Daca cunosterea pe baza de dovezi reale nu afirmati lipsite de stinta ar fi obligatorie am fi cu toti atei nu-i adevarat?

libertatea de exprimare inseamna si libertatea de a cunoste nu de a ignora...? (mai mult)

Question

Daca cunosterea pe baza de dovezi reale nu afirmati lipsite de stinta  ar fi obligatorie am fi cu toti atei nu-i adevarat? 

libertatea de exprimare inseamna si libertatea de a cunoste nu de a ignora atatea dovezi care dovedesc teoria evolutiei, teoria biblia ce dovezi reale ofera?   voi daca ati fi condamnati pentru ceva si acel judecator var judeca in lipsa de dovezi var convine?  
biblia e doar exprimarea oamenilor de ati exprima  ideile despre univers, natura  acum 3000 de ani  multe nu puteau fi explicate iar omul a incercat sasi explice mediul, dar noi avem atatea dovezi si totusi ignoranti    cu stinta si totusi beneficiem de pe urma ei, tehnologia a aparut cu ajutorul stinteti  nu a religiei, religia este o otrava care indeamna omul la tacere, frica, discrminiare

EmaS · Answer

Nu,eu nu as fi atee pentru nimic in lume!

anonim_4396 · Answer

Dar zeul tau e ateu   vezi el poate

DragosConstantin · Answer

Auzi ray nu vreau sa spun ca nu cred in evolutia ta, dar eu prefer sa cred ca ne-o creat Dumnezeu pentru ca asa vreau sa cred eu nu-mi pasa ca nu sunt dovezi prea explicite ca si teoria lui Darwin, dar asa consider eu in sinea mea ca trebuie sa procedez ...si nu cred ca Dumnezeu vrea sa ne comportam exact cum zice Biblia, doar sa respectam si noi anumite idei din ea atata tot El vrea sa fim liberi si sa ne respectam unul pe celalat chiar daca nu suntem toti de aceeasi religie, dar majoritatea nu vad asta...astazi la cat m-am consumat cu tine ray recunosc ca sunt multe dovezi stiintifice, dar eu nu vreau sa le dau importanta lor mai bine raman "cu cateva nivele in urma" si sa cred in ceea ce doresc eu cu adevarat ca asa consider eu ca e bine pentru mine. Biblia nu e o otrava acum depinde cum o percepe fiecare eu o consider ca un mic ghid in viata din care nu trebuie sa iei toate ideile si sa gandesti si de unu singur si mie unu nu mi-e frica de Dumnezeu chiar daca cred in El, deoarece El nu cred ca vrea sa ne fie frica de el vrea doar sa ne respectam unu pe celalalt ca noi suntem cea mai mare creatie a Lui si sa nu-l badjocorim sau alte cele.

anonim_4396 · Answer

Acum crezi si tu un pic in ea,  din partea mea crede in vrei dar nu spune ca teoriile stintifice sunt minciuni, inseamna ca la scoala totul este minciuna  de unde crezi ca au aparut teoriile alea din carti de la dumnezeu? dumnezeu e doar produsul omului de asi explica natura, uitate in istorie de ce multe popoare au  avut acelasi povesti despre inceput ca biblia?     faza cu lutul  nu e doar la crestini si la triburi de acum 5000,   6000 de ani inaintea evreilor

MortemAeternum · Answer

Prietene, sa inteleg ca tu refuzi sa accepti ceva care este adevarat doar pentru ca tie iti place sa traiesti in minciuna? Si ce facem acum, il reinventam pe Dumnezeul crestin? Adica hai sa luam din biblie ce ne convine, iar ce nu ne place sa ignoram ca doar ce este biblia pentru tine?  este cuvantul lui Dumnezeu, daca esti ateu ai dreptul sa faci asta, dar daca esti crestin ar trebui sa te gandesti daca vrei sa mai fii crestin. Renunta la emotie si ia o decizie libera, fara frica de iad sau de moarte, ca vezi doamne creatorul o sa te trimita la o tortura eterna, pentru ca nu ai crezut orbeste in el.

EmaS · Answer

El este singurul Dumnezeu adevarat.

DragosConstantin · Answer

Da tu crezi ca e cineva pe lumea asta crestin care sa creada 100% in El?

MortemAeternum · Answer

Da bine inteles si inca foarte multi oameni. Acum credinta pe jumatate nu exista, eu zic sa devi ateu, daca nu poti crede in Dumnezeu, ca nu are rost sa traiesti intr-o minciuna doar pentru ca aceea minciuna te face sa te simti mai bine. Daca ar exista Dumnezeu nu cred ca i-ar placea o "credinta" indoielnica ca a ta. Deci nu o mai lungii si renunta pur si simplu la Dumnezeu, ca vad ca nu vrei sa accepti tot pachetul crestin, deja iti creezi tu un Dumnezeu dupa chipul si asemanarea ta.

anonim_4396 · Answer

Dar e ateu ema  nu-i asa? neaga existenta zeilor, cum isi explici existenta fosillelor?

EmaS · Answer

Eu cred suta la suta in Dumnezeu.

anonim_4396 · Answer

Da in vorbe sunt multi crestini dar in fapte nici unul ai dreptate, dar vezi tu poti bun si fara acel personaj imaginar, citeste asta http://www.scientia.ro/blogul-lui-madalin/1956-evolutia-pe-intelesul-tuturor.html  daca mergi dincolo si te intreba cineva cei o celua macar sa stii

anonim_4396 · Answer

Reluam discutia cu cain?  daca vrei?

EmaS · Answer

Si ce legatura au fosilele cu existenta lui Dumnezeu? Ele confirma ca a existat viata cu mult inaintea noastra, dar sa stii ca sunt multi care au indoieli cu privire la testul cu carbon.

DragosConstantin · Answer

Nu o sa devin ateu nici sa stiu ca o sa fiu torturat ani la rand...in timp o sa inteleg si cum sta treaba cu credinta inca sunt un copil si nu inteleg toate lucruriile care trebuie intelese... faza e ca nu vreau sa devin un crestin fanatic si de aceea am indoieli pana la urma cine nu are? atat crestinii cat si ateii au indoieli. :)

DragosConstantin · Answer

Bravo tie ca ai ajuns sa ai incredere totala in El.

anonim_4396 · Answer

Cum adica era viata inaintea nostra?  dumnezeu a creat lumea parca in 7 zile  tu stii ceva nou?  indoieli au si cei care spun ca pamantul e plat ei mereu au

Nuvăsufăr · Answer

Minciuna e mai dulce decât adevărul. E tot ce pot comenta.

MortemAeternum · Answer

Scuza-ma daca esti nascut in 94 nu poti spune ca esti inca copil. Oricum zi-mi si mie ce inseamna crestin fanatic dupa tine. Si ce este de inteles la credinta in Dumnezeu?
Practic crestinismul vine si iti spune ca esti vinovat pentru ca te-ai nascut, iar pe parcurs se mai adauga si alte pacate, iar singura cale spre mantuire este Isus care si-a dat viata pentru pacatele tale. Ce nu intelegi?

DragosConstantin · Answer

Crestin fanatic, adica devine o obsesie religia pentru tine si o bagi la cineva pe gat cu forta fara sa-ti pese de ce are el de spus.
Ce este de inteles la credinta in Dumnezeu pai eu consider ca in lumea asta trebuie sa existe o fiinta superioara care ne-o fi creat pe noi si nu ca noi avem stramos comun cu cimpazeii asta e parerea mea si sa nu ma bati la cap cu teoria lui Darwin.
Eu n am zis ca nu inteleg crestinismul, dar nu-l inteleg in totalitate de ce? pentru ca sa cred eu mai mult in Dumnezeu imi trebuie un semn de la Dansul.

anonim_4396 · Answer

Dar sper ca nu esti pocait nu-i asa?

DragosConstantin · Answer

Nu.

anonim_4396 · Answer

Esti crestin pentru ca asa sia spus parinti, bunici sa crezi si asa ai fost invatat de mic?

MortemAeternum · Answer

Pai atunci lasa-ma sa te ajut, spune-i sa te ajute sa iti dea un 10 la scoala cand vrea el, iar cand se va intampla poti da "vina" pe Dumnezeu pentru acest miracol de necontestat, clar va fi un semn pentru tine.
Nu te iau cu Darwin, dar iti spun gandeste fara emotie, gandeste la rece, logic si rational.
Daca devii un crestin adevarat nu inseamna ca trebuie sa ai o obsesie pentru religie si trebuie sa ai o obsesie pentru Dumnezeu, care dupa ce ii vei simtii "gustul" vei vrea neaparat sa iti impartasesti trairile si cu cei din jurul tau, asta e crestinul adevarat.Bine inteles ca nu trebuie sa ii bagi un mesaj pe gat cuiva(acum depinde si ce intelegi prin asta, daca o face prin argumente, fara amenintari, mie mi se pare in regula, oricat de insistent ar fi).

