Daca chiar exista iadul asta nu ar însemna că majoritatea ajungem acolo!? Că nimeni nu are un stil de viață în conformitate cu ce e relatat în biblie nimeni nu prea e bun in totalitate, majoritatea suntem perverși, falși, bârfitori, judecam, ii denigram pe alții, suntem răzbunători, purtam ranchiuna, invidie, răutate maxima! Așa că majoritatea o sa ajungem in iad că nu avem cum sa ajungem in rai când în noi zace numai ura și răutate, invidie, minciuna etc. Am pus niste întrebări precum că o să mă sinucid și unii m-ați luat cu: o sa ajungi in iad daca faci asta! Pai acolo oricum o sa ajungem zic eu peste 88-90% din populația lumii, că nu prea mai exista oameni buni! Și nu ai cum sa fii așa de bun sa ajungi in rai, e imposibil că așa e firea ta, sămânța/gena ta/a noastră sa fim mai mult răi decât buni. Și dacă există acest iad nedovedit, care e diferință că eu ipotetic sa spunem că mă voi sinucide zilele astea așa cum am susținut și majoritatea care nu se vor sinucide dar tot acolo vor ajunge? Eu zic că 90% din populația lumii vor ajunge acolo, că oameni buni nu prea mai exista până și cu gândul păcătuiești deci noi suntem păcătoși, așa e sămânța noastră așa că ce o sa se întâmple ajungem cu toții în iadul veșnic? Doar că așa am fost construiți chiar de însuși Dumnezeu? Că el îngăduie tot, el știe dinainte sa te naști ce vei face, cum vei fi ca om, deci el știe dinainte sa te naști unde vei ajunge. Nu se autointitula un dumnezeu iubăreț, iertător? Că iubește și iartă mereu, dar cum ne iubește daca ne trimite în iad? Adică cum poate crea un dumnezeu atât de iubăreț, iertător, bun la suflet, măreț, care deține supremația legii iubirii și a iertării ..cum poate creea el un iad veșnic pentru niste oameni care au în codul genetic păcate, care nu au cum să trăiască în armonie cu Biblia, sa fie un om fără de păcate, un om atât de bun și iubăreț!? Ce iubăreți suntem noi că pe unde m-am dus numai de bețivani și drogați am dat, tinerii nu au altceva in cap doar alcool in exces și droguri până nu mai știu de ei, care în viața lor nu au ajutat un om sarman! Alții fac combinatii ilegale la greu, alții blesteama toată ziua buna ziua, alții încearcă să facă vrăji, magia neagră să facă rău altor oameni, apelează la vrăjitoare, alții te vând pe nimic (prietenii și chiar și familia) majoritatea suntem răi și păcătoși și cu o conduită desfrânată. Așa că voi care mi-ați spus că dacă mă voi sinucide ajung in iad, ok, acolo ajung poate, dar voi unde credeți că veți ajunge? Că nu ai cum sa fii atât de bun ca om sa ajungi in rai, daca nu ar exista poliția si pușcăriile ne-am omori neîncetat între noi, cam așa de buni suntem noi, oricum o facem unii și așa! Daca exista iad voi va mințiți că veți ajunge in cealalta tabăra? Va zic eu adevărul, daca exista iadul toți ajungem acolo indiferent că ne sinucidem unii și că alții nu! Doar sa fii rasist e un păcat mare, sa îți urăști aproapele și cu țiganii majoritatea dintre voi sunteți rasiști, dar un rasism de ăla pasiv și cu gândul daca ai gânduri nasoale păcătuiești. Așa că care e logica? Acolo oricum o sa ajungem cu toții daca chiar exista iad sa ne mințim ca nu ajungem acolo e un mecanism de apărare sau o forma de psihoza pentru că, clar acolo ne va fi biletul.

Ba da, talibanii din Afganistan au un mod de comportare foarte apropiat de cel recomandat de Biblie.

Ai dreptate, toți am merita sa ajungem în iad, nimeni nu reușește sa fie destul de bun încât sa merite sa ajungă în rai în prezenta Creatorului. Nimeni nu reușește sa nu păcătuiască. Dar nu asa am fost creați, nu era în codul nostru genetic spiritual inițial. De aceea oricât ne afundam în păcate conștiința e radarul care ne avertizează constant ca suntem pe o cale greșită. Înainte de a face Adam prima alegere greșită, natura noastră umana nu era pervertita, nu era înclinată preponderent înspre rău. Tocmai de aceea Mântuitorul Hristos, a doua Persoana a Treimii Creatoare, El însuși Dumnezeu necreate a venit El în trup uman pe pământ și a ales sa parte El însuși pedeaosa pentru toate păcatele din toate timpurile ale tuturor oamenilor și cei care primesc sacrificiul Lui și își dăruiesc Lui sufletul și viata sunt iertați și considerați fără pacat:"Nu este nici un om drept, niciunul măcar, nu este niciunul care sa aibă pricepere, nu este niciunul care sa caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toți s-au abătut și au ajuns niște netrebnici. Nu este niciunul care sa facă binele, niciunul măcar. Nimeni nu va fi considerat drept înaintea Lui prin faptele Legii căci prin Lege vine(doar) cunoștință deplina a păcatului. Dar acun(prin venirea în lume a Mantuitorului Hristos) s-a arătat o dreptate pe care o da Dumnezeu fără lege,(totuși) despre ea marturisesc Legea și proorocii și anima dreptatea data de Dumnezeu, care vine prin CREDINȚĂ ÎN IISUS HRISTOS, pentru toți cei care CRED ÎN EL, nu este nici o deosebire(nici un favoritism) Caci toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu, dar sunt considerați drepti, fără plata, prin harul(darul) Sau, prin răscumpărarea care este în Hristos Iisus. Pe El Dumnezru(Tatăl) L a predestinat sa fie prin CREDINȚĂ ÎN SÂNGELE LUI, o jertfa de ispasire(plătire a o păcatelor), ca să-și arate dreptatea Lui. pentru ca în vremea de acum să-și arate dreptatea Lui astfel încât SA FIE DREPT ȘI TOTUSI(de fapt) SĂ CONSIDERE DREPT pe CEL CE CREDE ÎN IISUS. - Romani 3-11, 12,20-26)Tot în Romani, Dumnezeu promiteaca mărturisești deci cu gura ta pe Iisus ca Domn(Stăpân), și dacă crezi în inima ta ca Dumbezeu(Tatăl) L-a înviat din morți, vei fi mantuit. Căci prin credință din inima se primește beprihanirea(statutul de a fi considerat fără păcat) și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, - Romani 10-9, 10
Eu sunt convinsa ca voi ajunge în rai pentru ca mi-am dăruit sufletul Mantuitorului Hristos, l-am ales ca Stăpân al vieții mele și iau pecuvant toate promisiunile din Scriptura. Nu cred ca as merita sa ajung în rai, dar sunt recunoscatoare pentru darul mântuirii oferit de Mântuitorul Hristos.

Oricine nu crede in Iisus e deja și trimis in iad, 5, 5 miliarde au deja rezervare in iad, creștini cică se duc in rai

Goodspeed crestine iar judeci, critici aproapele, asa dovedesti iubirea fata de aproapele tau, crestine degeaba ai credinta daca esti precum satana, crestine eu nu judec, critic, nu sunt ipocrit, ura din tine nu te face crestin

