
Ei îți citesc ție! pentru ca pot.
Dar tu nu îmi citești mie! pentru ca nu poți.
Așa ca nu te grabi sa răspunzi, chiar dacă știi declina, mai trebuie sa te adaptezi la situația reală.
P.S: dacă nu citeai tot nu aveai de unde sa știi ca toate sunt "inepții"?
P.PS: dacă tu nu "citesti" asta nu înseamnă ca eu scriu "degeaba", practic asta este o ocazie unde se poate vedea ca tu ori te contrazici singur ori schimbi subiectul. Ai ales să schimbi subiectul.
Lui Dumnezeu nu-I zic Dumneavoastra. "Dumneavoastra" a fost introdus de umanisti. Dar pentru satisfactia dvs nu ma deranjeaza sa va spun dvs chiar daca esti doar unu.
Te faci ca nu pricepi diferența dinte
"a citi tu ceea ce scriu eu" și "a-mi citi mie ceea ce scriu eu"?
Deci faptul că tu nu poți să îmi citești mie deoarece nu ne întâlnim... înseamnă că este o problemă cu pronumele de politețe. BRAVO.
Tu cel mult poți sa îți citești ție și celor din jurul tău, cum cei din jurul tău, dealtfel, pot sa îți citească ție (sau să îți dicteze ce să fac scrii).
Nu-mi dicteaza nimeni ce sa scriu. Eu scriu la ce meditez. Meditare prin scris. Daca vad cate o idee interesanta atunci ma bag.
Te-ai repornit?
Bineînțeles ca tu "scrii la ce meditezi" si de aceea nu are nici valoare, dacă ai scrie despre experimentele fizice, chimice, etc pe care le-ai face, sau dacă ai analiză comparativ texte si teorii ai mai avea ceva valoare. Dar este mult mai simplu sa învârtește trei cuvinte: si așa îți iasă câte o "meditare prin scris"... cu care sa te lauzi. Ah, da! te mai poți lauda cu scrisul mult si fără noimă!
Cât despre idei interesante ce le vezi exact tu cel ce nu citește! (ca sa nu dea de "inepții" )... deci, chiar era să te cred. Idem despre dictare.
Nu te poti bucura nici de moarte vesnica ca yahve te trimite in chinuri chiar si la un mic stranut nepermis
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