DragosConstantin · Answer

Taicamiu nu crede in Dumnezeu,maicamea crede doar in Dumnezeu, pe Iisus Hristos il considera un intelept nu ca si fiu al lui Dumnezeusi nu crede in Maica Domnului si nici in Sfinti, bunicamea ce este crestina iar, bunicamiu nu crede nici el in Dumnezeu.  Nasoala treaba in familia mea:D

anonim_4396 · Answer

Tatal tau e ateu?  nu-i asa ca semeni pe maicata mai mult?

anonim_4396 · Answer

Interesant cea ce spui daca e adevarat inseamna ca barbati sunt mai rationali iar femeile mai predispuse spre religie

anonim_4396 · Answer

De ce nu vb cu taicatu ca sa afli de ce nu crede, e tatal tau

DragosConstantin · Answer

Da e ateu si la fel si bunicamiu...da asa e seaman pe mama mai mult.

DragosConstantin · Answer

E mai greu de vorbit cu el.

anonim_4396 · Answer

De obicei genele se transmit de la mama la fica si de la tata la fiu dar daca mama a facut mai multi copii ultimul copil va avea un y mai slab   nu toate in cazurile

DragosConstantin · Answer

Numa pe mine m-o facut :D da am fost o perioada ateu, dar nu m-am simtit deloc in largul meu :) asa ca am renuntat :S

anonim_4396 · Answer

Sa stii ca eu nu te oblig sa fi ateu, fi ce vrei tu, daca biblia isi da ambitie crede in ea, dar sa nu urasti atei sa nu-i urasti ca pocaiti care ne face satanisti,  din partea mea du-te la pocaiti  daca isi face bine   si eu am fost si merg uneori cu mama imi place cantecele lor canta din suflet    la ortodoxi e prea teatral totul

DragosConstantin · Answer

Nu urasc nici ateii, nici satanistii si nici alte religii pana la urma oameni suntem cu totii doar cu modul de gandire diferit si cu calitati si comportamente diferite.O sa vad pana la urma in ce sa cred pana acum sunt cam in ceata pana imi gasesc un echilibru.

anonim_4396 · Answer

Religia si femeia in evul mediu  , fetelor var place  o asa viata ca femeile alea care urmau reguli biblice ? impuse de barbatii  Te iubesc mai mult decât orice. Numai tu eşti dragostea şi dorinţa mea". Lumea bărbaţilor şi femeilor din Evul Mediu a fost modelată de pasiuni puternice. În lumea medievală, femeile sunt adorate, dar de asemenea îndeamnă la aversiune şi dezgust.

„Femeia nu este altceva decât momeala lui Satan. Otravă pentru sufletele bărbaţilor." Este o lume în care preoţii îşi acuză enoriaşii de desfrânare, în care episcopii se îmbogăţesc din prostituţie şi, nu în ultimul rând, o lume în care virginele se căsătoresc cu Hristos. „Stând în faţa crucii am fost cuprinsă de o aşa dorinţă, încât mi-am dat jos hainele de pe mine şi m-am oferit Lui cu totul." Este o lume în care Dumnezeu ameninţă să distrugă omenirea pentru păcatele trupeşti. Cu toate acestea activităţile sexuale în Evul Mediu erau aproape la fel de răspândite şi de variate precum în zilele noastre.
Cât de variate erau cu adevărat aflăm din întrebările pe care preoţii medievali erau instruiţi să le pună enoriaşilor lor:
„Ai păcătuit cu o călugăriţă?"
„Ai păcătuit cu mama ta naturală, cu mama ta vitregă, cu cumnata ta sau cu logodnica fiului tău?"
„Ţi-ai confecţionat un dispozitiv sau un instrument în forma organului bărbătesc pe care să îl legi de mijlocul tău şi cu care să te desfrânezi cu o altă femeie?"
Uneori preoţii le puneau femeilor din parohia lor întrebări chiar mai indecente:
"Ai făcut ceea ce fac unele femei atunci când acestea se află în faţa unui animal şi îl încurajează prin toate mijloace posibile ca să copuleze cu ele?"
Asemenea întrebări sugerează că lumea medievală nu era nici pe departe atât de puritană precum arăta la suprafaţă. Experienţa naşterii, a vieţii şi a morţii era foarte diferită faţă de zilele noastre. Întrucât oamenii de azi se pot aştepta să depăşească destul de uşor 70 de ani, speranţa medie de viaţă în evul mediu era mai puţin de jumătate din acest număr. Atunci, majoritatea oamenilor şi-au văzut un frate sau o soră murind. Majoritatea părinţilor şi-au pierdut unul sau mai mulţi copii. Într-un sătuc medieval cu 100 de case, putea să aibă loc o înmormântare la fiecare opt zile. Malnutriţia, infecţiile, bolile făceau ca viaţa să fie cu adevărat precară. Este uşor de imaginat viaţa medievală ca fiind urâtă şi scurtă, doar o continuă luptă pentru supravieţuire, lipsită de plăcere, pasiune sau distracţie. Dar chiar aşa să fi fost?

