Dacă azi m-am certat rău cu mama și plângând a zis că nu pricepe de ce o urăsc atât, iar eu i-am zis că da, da chiar o urăsc rău de tot că din cauza ei am toate nenorocitele astea de probleme sociale și boli, dar mai ales pentru că ea m-a născut fără să mă întrebe și tot ea m-a și format așa proastă, să înghit și tac și apoi să înebunesc acasă, că din cauza ei nu pot aplica la un job sau ieși la un date că mi-e prea rușine de mine și prea frică de tot, că din cauza educației ei, mă las călcată în picioare de toți, fraierită, că din cauza ei nu m-am căsătorit și nu am prieteni, dar oricum și la ce vremuri trăim, am ajuns la concluzia că asta e ok măcar, că prietenia oricum nu mai există iar căsnicia cu atât mai mult, însă din cauza educației ei, nu pot fi carismatică, sociabilă și nici nu pot aplica la un job sau atrage lume de partea mea, nu știu pentru a-mi îndeplini visele măcar, a-mi deschide o afacere sau a face ceva mai productiv cu viața mea. Nu pot face nimic, fix din cauza felului ei de educație, adică cu "taci și înghite", "fii secretos și nu vorbi cu nimeni", "nu-ți băga în cârcă cu nimeni".
Iar acum dacă regret tot, dar în același timp știu că ăsta e și adevărul meu, cum pot face să mă liniștesc?
Plâng de ore și nu mă pot liniști. Nu știu cine are dreptate de fapt și ce e de făcut. Adevărul suprem e că de fapt, eu sunt formată deja deci nu mă mai pot schimba, iar ea cu atât mai mult.
Regret tot ce i-am spus mamei, în felul meu o iubesc și regret tot, dar totuși la fiecare eșec mă obsedează faptul că am fost creată așa, o ratată.
Nici să mă sin nu pot, nu am boa**, dar nici nu primesc vreo boală sau ceva ca să mor o dată și să scap. Ce mai pot face ca să trăiesc și eu? Nu pot trăi așa.
La mine în casă e un război zilnic cu mama și simt că înebunesc tocmai din cauza faptului că știu că fiecare are dreptate în felul ei. Iar eu mă simt și vinovată și că am dreptate. Ce să mai fac?
Nici să plec nu pot, căci având probleme cu anxietatea asta socială, nu pot să stau cu chirie și să mă simt ca un om vio*at zilnic, căci cam așa te simți într-o casă închiriată. Plus că fiind închiriată ar trebui să și comunic cu proprietarul lunar și nici asta nu pot face.
Îi cer zilnic Domnului să mă ia. El e martor la eșecul meu existențial, dar nu pricep de ce dracu nu mă ia?! Nu mi place viața asta, nu o suport. E prea complexă și grea. De 29 de ani mă lupt să o înțeleg și nu am priceput-o nici azi. Iar când încerc să o trăiesc, nu prea am ce trăi.
De ce credeți voi că lasă ratați ca mine, Dumnezeu pe pământ?!
Și mereu auzim că ia mai repede oameni energici, oameni care ajută lumea, care are și familie și prieteni și sunt super săritori și iubitori?! Unde e Dumnezeu aici?! Oricum pe noi cei ratați ne poate lua și duce în Iad, deci vă rog, fără teoria "îi ia pe ăia buni, deoarece cu noi nu are ce face".
Deci dacă Îl rog să mă ia și e unica mea dorință în prezent, de ce nu-mi îndeplinește și mie dorința Dumnezeu?! E unica. Oricum nu mă așteaptă nimic bun în viitor. Am fost deja formată ca ratată și o să mor oricum ratată, deci dacă voi continua cu viața asta, doar voi suferi și mai mult spiritual, psihic. Dar vreau să scap de aici și Dumnezeu nu-mi răspunde. Uneori simt că Dumnezeu ăsta e psihopat. Altfel nu-mi explic, dacă vede cât mă chinui și nu face nimic pentru mine.
Ordonare:
După relevanţă
Eu spun sa iti iertare acum ca vei regreta mai tarziu cand numai va fi,tea crescut cum a putut si ea, cum a invatat si ea de la mama ei,gandirea asta cu sabia capul jos nu il taie e ceva tipic romanesc, de asta Romania e colonia ue,mentalitate de sclavi fatalisti, de sclavi care se urasc intre ei dar il pupa in fund pe propietarul lor, tu ai libertatea sa nu ti cont de asta, ideea e sa dai sens,scop vieti tale,nu e vina mamei tale ca nu ai sot, copii, prieteni, e doar vina ta, in Romania e sport national datul vini pe altcineva decat noi, ti o spun cu drag ca si eu am gresit cand gandeam asa,nu e vina nimanui doar a noastra,noi suntem vinovati pentru orice lucru, eu nu judec, critic ca nu e treaba mea, nici mie nu-mi place cand sunt criticat, judecat de asta sunt propiul meu critic, vezi de un jurnal si pshioterapie, recomand mednima
Răspunde
Răspunde
Really?! Nu e vina mamei?! Și atunci a cui e vina pentru cine am devenit azi?! Nu a părinților?! Și stai tu liniștit că nu o acuz doar pe mama și pe tata, că în fond, vina mai mare o poartă tata, pentru că el m-a pus în lume, dar nu a fost în stare să se ocupe de mine și mama. Eu una măcar și dacă e vina mea că nu am prieteni, soț, familie, e fix de aia. Că de la tata atât am învățat, că cine nu e în stare nici să nu facă copii. Deci rezolv-o tu pe asta.
Nu pot face copii și nu mă pot căsători că voi ajunge ca tata o ratată, deci eu m-am oprit de la a mai spera la familie, copii și prietenie, însă de vină e tot tata și mama. Ei au decis să mă nască, fără să mă intrebe și mai ales cu aceste minusuri colosale.
Căci știi ceva, băi Ray, le dau dracu pe toate, mi se rupe și taie și de prieteni, și de familie și de copii, am trăit 29 de ani singură, o pot face all the time, dar știi care-i faza?! Că fix din cauza felului meu de a fi, cu greu îmi voi găsi un job. Că nu sunt pentru era asta și atunci?! Și eu nu mă refer ca nu mi voi găsi chiar nici un job, îmi voi găsi, dar doar rebuturi.
Și de fapt asta e toată durerea, pricepi?! Dacă știu că nu vreau să mi asum rolul de mamă, soție și amică ratată sau mediocră, și deci nu o să am asta, măcar bogății financiare să am și poziție socială, iar astea corect le pot obține doar prin multă carismă și muncă cinstită, mă refer la partea cinstită societății. Hai să fim serioși, munca bănoasă și cinstită azi, o au doar workaholicii + carismaticii și chiar plus cei tari de îngeri, eu nu sunt niciuna, nicialta. Așa că, mi-e sortit să am și joburi de duzină cu cap plecat și cică "doar o piesă mică din Univers". Ei bine eu una nu doresc, nu accept și nu accept să fiu doar piesă a dracului de mică și insignifiantă din Univers.
Iar a doua variantă ca să obțin tot ce am spus mai sus, e cea mai obscurcă, care de altfel e posibil de multe ori să câștige mai mult și mai repede în secolul acesta. Dar din astea niciuna nu-mi place, prostituată și dacă aș vrea să devin (dar ceea ce nu aș vrea vreodată să devin) nu mi permite fizicul, jefuitoare sau om al bandelor nu aș fi bună niciodată deoarece tocmai aici duc toate durerile mele și frustrările mele, toate duc în punctul ăsta. Mama și tata m-au dat o fraieră, și corectă și fraieră ca să supraviețuiesc societății actuale.
Deci ia gândește-te după ce se adaugă toate astea, e și evident, când vezi că alții au și mai multe greutăți și totuși sunt și mai descurcăreți și tot ei au și mai multe (social, emoțional, fizic, material, intelectual) și vezi că tu ești praf, parcă mai tare te ia cu capul și uite cum dintr-un om ratat (social, profesional, intelectual, material) mai ajungi și nebun și dezvolți probleme psihice. Căci hai să fim serioși cu gena și cu predispoziția, e clar că toate aceste lipsuri sau minusuri pe care le resimți în viață, înebunesc de fapt omul.