Nu se autointitula un dumnezeu iubăreț, iertător? Nu!
cum ne iubește daca ne trimite în iad? Nu ne trimite el. Nici la păcănele, nici la sinucidere. că pe unde m-am dus. Puteai să te duci în altă parte și ai fi găsit altfel de oameni. voi unde credeți că veți ajunge? Care voi? După ce mori nu ajungi nicăieri. Va zic eu adevărul. De unde știi tu adevărul? Nu ai de unde, așa că nu zici nimic. Nici cu tine nu știi ce se întâmplă,. ba că n-ai pe nimeni, ba că o rudă îți dă 2500. Mai ai pănă la adevăr. Așa că care e logica? Chiar așa, dar știi ce e aia logică, sau doar te fudulești? daca chiar exista iad. Cu - dacă, ai începe ceva logic. dar cum nu există, tragi concluzii absurde, asta ca un mecanism de apărare, exact așa cum ai spus tu mai sus. Așa că, tot ce ai scris mai sus, ai scris ca să îți dai singur ție dreptate. Ți se pare că gândești. Doar ți se pare.

Așa am văzut și eu lumea pe la 14 ani. Toți erau răi și nici măcar un singur om nu am cunoscut care să fie bun.
Dar gândul nu mi s-a oprit aici, și îmi tot ziceam în inima mea că trebuie să existe o lume mai bună, o lume bună cu oameni cuminți ca și mine. Și pe la 20 de ani am cunoscut această lume, când Dumnezeu mi S-a descoperit.
Eram în armată și mi-a trecut prin mâini cartea "Genoveva" scrisă de Maria Buchingam, unde se povestește despre o fată și cum a cunoscut ea pe Dumnezeu, și viața ei după aceea. Începusem să mă întreb dacă chiar există Dumnezeu. Apoi tot citind mai departe, întrebarea s-a transformat în: "Doamne, Tu chiar exiști cu adevărat?"
Deci ceva (sau Cineva) mă transformase. La finalul cărții nu m-am putut împotrivi presiunii de a nu mă pune pe genunchi și a spune: "Doamne, vreau să Te cunosc și eu!"
De atunci viața mea s-a schimbat. Chiar dacă până atunci nu aveam nimic cu nimeni și întotdeauna îmi vedeam de ale mele, din clipa aceea începusem să iubesc: să iubesc oamenii pe toți, chiar și pe aceia care n-avem nimic de împărțit cu ei. Începusem să iubesc viața; natura și oamenii -toate acestea începusem să le iubesc și să le văd cu alți ochi.
Eram conștient că dragostea aceasta era cerească. Toți se uitau la mine și au văzut că ceva s-a schimbat în mine.
Eram în armată, și nu aveam vreo Biblie și nicio altă carte de natură creștină -în afară de cea pe care o citisem. Dar în fiecare seară și în fiecare dimineață îmi găseam locul meu departe de orice ochi omenesc și petrecem timp cu Dumnezeu în rugăciune. Era cel mai frumos, cel mai dorit timp din zi.
După eliberare, adică după aproximativ 3 luni, când am ajuns acasă au început și încercările, experientele aproape identice pe care Genoveva le-a avut și ea în familia ei. Târziu după aceea mi-am adus aminte că nu l-a întâmplare mi-a căzut în mâini cartea aceea.
Dar am fost bucuros că am putut să sufăr pentru Domnul și Mântuitorul meu atunci când tatăl meu m-a dat afară din casă din pricina că "l-am făcut de rușine" așa cum se exprima el.

Timpul și viața sunt prea scurte ca să îți spun acum să cercetezi în dreapta și în stânga căutând adevărul. De aceea eu îți spun acum, că în orice loc vei căuta adevărul, acesta are o singură direcție, și anume: biserica adventistă de ziua a șaptea.
Deci cine va ajunge să iubească pe Dumnezeu așa cum cere El și așa cum cere și nevoia sufletului nostru, va ajunge fără niciun dubiu în biserica adventistă. Este imposibil ca adevărul să fie în altă parte. Imposibil. Cu frânturi de adevăr și chiar cu 99% din adevăr găsim în toate celelalte biserici creștine.
Nu mai pierde timpul, nu-ți mai pierde tinerețea privin la răul din jurul tău, pentru că lucrul acesta îți va dăuna.
Caută biserica adventistă de ziua a șaptea din localitatea ta, vezi programul ei, și odată ajuns acolo vei cunoaște adevărul transmis nu doar prin cuvânt, ci prin chiar însăși atmosfera plăcută din mijlocul acelor oameni. La 3 luni după eliberarea din armată eram deja membru, botezat.
Cum am ajuns să fiu botezat în biserica adventistă când Maria Buchingam era de altă confesiune creștină -pentru că vorbea de ziua de duminică? Pentru că în relația mea cu Dumnezeu din timpul armatei L-am rugat să mă ducă în biserica Sa. Și relația cu Dumnezeu este una mai reală și mai de încredere decât atunci când stai de vorbă cu cel mai bun prieten. Credința pe care o aveam în Dumnezeu și încrederea în El, erau mai puternice decât le-aș putea avea într-un prieten. Eram nu 100% conștient că Dumnezeu îmi ascultă rugăciunile, ci 1000%. Pentru că nici nu puteam să-I cer absurdități; nici nu-mi trecea prin minte așa ceva.

Astfel de transformări dorește Dumnezeu să facă în toți oamenii. Deci orice gând, orice atracție pentru Dumnezeu nu trebuie înăbușită, ci trebuie să-i dăm curs, deoarece orice atracție în sensul acesta este de la Dumnezeu. Noi știm lucrul acesta, chiar dacă nu am auzit de Dumnezeu mai înainte, și chiar dacă nu am citit niciodată Biblia. Dumnezeu ne atrage către Sine prin nenumărate feluri, pentru că nu toți gândim la fel, și nu toți suntem la fel. Nici toti peștii nu pot fi atrași de aceeași momeală. Nu toți oamenii se împrietenesc în aceleași moduri. Inimile noastre sunt diferite, dar Dumnezeu dorește ca toți să dăm curs chemării, atracției Sale. Cei mai mulți vor înăbuși această atracție; să nu fim și noi printre aceștia. Dar chiar și aceștia mai au șanse, chiar dacă în dreptul lor atracția își pierde din intensitate odată cu trecerea timpului. Este mai greu pentru ei, dar nu imposibil.
"Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama." (Iov.33:14)
Aici nu este vorba că omul trece pe lângă cunoștința de Dumnezeu fără să fie conștient de acest lucru. Ci omul știe, dar trece indiferent; trece cu indiferență pe lângă lucrul pe care l-a observat.
Când Dumnezeu ne oferă ocazia, să nu trecem indiferenți. Să nu înăbușim această atracție cu prejudecăți, mândrie, bani, tovărășii sau alte lucruri omenești care nu sunt de nicio valoare, de nicio greutate pentru cer!

Daca ar exista Iadul, cine l-ar administra?

1. "La oameni nu este cu putință dar la Dumnezeu toate sunt cu putință"
Și
2. Rasismul în sine nu e păcat.

Ca sa ajungi in Rai prima data trebuie sa ajungi in TIMPUL SACRULUI. Iar in acest timp se intra printr-o discontinuitate, nu linealitate si nici ciclicitate.

Timpul Sacrului contine elementul temporal. Ca sa ajungi in acel timp trebuie sa te speli, mori, etc. Daca acel timp este de ziua de exemplu nu mai trebuie sa te astepti la noapte. Trebuie sa ierarhizezi acel timp, iar asta inseamna algere. Iar alegerea contine un cost-beneficiu. Costul este ca pierzi lumea profana iar beneficiul este ca castigi lumea sacra.

Nimeni nu intra in TIMPUL SACRU lineal, continuu sau ciclic, ci intra printr-un sacrificiu, discontinuitate (botez, moarte, intoarcere, etc). Sacrificiul arata ceea ce trebuie sa fie si ceea ce nu trebuie sa fie (principiul de identitate). Deci la crestini timpul este temporal.

Elementul sacrificator a fost aruncat in joc inca de la Adam si a continuat cu israelitii si a ajuns pana la Iisus. Toti trebuiau sa isi dezvolte acest spirit, deci vedem o vointa universala de dusmanie, separare, inactivitate, inhibitate si toate sinonimele astea. Daca nu avem acest element devenim álter ego si toate multiplicitatile si alteritatile si ne pierdem principiul de identitate spirituala.

Acest element de mortificare tine de partea atitudinilor, propensiunilor, tendintelor nu de virtute. Este un raspuns comportamental (conductual). Trebuie sa vedem daca avem acest raspuns, reactie comportamentala evaziva in personalitatea noastra. Aristotel spune ca virtutea nu vine fara motivatie si actiune. Aici vorbim de teoría actiunilor, pedagogíe si educatie. Toate astea cauta o reactie in noi, nu doar o umplutura de infórmatie si comunicaré.


Aici vedem nu doar o gandire teorica ci si o gandire practica.
Proverbele 1:20-33 vedem ca intelepciunea cheama.
Luca 18:22 spune: vino de urmează Mie.
Matei 16:24 să-Mi urmeze Mie.
Marcu 1:17 Veniţi după Mine
Luca 9:23 Dacă voieşte cineva să vină după Mine

Da, majoritatea oamenilor vor ajunge in iad, după cum este scris în Biblie că putini sunt cei ce vor ajunge în rai. Dar, totuși acei "putini" există! Da, sunt oameni care ajung în rai, altfel de ce ar mai fi fost scrise atâtea versete în Biblie despre faptul ca suntem mântuiți și ca vom ajunge în rai și vom sta o veșnicie cu Domnul Isus? Da, Dumnezeu știe ca majoritatea nu Îl vor asculta și acolo vor ajunge, dar știe și ca exista oameni (și au existat) care citesc Biblia, o studiază, încearcă sa împlinească TOT ce găsesc scris în ea, se leapădă de sinele lor (de firea asta pământească care ne face sa păcătuim), care se roagă mult, care L au primit pe Domnul Isus în viata lor ca Domn și Mântuitor, care au o relație personală cu El, care sunt apropiați de Dumnezeu... Lista poate continua, dar îți dai seama despre ce vorbesc. Poate nu cunoști cu acei oameni (eu cunosc destui), dar ei exista. Am chiar rude de gradul 1 care trăiesc cum cere Biblia: fără ura, fără judecata, fără dispreț, fără mânie, fără iutime, fără minciuna, fără bârfă, fără răutate, oameni care își trăiesc viata împreună cu Dumnezeu și sunt cu adevărat copiii Lui. Da, asta pare greu de crezut având în vedere ca majoritatea oamenilor de pe acest pământ trăiesc asa cum vor, în desfrâu, în destrăbălare și se zbat în păcat, dar exista oameni care sunt dispuși să renunțe la tot ce le poate oferi lumea asta și sa Îl urmeze pe Dumnezeu asa cum ne cere El (nu e imposibil, Dumnezeu te ajuta ptc tu ca om nu vei putea sa faci ceea ce îți cere El ptc e lupta mare, dar cu ajutorul lui Dumnezeu putem birui. Dacă ar fi fost imposibil, nu ar fi fost scris în Biblie de acei oameni care și au sfârșit alergarea pe acest pământ mântuiți și nici nu ni s ar mai fi cerut sa împlinim Biblia dacă n am fi putut.) chiar cu prețul vieții (sunt oameni multi care au murit ca martiri pentru Dumnezeu). Este o diferență între "a păcătui și" a greși ". Când păcătuiești trăiești în acel păcat și nu îți ceri iertare, practic păcatul tău nu este iertat. Dar când un om își cere mereu iertare pentru fiecare păcat pe care îl face și după se străduiește sa nu îl mai facă, nu poti spune ca păcătuiește dacă se mai întâmplă să greșească. Un om care trăiește după Biblie are nădejdea ca va ajunge în rai și asa și este. În Biblie scrie ca suntem mântuiți (dacă împlinim anumite condiții, desigur), deci și eu sunt una din acele persoane care cred ca vor ajunge în rai, sunt sigura ca Dumnezeu ma ca ajuta și ma va sprijini până la capăt ca sa pot ajunge acolo sus și sa fiu o veșnicie cu El!
Și ca să vorbim de bunătatea lui Dumnezeu... Pai El a creat iadul pentru diavol și îngerii diavolului, nu pentru oameni. Dar păcatul a intrat in lume prin Adam și astfel oamenii ajung în iad (cei ce nu trăiesc asa cum ne cere Dumnezeu), dar nu a fost creat pentru oameni, asta e cert (scrie un Biblie). Tot în Biblie scrie ca NIMIC intinat și spurcat nu poate întra în rai și niciun om care nu are parte de o naștere din nou (sa lași lumea și lacătul și sa începi o viață nouă și curata cu Dumnezeu). Pai dacă astfel de oameni nu pot întra în rai, undeva tot trebuie sa meargă, nu e logic? Dumnezeu e bun, plin de milă, El așteaptă ca fiecare om sa se întoarcă la El cu adevărat și sa înceapă o viata noua cu El, dar majoritatea oamenilor Îl resping. Cei ce Îl resping își vor primi "rasplata" și practic se trimit singuri în iad ptc atât timp cât au fost pe pământ au avut posibilitatea de a alege daca vor sau nu sa Îl urmeze pe Dumnezeu.

E destul de mult de discutat pe aceasta temă, dar nu e atât de ciudat și de anormal ca unii oameni sa creadă ca vor ajunge în rai, ptc chiar o vor face (nu toți, dar înțelegi tu). Atât timp cât cauți sa trăiești cum cere Dumnezeu (sincer și din toată inima), Dumnezeu te va ajuta sa Îl urmezi.

Într-adevăr, mulți sunt chemați, darpuțin sunt aleși.

"Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toți s-au abătut și au ajuns niște netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înșele; sub buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem și de amărăciune; au picioarele grabnice să verse sânge; prăpădul și pustiirea sunt pe drumul lor; nu cunosc calea păcii; frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor." - Romani 3:9-26

Dar:

Isaia 55:6-9
Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemați-L câtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând. „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre și căile voastre nu sunt căile Mele", zice Domnul. „Ci, cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre.

Iadul exista și oamenii ajung acolo nu din vina lui Dumnezeu și din vina păcatelor lor, Isus a murit să ne de-a salvare și mântuirea

În iad ajung oamenii care mor neiertati cu păcat, căci este cu neputință sa nu greșim, dar avem la Tatăl un Mijlocitor pe Isus Hrisots care a murit pentru păcatele noastre si prin Sângele Lui putem fi spălați de orice păcat dar pentru asta trebuie sa venim la el și sa ne cerem iertare

RAY .....Acum 14 ani erai ateu îți place să studiezi da nu înțelegi nimic citești fara rost IQ 0, 1

De la un capăt la altul lumea a înnebunit; tot ce se întâmplă e un aten­tat contra lui Hristos. Omul ateu se străduiește din epoca primatelor să-și facă un imperiu propriu, să-și schimbe vizuina, bârlogul, caverna, într-un uni­vers infinit, negând tocmai infinitul divin, pentru ca azi să fie numit prin DECRET ATEU (s.n.) membrul unei colectivități îngrădite. Dacă nu de pereții cavernelor fiarelor, atunci de reguli sociale tiranice ateiste, care întrec, în duritate și spaimă, bârlogul omului primitiv, păgân" (p. 104).

Voi, ateilor, ați distrus și echilibrul biotic prin antibiotic, pentru că n-ați efectuat încă saltul noologic. Unele bacterii au pro­prietatea de a secreta substanța inhibantă față de anumiți infra-microbi, iar azi, patologia umană a suferit o schimbare de amploa­re prin noi boli, ca: pneumonii virotice multiple, encefalite, me­ningite virotice, tulburări gastro­intestinale de virusuri" (p. 374)