Documentele medievale sugerează o lume a intimităţii şi a senzualităţii, cu un interes deosebit pentru dragoste, sex şi reproducere. Câteva detalii aflăm dintr-un popular manual medical din secolul al XIII-lea, intitulat Secretele femeilor:
„Dacă cineva va dori să ajute o femeie să rămână însărcinată, să ia pântecele şi intestinele unui iepure, să le usuce şi să le mărunţească. Acestea trebuie să fie băute împreună cu un pahar de vin. Apoi, în timpul actului cu soţul ei, trebuie să îşi lege părul unei capre - înmuiat în prealabil în laptele unei măgăriţe - în jurul taliei. Şi va concepe fără probleme."
Îndrăgostiţii care vroiau sex, dar nu şi un copil, puteau apela la experţi în metodele contraceptive. Cea mai uşoară metodă pentru a evita concepţia era reducerea dorinţei sexuale. Ghidul Secretele femeilor vine cu câteva sfaturi: „Dacă o femeie va mânca salvie care a fost fiartă timp de trei zile, ea nu va putea rămâne însărcinată timp de un an întreg." Sau şi mai drastic: „Dacă o femeie va înghiţi o albină, nu va mai concepe niciodată!".

Condiţia femeii

Evident, înţelegerea medievală a sexului era destul de precară. Anatomia nu era foarte avansată şi disecţiile erau rareori practicate. Dar aceste lucruri nu le-a împiedicat pe cele mai „strălucite" minţi ale epocii să încerce să descopere secretele sexualităţii. Concluzia la care au ajuns aceştia, în mare parte bărbaţi şi mulţi dintre ei clerici, a fost că femeile erau problema.

Conform teoriei clasice a celor patru umori, se credea că bărbaţii erau calzi şi uscaţi (ceea ce era un lucru bun), pe când femeile erau reci şi umede (ceea ce era rău). Se credea, de asemenea, că acest lucru le dădea o dorinţă sexuală mult mai mare. Celălalt vinovat era sângele menstrual. „Acest sânge este atât de detestabil, încât prin contactul cu el fructele putrezesc, vinul se transformă în oţet şi câinii turbează." Dar gândirea medievală mergea chiar mai departe. Se spunea că ochiul primeşte lichid menstrual, prin urmare o femeie aflată în timpul perioadei delicate a lunii putea să provoace boli grave celor care o priveau. Pe scurt, femeia era considerată otrăvitoare.
 
Gândirea medievală era la fel de logică ca şi a noastră, numai că pornea de la ipoteze diferite. Şi aceste ipoteze se bazau de multe ori pe doctrine religioase sau pe autoritatea antică. Şi ideea de bază care reglementa sexualitatea femină a fost povestea biblică a Grădinii Edenului. În istorisirea păcatului originar, Diavolul alege să o păcălească pe Eva mai degrabă decât pe Adam, deci, după cum interpretau „înţelepţii" acesta a atacat natura umană în punctul ei mai slab. Eva a fost "momeala lui Satana, otravă pentru sufletele oamenilor" scria în secolul al XI-lea cardinalul italian Peter Damian. A fost un act de trădare pe care puţini clerici îl puteau ierta. „Ticăloşia femeilor", scria un stareţ din secolul al XIII-lea, „este mai mare decât toate relele din lume." Unul dintre părinţii bisericii timpurii le amintea femeilor: „Nu realizaţi că Eva sunteţi voi? Aţi profanat pomul sacru, nu aţi ascultat de legea lui Dumnezeu, şi l-aţi convins şi pe bărbat, împotriva căruia Diavolul nu putea triumfa prin forţă. Sunteţi vinovate, deci trebuie să purtaţi greutăţile acestei lumi. Voi sunteţi poarta Diavolului!"