Arătați-mi voi un om care chiar să aibă ce pune pe masă, dar nu cu sacrificiu ci resimțind că efortul lui e mediu și că și efortul lui a fost răsplătit pe măsură, la fel același om care are tot ce pune pe masă, își ocupă timpul cu scop și interes, dar și scopul lui/ei îi este revelat și la fel apreciat, căci una e să fie un filantrop gen Gigi Becali care are parte de această atenție pozitivă și alta e o mamă istovită, care face totul pentru copilului lui, dintr-un mediu pe economie și copiii nu dau 2 bani pe ea. Și la fel și cu iubirea aproapelui, pe care persoana care o primește o și vede și nu doar i se pare că o primește. La fel cum nu trăiești în frici și temeri că știi, că orice ar veni, tu ești capabil și poți și funny e că, acest "capabil" e tot din familie venit. Am studiat pedagogie si psihologie, ambele susțin că un copil plin de încredere în sine a avut o familie care a știut să-i pună acea încredere în sine. Eu cum spuneam, totul în final se duce aici. A mea familie nu a știut să pună nimic bun în mine. Deci, cum să nu mă doară?! Cum să nu vreau doar să sparg și fărâm, când văd că alții au atâtea și de fapt ei au doar încredere în puterile lor și și le pun în funcțiune și eu nu pot face asta. Și tot faza e că, nici măcar nu vreau, nu mai vreau nimic, nu mai vreau să fac nimic, dar când îi spun Domnului să mă ia, că e mai bine așa, ca să scap, tot El mă lasă să mă mai chinui pe aici.
Deci dacă astea nu te înebunesc, atunci nu știu ce mai poate exista ca să nu înebunești. Singura chestie aflată din toată tărășenia asta, e că în final chiar în ciuda a tot ce spun alții, am aflat că sunt foarte strong, adică nu cred că e ușor, să vezi cum alții mereu au mai multe decât tine și să nu înebunești chiar complet, la modul în care să nu devii un Dhamer sau un Bundy. Deci dacă nu am făcut-o, înseamnă că nu sunt chiar atât de fraieră cum mă văd toți.
Te rog sa numai fii așa nervoasa și să te calmezi, de ce să nu te poți angaja?
0. Dumbniedzau e perfect. Pentru ca nu exista, desigur.
1. Inceteaza sa gasesti scuze. Da, stiu, e confortabil sa dai vina pe ceva sau cineva. I know, I've been there.
2. Anxietatea trece pe masura ce interactionezi cu oameni de care nu iti pasa. Da, e greu la inceput. Ca biciclitul peste dealuri.
3. Psiholog/psihiatru/ceva. Orice. URGENT! Vrei sa fii proasta? Esti! Vrei sa fii desteapta? ESTI! Esti asa cum iti auto-impui sa fii.
P.S. De curand m-am semi-certat cu vara-mea. De ani intregi incerc sa o ajut sa se duca in directia cea buna. Tot sta sa dea vina pe una-alta in loc sa isi asume chestii. Si m-a scos din sarite pentru ca e atit de cretina incit nu a vrut sa o lase pe fiica-sa in Italia de sarbatori. NU O COSTA NIMIC. Doar sa ii zica "du-te mama, ma bucur pentru tine" si atita tot. Dar ea a dat-o in timpenii ca o sa ii fie dor de ea, ca isi va face griji, tot felul de ineptii narcisiste de doi bani.
Tu iti tot dai sentinte. Poate dau altii din jur, dar tu ar trebui sa fii ULTIMA persoana care sa iti dea sentinte imbecile de genul ca ai fi ratata. Vrei sa fii ratata? ESTI. Vrei sa nu mai fii? NU MAI ESTI. Daca nici tu nu tii cu tine, CINE MAMA DRAQ AI VREA SA TINA?
Mergi la primărie și cere o locuință socială; și aștepți până vei primi una.
Mergi și la biserică și ceri pace și liniște; și aștepți până le vei primi.
Caracterul omului nu se schimbă peste noapte în bine. Trebuie să recunoști că tu te-ai lăsat influențată de situații, și ai ales să răspunzi cu ură la acestea. A răspunde cu aceeași monedă la provocări nu rezolvi nimic bun; ci din contră, ajungi să-ți dezvolți un caracter de care nici ție nu-ți place.
Trebuie să crezi că Dumnezeu nu te urăște, chiar dacă tu Îl urăști pe El. Ura ta față de El nu-L schimbă, nu-L poți face sa te urască, pentru că nu poate.
Dacă vrei să te cerți cu El, Dumnezeu îți poate arăta că greșeala este la tine; îți poate face cunoscut primul pas greșit pe care l-ai făcut de ai ajuns în starea actuală. Dumnezeu nu greșește și nici nu poate să greșească; și nici nu poate să urască, chiar dacă ai auzit sau ai citit în Biblie că a omorât copii și alți oameni nevinovați lăsați să moară atunci și acum.
Fiecare om să cunoască că viața lui este dată de Dumnezeu, și menținută în mod constant în fiecare secundă tot de Dumnezeu. Cât despre viețile altora, vom putea cunoaște mai multe după ce o rezolvăm pe a noastră.
