"Daca constiinta si moralitatea, sentimentele vin de la Dumnezeu cum se face ca anumite afectiuni ale creierului pot cauza absenta lor." - Este simplu. Dumnezeu a pus constiinta in om, in Adam si implicit in Eva, creati asemanatori cu El. In mod normal, ea se regaseste si la urmasi. Pacatul insa, distruge asta. Vorbim clar de INVOLUTIE. Gasim in Biblie si faptul ca nelegiurile (pacatele) pun un zid de despartire intre noi si Dumnezeu, dar si exemple de genul Romani 1 in care vedem ca, eventual, persistenta in pacat duce la pierderea constiintei dar pastrarea mintii.
Poti spune "nu cred" dar nu sa spamezi la nesfarsit. Din punctul meu de vedere este una dintre dovezile clare ale existentei lui Dumnezeu. Daca nu crezi, mergi pe urmele studiului constiintei sa vezi ce varza de Galati a reusit stiinta sa obtina pana acum.
PS: Un studiu al evolutiei procentului din populatie care sufera de psihopatie ne-ar da de gandit, sunt mai mult ca sigur. Tu stiai de 1% (da asa a fost) insa acum se vorbeste deja de 4%. Sfarsitul nu va fi unul al moralei ci al inteligentei, de aceea Biblia ne vorbeste despre "minte" blestemata.
Oscilezi jalnic. Mai intai Dumnezeu nu exista, in mintea ta, apoi de fapt exista dar nu in Noul Testament ci in Lege.
Isus nu a stricat sau anulat Legea ci a implinit-o, lucru deja profetit in Vechiul Testament. Iti redau un raspuns mai vechi:
M-am trezit apostrofat de un nene (pe TPU), care îmi atrăgea atenția, cu superioritate, că legile din Vechiul Testament sunt obligatorii pentru noi, creștinii (inclusiv tăierea împrejur), ca urmare a cuvintelor Domnului Isus din Matei 5:17 ("Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc").
Tot domnul în cauză, adăuga:
"Eu unul am fost sătul de atâtea aberații proferate în numele lui Dumnezeu și am renunțat la creștinism".
Din păcate sunt prea mulți astfel de oameni care, dezamăgiți de creștini și amăgiți de pseudo-cercetătorii de ocazie, renunță făra măcar a cerceta cum se cuvine. Redau în cele ce urmează, răspunsul meu pentru acest om, dar și pentru toți cei ce își pun, la rându-le, aceeași întrebare.
De acord cu distinsul user asupra faptului că, dacă scoatem versetul din context si din imaginea de ansamblu a Scripturii, totul devine foarte neclar și contraductoriu. Aici Isus ne spune că nu a venit să strice Legea, dar, în altă situatie El însuși anulează anumite percepte din Vechiul Testament (ex. declarând că toată mâncarea este curată – Marcu 7:19). Repet cuvântul folosit în discuția de pe cunoscutul site, doar "aparent" Isus se contrazice, pentru că, în realitate, lucrurile stau cu totul diferit. Orice om cu capul pe umeri își va da seama cât de absurd ar fi să credem că Isus ne-ar cere să ținem Legea, cu toate regulile, ritualurile și practicile ei.
Hai, dar, sa vedem ce spune versetul incriminat: "…am venit nu să stric, ci să implinesc." (Matei 5:17b). Știm prea bine ce înseamnă că El nu vrea să strice, dar oare ce reprezintă faptul că vrea să și "împlinească" această Lege? Cuvantul, în greacă, folosit pentru "a împlini", este "πληροω" și s-ar traduce prin "a completa", a se adăuga ceva care lipsea mai înainte.
Wow, se schimbă perspectiva, nu-i așa?
Acum, vom zice, chiar era nevoie de asta? Da! Face parte din planul lui Dumnezeu.
De unde putem ști noi că este conform cu Legea din vechime? Vechiul Testament ne anunța profetic, cu foarte mulți ani în urma acestui episod, că legamantul cel vechi va fi înlocuit de unul mai bun ("completat", cum spune Isus, pentru a ajunge la "πληρωμa " – la deplinătate)! În Ieremia, la cap. 31:31-35, este scris: „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legămant nou. Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinții lor, în ziua când i-am apucat de mână să-i scot din țara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soț asupra lor, zice Domnul. Ci iată legămantul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; și Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Niciunul nu va mai învăța pe aproapele său pe fratele său zicând: „Cunoaște pe Domnul!", ci toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor."