Cu femeile atât de puţin stimate şi respectate, nu e de mirare că metodele de curtare medievale erau destul de puţin romantice. Căsătoria nu avea aproape nimic de a face cu dragostea. Aceasta va veni, dar ceva mai târziu. Pe atunci era doar o alianţă între familii şi un acord care implică transferul de proprietate. Şi soţia putea fi văzută ca un bun care putea fi vândut. Şi, ca orice bun, avea nevoie de o inspecţie atentă înainte de a se încheia afacerea. În 1319, Edward al II-lea a trimis un episcop să o inspecteze pe Philippa de Hainault ca o potenţială soţie pentru fiul său. Iată ce notează acesta: „Doamna nu are părul lipsit de graţie, între albastru închis şi maro. Ochii ei sunt de un căprui închis şi profunzi. Nasul ei este neted şi gura destul de largă. Buzele oarecum pline, în special cea inferioară. Gâtul, umerii, picioarele, precum şi restul corpului ei sunt destul de bine proporţionate." Raportul a fost bun şi acordul a fost încheiat.
În toate mariajele, bunurile femeii treceau în posesia soţului. Oarecum, acolo intra şi femeia însăşi. Legea le permitea de multe ori soţilor să îşi trateze soţiile după cum îi tăia capul. „Este permis ca un soţ să îşi bată soţia când aceasta îi greşeşte, cu condiţia să nu o ucidă sau să o mutileze."
Condamnată din cauza păcatului originar, temută pentru sexualitatea ei, căsătorită forţat în schimbul bunurilor sau mărfurilor, de multe ori supusă violenţei domestice, o femeie medievală nu avea o viaţă foarte fericită. Dar acest lucru avea să se schimbe în scurt timp.

Trubadurii, rătăcitori poeţi şi muzicieni au ajuns să vorbească despre femei şi dragoste într-un mod cu totul nou. Aceştia, prin poeziile lor recitate cu foc, au urcat femeia pe un piedestal bine-meritat. Era venerată ca un lucru îndepărtat şi foarte greu de obţinut. El era iubitul ei chinuit. Ideea de a te îndrăgosti nebuneşte de cineva tocmai se născuse. Desigur oamenii vorbeau despre dragoste şi înainte, dar aceasta era mai mult una spirituală. O nouă generaţie de scriitori şi poeţi începea să exploreze iubirea curtenească. Apare tema iubirii imposibile, precum este cea dintre Lancelot, unul dintre cavalerii Mesei Rotunde şi Guinevere, soţia respectată a regelui Arthur. Legenda spune că neputându-se opune fiorului dragostei, aceştia au devenind amanţi, urmând calea iubirii adevărate.

Impactul acestui tip de literatură a fost dramatic: iubirea curtenească, iubirea neîmpărtăşită şi iubirea adulteră îşi făceau loc în vieţile oamenilor. Vechile certitudini erau acum puse la îndoială: nu cumva iubirea trebuia să fie liber împărtăşită de ambii parteneri?

Dar această parte atât de intimă şi specială a vieţii avea să fie violată de biserica medievală dornică să intre până în dormitoarele oamenilor...
Ideile pe care le răspândiseră trubadurii au transformat complet cultura noastră. Codurile iubirii create în timpurile medievale încă durează şi în zilele noastre. Dar, în timp ce aceste idei i-au sedus pe aristrocraţi şi pe intelectuali, viaţa „prostimii" era ghidată în continuare de un crez mult mai auster.
Pentru Biserica medievală, nimic nu putea fi mai ofensator decât ideea plăcerii sexuale. Aşa că a devenit din ce în ce mai intruzivă în viaţa sexuală a credincioşilor. Preoţii celibatari lucrau neobosiţi ca să îşi pună în gardă turma împotriva pericolelor plăcerilor carnale. „Acest act păcătos, acest act dezgustător, aceea cuplare neruşinată şi împuţită." Un scriitor religios din secolul al XII-lea avea câteva sfaturi utile pentru a ţine în frâu dorinţele necontrolate ale bărbaţilor pentru femei: „Încercaţi să vă imaginaţi cum arată femeia pe dinăuntru! Dacă luaţi în considerare ceea ce se află sub piele, ce altceva este mai greu de privit, mai dezgustător la atingere şi cu un miros mai groaznic?" Şi dacă asta nu era de ajuns, autorul mergea mai departe şi îi sfătuia pe bărbaţi să se gândească la... cadavrul ei. Nu o să mai redau acel citat...
 
Castitatea la femei: miresele lui Hristos
În gândirea medievală, oamenii ocupau o poziţie între animale şi îngeri. În sex, vedeau triumful animalicului. Împotriva acestuia, Biserica promova propria ei alternativă. „Virginitatea este cea mai mare virtute, de o frumuseţe glorioasă, sursa vieţii (?), o melodie fără egal, oglinda purităţii ..." . Virginitatea era o comoară dedicată lui Hristos, mirele ceresc. Exista ceva incontestabil senzual în devoţiunea pasionantă a femeilor către acesta.

Jacques de Vitry descrie în 1220 câteva călugăriţe atât de slăbite de extazul iubirii lui Hristos încât au fost obligate la repaus total din activitate: "S-au topit cu totul în minunata dragoste pentru Dumnezeu, până când au cedat sub povara mistuitoare a dorinţei şi pentru câţiva ani acestea nu şi-au mai părăsit patul." În acele timpuri distincţia dintre iubire senzuală şi iubire spirituală se dizolvase complet. „Oh nobil vultur, oh flacără arzătoare, îmbrăţişează-mă. Cât timp voi mai rămâne oare stearpă. O oră este prea grea pentru mine şi o zi este ca o mie de ani". Angela de Foligno a luat ideea de a fi mireasa lui Hristos literalmente: „Stând în faţa crucii am fost cuprinsă de o aşa dorinţă, încât mi-am dat jos hainele de pe mine şi m-am oferit Lui cu totul. I-am promis deşi temătoare, să-mi menţin castitatea pentru totdeauna şi să nu-l ofensez cu nici unul dintre picioarele mele."
 
Castitatea la bărbaţi: oamenii bisericii
Pentru Biserică, puritatea sexuală era un ideal, dar un ideal cu care era extrem de dificil de trăit, chiar şi pentru membrii ei. Citim dintr-o carte datată în jurul anul 1200, care ar putea fi calificată în zilele noastre ca pornografică, scrisă și copiată mai departe de călugării unei mănăstiri engleze.
Iată una dintre povestiri: „un om împreună cu soţia sa mergeau într-un pelerinaj în Ţara Sfântă. Pe drum au înnoptat într-o peşteră. Nouă sarazini au poposit şi ei acolo, au aprins un foc şi s-au dezbrăcat de hainele lor. Văzându-i femeia, a devenit atât de excitată încât a insistat ca soţul ei să facă dragoste cu ea. După ce acesta s-a conformat de trei ori, în cele din urmă a adormit. Atunci femeia s-a oferit sarazinilor. Tuturor celor nouă!"

Preoţii trebuiau să fie celibatari, cel puţin în evul mediu târziu, când Biserica a decis că aceştia nu se mai puteau căsători. Uşor de spus, greu de făcut! Unii şi-au luat amante sau au avut aventuri cu soţiile altor oameni, astfel că în scurt timp au ajuns ţinta poemelor satirice. Vorba ceea: fă ce zice, nu ce face popa.

Clerul medieval avea şi alte căi pentru a-şi satisface nevoile naturale. Acesta apela la o instituţie chiar mai veche decât a lor. Înregistrările de la bordelurile din Dijon, Franţa arată ce cel puţin 20% din clientelă era formată din oameni ai bisericii: călugări sau preoţi, tineri sau vârstnici, cu mic, cu mare vizitau regulat prostituatele din zonă. Un bordel medieval putea aduce un venit bun, precum şi servicii gratuite pentru demnitarii bisericii. Episcopul de Winchester, spre exemplu, primea o rentă periodică de la bordelurile din zonă.
 
Căsătoria, sexul și biserica
Căsătoriile medievale timpurii aveau câteodată prea puţin de-a face cu Biserica, desfăşurându-se într-un cadru mai puţin oficial. Uniunea dintre doi tineri ai unor familii simple de ţărani, notată pentru posteritate de către un martor, arată astfel: John Beke stând aşezat pe o bancă, a chemat-o pe Marjory la el şi, cu glasul tremurând, i-a spus: „Marjory, vrei să fii soţia mea?". Şi ea a replicat: "Vreau, dacă asta îţi este dorinţa!" Luându-i mâna dreaptă într-a lui, John spuse: "Marjory, aici şi acum, te iau pe tine de soţie, la bine şi la rău, până când moartea ne va despărţi." Această abordare romantică şi în acelaşi timp destul de comună a îngrozit însă autorităţile bisericii.
Acestea au decis că mariajele trebuie să fie sărbătorite "cu reverenţă şi cu onoare , nu cu râsete şi glume, în taverne, la sărbători publice sau cu ocazia altor petreceri. Nimeni nu ar trebui să pună pe mâna prietenei sale un inel din papură sau din alte material, ieftin sau preţios, doar pentru distracţie şi pentru a putea păcătui cu ea mai uşor."

Căsătoria, argumenta Biserica, nu mai este doar un acord, ci şi un eveniment religios. Cu timpul, ea a devenit un sacrament, la fel ca şi botezul sau confesiunea. În ceea ce priveşte sexul, căsătoria nu scuza amorul nerestricţionat. O vorbă a Sfântului Augustin a devenit proverbială: "Un bărbat care face dragoste pasională cu soţia lui se face vinovat de adulter." Singura cauză legitimă pentru a întreţine relaţii sexuale în cadrul mariajului era pentru reproducere, care reprezenta o datorie serioasă.
Imposibilitatea consumării actului sexual reprezenta un motiv serios pentru anularea căsătoriei, lucru pe care doar Biserica avea autoritatea de a-l aproba. În instanţele religioase, Biserica spunea ce este şi ce nu este permis în pat. John, un bărbat din York (să sperăm că nu cel care tocmai s-a căsătorit cu Marjory), a fost acuzat de soţia acestuia de impotenţă. Au fost depuse toate eforturile pentru a-l „aduce pe linia de plutire" şi procedura a rămas înregistrată în dosarele instanţei: „Martora şi-a expus sânii goi şi cu mâinile încălzite la vâlvătaia flăcărilor, a mângâiat penisul şi testiculele lui John, îmbrăţişându-l şi sărutându-l frecvent. În tot acest timp, acesta abia ajungea la trei cm lungime, fără a mai creşte ulterior în dimensiune." Deznodământul nu a fost prea fericit pentru bietul John...
Biserica de asemenea reglementa când, unde şi cu cine putea avea loc actul sexual. Aceia care încălcau aceste reguli, fie şi numai cu gândul, trebuiau să fie pedepsiţi. În Roma anului 1215, Papa Inocenţiu al III-lea a intervenit dramatic în chestiunile intime ale oamenilor. Fiecare creştin trebuia să îşi spună păcatele cel puţin o dată pe an. A fost o mişcare concepută pentru a ajuta clerul să dezrădăcineze depravarea. Pentru a-i ajuta pe preoţi în alegerea întrebărilor potrivite, ghidurile de confesiune erau destul de răspândite. De departe cel mai mare capitol era dedicat păcatului desfrâului. Conform acestor manuale, sexul trebuia să aibă loc doar în cadrul căsătoriei. Orice altă formă de activitate sexuală era considerată păcat. Dar chiar şi după cununia religioasă, lucrurile nu deveneau prea roz, deoarece biserica avea o listă pe care soţul trebuia să şi-o însuşească mai întâi.
Este soţia ta la menstruaţie?
Este soţia ta însărcinată?
Alăptează soţia ta un copil?
Este Postul Paştelui?
Este Postul Crăciunului?
Este duminică?
Este săptămâna Rusaliilor?
Este săptămâna Paştilor?
Este miercuri?
Este vineri?
Este orice altă zi de post?
Este sâmbătă?
Este zi de sărbătoare?
Este încă zi afară?
Eşti dezbrăcat?
Eşti în biserică?

Dacă ai răspuns cu nu la toate aceste întrebări, atunci sexul era permis. Dar doar o dată şi doar în poziţia numită în zilele noastre a misionarului. Punând totul în balanţă reiese că biserica permitea cuplurilor căsătorite să întreţină relaţii sexuale, în medie, doar o dată pe săptămână.

Pedepse pentru ispăşirea păcatelor
Penitenţa implica un sistem complex de post cu abstinenţă. Ai comis adulter o dată, ai doi ani de penitenţă, de două ori, cinci ani, iar pentru sex cu un animal, şapte ani. Existau întrebări speciale pentru femei: au consumat cumva sămânţa soţului lor? Şapte ani. Sau au pus sânge menstrual în mâncarea acestuia pentru a-i stârni dorinţa? Cinci ani.