Sunt și părinții de vină, și au o enormă responsabilitate în educația copiilor atunci când au hotărât singuri să facă copii. Dar a-i acuza o viață întreagă de eșecul lor, nu doar că nu va fi de folos nimănui, ci ne va împiedica pe noi să ajungem să dobândim măcar în această parte a vieții, un caracter care ne va face bine.
Primul pas este să conștientizezi că Dumnezeu este dragoste, în ciuda gândurilor și sentimentelor și a simțurilor tale care îți spun că nu este așa. Noi trebuie să ne lăsăm conduși de rațiune, nu de gânduri, nu de sentimente, nu de simțuri. Nu știi că este scris că "inima este înșelătoare și deznădăjduit de rea"? Tocmai de aceea Dumnezeu vrea ca să ne dea una de carne în locul celei de piatră. Problema omului este chiar inima lui. De aceea noi niciodată nu trebuie să ne luăm după inimă, adică după sentimente, emoții și simțăminte.
În schimb, avem rațiunea. Ea este singurul nostru scut împotriva a tot ce există rău în lume. Prin rațiune putem să înfrângem și pe Satana și pe toți îngerii lui. Este timpul deci să ne fortificăm mintea, rațiunea, prin a începe să căutăm să cunoaștem pe Dumnezeu. Ce-i drept, inima Îl urăște; dar mintea Îl poate iubi. Și când mergem spre drumul bun, El poate să ne schimbe și inima. Isus a zis leproșilor să se ducă să se arate preoților. Și pe când mergeau ei, s-au vindecat de lepră. Roagă-L pe Dumnezeu să te schimbe, și așteaptă. Mergi în direcția bună; adică trebuie să crezi că te va asculta și îți va îndeplini rugăciunea, chiar dacă lucrul acesta nu se va împlini pe loc.
Dumnezeu nu lucrează cu toți oamenii la fel. Pe unii îi vindecă pe loc, pe alții pe parcurs. Caracterul nu-L poate schimba peste noapte. Trăiește în ascultare de Dumnezeu și vei vedea minuni în viața ta. El dorește schimbarea noastră mai mult decât o dorim noi.
Ca membru al bisericii adventiste de ziua a șaptea, îți spun că în biserica Lui vei găsi pacea și liniștea de care ai nevoie.
Primărie?! Locuință socială?! Despre ce vorbești?! Se poate așa ceva?! 
Deși am o casă a mamei. Dar nu e a mea, deocamdată, iar apoi mă chinui să-mi iau o casă la țară. Dar mai am ceva ani de muncă până să-mi poată da banca un împrumut.
Pai tu macar cauti prieteni?, Ai incercat sa cauti?,
Sunt doar curios, daca doresti raspunzi...
Du te la biserica duminica.cred ca nai mai fost demult.inselatorul vrajmas vrea sa te acapareze
Da, recunosc că nu merg la biserică Duminica. Dar e tot din cauza anxietății mele, de abia pot ieși din casă... și plus că la Biserică nu-mi place, după ce ies de acolo ies cu mai multă ură și mai mereu mă cert cu cineva după ce ies de acolo. Căci știi, Satan ne atrage pe toți prin ceva, pe mine nu a reușit prin alcool, prin bârfă, prin se*, prin droguri, dacă sunt mai solitară nici prin mărturii mincinoase sau altele, însă m-a prins și pe mine cu 2 chestii mâncarea și ura/mânia. Iar după ce vin de la Biserică, trebuie să se întâmple ceva ca să mă cert cu cineva, să trântesc sau fărâm ceva. Așa că, am decis că mai bine nici nu mă mai duc. Că mai mult rău fac după ce revin de acolo. Dar mă tot lupt și sper că o să ajung și eu mai liniștită cândva, ca să mă pot duce. Mai mă duc la mănăstiri, dar și pe acolo mă găsise nebunia în ultima vreme. Dar măcar acolo mă simt mai bine că ești cu necunoscuți și e ok.
Chiar îmi pare rău de tine dar trebuie să înțelegi că problemele și trecutul tau nu sunt problema, problema este cum îți tratezi trecutul.
Daca ești "din cauza trecutului meu sunt așa" nu e bine tot timpul trebuie sa fi "daca am trecut prin asta sunt puternica"
-
anonim_4396 întreabă:
Mă pot pocai doar in fata lui Dumnezeu singur acasă când mă rog sau trebuie neapărat și la biserica?2 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