Dacă citim acum, în lumina celor de mai sus, continuarea a ceea ce afirmă Isus în Matei 5 (de la versetul 20 și mai departe), vom începe să realizăm că totul face sens și se leagă. Nu mai vorbim doar de niște legi seci și tinute de teamă, ci de o Lege supremă a dragostei, care se rezumă prin "Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toata inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău și pe aproapele tău ca pe tine însuți. Căci în cele doua se cuprind legea și proorocii." (parafrazez din Matei 22:33-40)
Această realitate a legământului celui nou este confirmată și in Noul Testament (Evrei 8:12-13): "Pentru că le voi ierta nelegiuirile și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi faradelegile lor." Prin faptul că zice: „un nou legamant", a mărturisit ca cel dintâi este vechi; iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire."
Hoo,nu iti mai pune intrebari la care nu o sa aflii raspunsul.
Dumnezeu ne decide soarta.
vrei in Rai? fii bun la suflet.
Numai bine!
Nu inteleg ce vrei sa obtii cu intrebarea asta? e a 5 oara cand o postezi.ce raspuns vrei? oameni nu se nasc psihopati devin psihopati. daca fac lucruri pe care noi le consideram ingrizotoare asta nu inseamna ca nu au constiinta, inseamna doar ca se impaca cu ea.
Faci o mica confuzie Inferno, psihopatii dispun de aceste lucruri inca de la nastere. Daca studiezi putin cartea despre psihoanaliza a lui Sigmund Freud vei intelege cateva:
Orice om se naste cu constiinta, indiferent daca are sindromul "Down" (handicapat mental)
Moralitatea se castiga cum ti-am mai zis intr-un discurs prin indoctrinare, experientele proprii si experientele altora.
Constiinta si morala sunt legate in sensul ca prin morala stii ce-i bine si ce nu, prin constiinta constientizezi acest lucru.
De ex:
STIU ca a lua viata unui om este imoral (incorect) pentru mine, insa CONSTIENTIZEZ acest lucru abia dupa ce l-am facut.(mustrarea de constiinta vine dupa incident nu?)
Faza e ca morala iti spune ce-i bine si ce nu, insa tu nu constientizezi acest lucru pana nu-l aplici.
Daca-i zic unui copil sa nu se aproprie de foc ca se arde el nu va intelege acest lucru, nu va intelege ce inseamna acesta chestie numita "ardere". Doar dupa ce baga mana in foc constientizeaza acest lucru.
In cazul unui psihopat depinde, sunt multe feluri. Sa luam diferentele dintre un pedofil psihopat si un om normal.
Un om normal creste normal cu familia fara abuzuri din partea tatalui sau incidente de genul produse de altcineva. Morala lui se dezvolta intr-un mod diferit, el va crede ca a viola un copil nu-i corect pentru ca lui nu i s-au intamplat aceste lucruri.
In cazul unui psihopat care in copilarie a fost violat, fiind copil, morala nu-i destul de dezvoltata sa furnizeze suficiente informatii constiintei. In interiorul lui se va forma un cerc vicios intre furie-ura-experienta traita. Morala lui e atat de afectata de aceste lucruri ca se produce o trauma in care constiinta evidentiaza aceste 3 sentimente si lasa deoparte tot restul. In concluzie acest cerc vicio se va dezvolta suficient de mult incat atunci cand psihopatul v-a viola un copil va resimti total opusul sentimentelor din copilarie, ceea ce il va face sa creada ca ceea ce face este corect desi morala lui ajunsa la o anumita maturitate ii zice ca nu constiinta e mult mai puternica si o contrazice astfel ca moralitatea si constiinta se anuleaza reciproc.
PS: Daca n-ai inteles nimic studiaza psihonalaiza de Freud ca e chiar foarte complicat sa explici 100 pagini dintr-o carte in 2-3 pagini pe TPU
"Daca studiezi putin cartea despre psihoanaliza a lui Sigmund Freud" - Eu sunt de acord cu inferno in ceea ce priveste faptul ca unii copii se nasc in felul acesta, indiferent de teoria lui Freud (apropo, superego ar zice Freud, nu "constiinta"). Dar, din pacate, vorbim de o lume cazuta care traieste in rebeliune fata de Dumnezeu. Unele lucruri le putem mosteni, clar, de la parinti. Da, copilul se naste cu handicapul asta, dar NU este vina lui Dumnezeu ca omul alege pacatul la nesfarsit. Tata nu mi-a dat mostenire ce-a fost mai rau, ci "doar" o tendinta (manifestata din plin in adolescenta) de a ma inneca in alcool sau de a fi super violent. Din fericire lucrurile astea tin de trecut acum.
DaciaRomania întreabă: