Daca bahometu a cazut din ingeri, deci a existat vesnicia fara notiunea de "rau", la inceput. Adica vesnicia care nu stie ca poate sa existe alta vesnicie fara Dumnezeu. Dar cum sa nu stii daca Dumnezeu e Atotstiitor? Si cand are infinitul un inceput? Paradox. Sau bahometu este ingerul ce vesnic cade in groapa fara de sfarsit, si tot aici el este vesnic oprit si inchis in temnita arzatoare de catre Dumnezeu, fiindca asa a stabilit Legea Perfecta?

Cand zici "bahometu" banuiesc ca te referi la Satana, la acela care a fost Lucifer. Oricum, nu am mai auzit de cuvantul acesta "bahometu". ^_^

Vesnicia a fost dintotdeauna, tot la fel cum este si Dumnezeu. Conceptul acesta nu poate sa incapa in mintile noastre pentru ca noi suntem creaturi limitate.
Rasa umana a fost creata cu scopul de a trai vesnic. Pacatul, despartirea de Dumnezeu, neascultarea a fost ceea ce a pus limite vietii noastre. Dar tocmai de aceea a venit Domnul Hristos sa moara pentru noi, pentru ca sa avem din nou viata vesnica. Putem sa avem speranta ca moartea aceasta este doar un timp de "odihna" pentru cei morti, pana cand Dumnezeu va face toate lucrurile noi; pana cand El va restabili lucrurile. Dupa aceea El va invia pe toti: unii pentru viata vesnica (cei care au ales asta), iar altii pentru judecata si moarte vesnica. Numai cine nu vrea sa aiba vesnica nu va avea. Dar orice om se poate bucura de speranta si nadejde in jertfa Mantuitorului. Toti oamenii sunt incurajati sa se increada in Dumnezeu, in jertfa Fiului Sau.

Vesnicia fara Dumnezeu nu a existat si nici nu va exista. Daca te intrebi ce a fost mai inainte: vesnicia sau Dumnezeu, am putea spune ca Dumnezeu si vesnicia au fost impreuna. Pentru ca Dumnezeu este vesnicia (care a trecut si care va fi). Pentru Dumnezeu nu exista timp, ci doar pentru noi.

te intrebi cand are infinitul un inceput? Infinitul a existat intotdeauna. El a avut etapele lui, la fel cum este si o cu lege: dupa ce a fost data, dureaza un timp pentru a fi pusa in aplicare.

Satana va fi "inchis" pentru o mie de ani asa cum spune Scriptura. Dar se refera la faptul ca in acest tip de o mie de ani pamantul va fi pustiu, iar vrajmasul nu va mai avea pe cine sa amageasca. El va fi singur pe pamant ca sa vada rezultatele actiunilor lui.
In timpul celor o mie de ani, cei mantuiti au fost in cer, iar ceilalti sunt in morminte pana la sfarsitul acestor o mie de ani.
Dupa o mie de ani Satana va fi "dezlegat"; adica mortii vor fi inviati, iar cei mantuiti vor fi coborati pe pamant impreuna (si in mijlocul) cu cetatea Ierusalim.
Toti cei rai se vor uni intr-un singur gand sa cucereasca cetatea, dar nu vor reusi. Atunci un foc va mistui pe cei rai; un foc care poate sa distruga chiar si pacatul. Atunci va disparea si pacatul de pe pamant.
Repet: numai cine nu vrea nu va fi mantuit. Noi trebuie sa vrem sa fim mantuiti(salvati). Pentru ca pacatul are un sfarsit. Nu se poate ca pacatul sa dainuiasca vesnic. Dumnezeu ne-a avertizat cu privire la acest lucru, tot la fel cum si Noe a avertzat pe toti din timpul lui. Si astazi avem o "corabie" in care sa ne adapostim. Trebuie, trebuie sa cautam sa ne salvam vietile. Numai asa putem sa ne bucuram sa traim vesnic la fel ca Dumnezeu. Cat de minunat este gandul acesta! Sa traim vesnic intr-o lume fara pacat, fara durere, fara nici un fel de suferinta, fara nici o lacrima si fara nici o boala! Mai mult, putem sa fim acolo impreuna si cu cei dragi ai nostri -daca si acestia vor dori sa fie acolo! Ce poate sa fie mai frumos de atat?
Toti cei care acum sunt in morminte se odihnesc. Ei vor fi inviati pentru viata sau moarte in functie de alegerile lor care le-au facut cu trup si suflet. Noi cei vii, ce vom face? Ce vom alege? Si lipsa unei alegeri este tot o alegere.
Nimeni din cei mantuiti nu vor fi mantuiti datorita vreunui merit al lor. Toti suntem salvati datorita jerfei de la Golgota a Mantuitorului nostru.