Apoi Biserica avea un cu totul alt tip de pedepse, în cadrul instanţelor publice. Crearea acestor instanţe reprezenta o extensie extraordinară a controlului Bisericii asupra comportamentului oamenilor. Acolo păcatele credincioşilor puteau fi condamnate public. Şi din nou, sexul era cel care le preocupa cel mai mult pe autorităţi. Pedepsele aplicate aici puteau cuprinde excomunicarea, amenzi şi un tip de penitenţă extrem de publică.
„Luni, 16 noiembrie 1338. Instanţa de judecată a discutat următoarele cazuri:
John (din nou?) Warren, acuzat de desfrâu cu Ellen Lanser. Amândoi au mărturisit păcatul şi au jurat să nu mai calce strâmb. Au primit o amendă de 40 de galbeni şi au fost biciuiţi de trei ori în jurul bisericii.
Preotul Thomas Thornton este bănuit că a avut o relaţie cu Alice, fiica lui Robert Master. Se ordonă ca aceasta să fie biciuită de 12 ori în piaţa centrală şi încă de 12 ori în jurul bisericii, dezbrăcată, doar cu o cămaşă pe ea. Despre pedeapsa preotului nu se spune nimic.
Beatrice, fiica lui William Duty, a rămas însărcinată. Nu se ştie cu cine. A mărturisit singură păcatul şi a jurat că nu se va mai repeta... S-a ordonat să fie biciuită de şase ori, în jurul bisericii desigur, duminicile şi în zilele de post, în faţa întregii procesiuni."
 
Sodomia
Aşadar am văzut că Biserica medievală pedepsea aspru majoritatea activităţilor sexuale. Dar exista o practică specială pentru care rezervase cele mai sălbatice pedepse: păcatul sodomiei. Homosexualitatea masculină era ceva despre care clericii aveau cunoştinţă. Erau perioade în care mii de bărbaţi erau siliţi de împrejurări să trăiască izolaţi în comunităţi în care abia punea piciorul vreo femeie. Acestea sunt cuvintele unui abate scrise către cu tânăr călugăr: „Ochii mei tânjesc să te vadă, iubitul meu. Braţele mele se întind să te îmbrăţişeze. Buzelor mele le lipsesc săruturile tale... " şamd. Aţi prins ideea, bănuiesc. Cu toate acestea, un astfel de limbaj nu era ceva neobişnuit printre bărbaţi la momentul respectiv.

Sancţiunile în societatea medievală sunt menite, într-un fel, a reflecta pedeapsa impusă de divinitate Sodomei şi Gomorei. Temându-se de pedeapsa divină, societatea medievală pedepsea drastic orice comportament considerat „nenatural": castrarea era aplicată în Portugalia şi Castilia, spânzurarea de membrul viril în Siena sau arderea de viu în Bologna.
Ciuma Neagră care a exterminat aproape jumătate din populaţia Europei, a făcut ca relaţiile să se destrame. Durerile îngrozitoare, transpiraţia şi frisoanele erau principalele simptome ale bolii. Totuşi mai era ceva care îi deosebea pe cei care sufereau de ciumă de cei care aveau doar febră mare: în zona axilară, pe gât şi eventual în zona inghinală apăreau nişte umflături pline cu puroi, numite "buboane"; la început erau de culoare roz, apoi purpurii,iar în final negre, putând ajunge la dimensiunea unor portocale. Victimele mureau în chinuri groaznice. Pentru unii reprezentanţi ai Bisericii, boala nu era altceva decât pedeapsa Domnului pentru păcatele, sexuale desigur, ale contemporanilor...
Viaţa în timpurile medievale a fost într-adevăr cu mult mai precară decât în zilele noastre. Am făcut cunoştinţă cu o lume complexă, plină de pasiune şi romantism, misoginism şi cruzime, moarte prematură şi iubire veşnică, pioşenie şi poezie. Virgine căsătorite cu Hristos şi preoţi „căsătoriţi" cu plăcerile trupului. O viaţă care a fost urâtă pentru unii şi foarte scurtă pentru alţii. Dar în nici un caz nu a fost o viaţă lipsită de dragoste şi sex.

DragosConstantin · Answer

Ce-mi dai mie articolul asta ca nu inteleg ce treaba am eu cu femeile :))

MishuD · Answer

Cum adica preferi ca crezi ca ai fost creat cand toate dovezile arata ca nu este asa? Daca te loveste un altul cu un bolovan in moalele capului poti sa CREZI ca a fost o floare si te-a mangaiat pe cap cu ea? Cum poti sa negi realitatea? Daca in biblie scria ca toti baietii de 12 ani trebuie sa "fericeasca" preotul de ziua lor ai fi acceptat sa faci asta? Sau copilul tau sa faca asta? 
Trezeste`te mai om bun, e doar o poveste prea mult mediatizata. 
Sincer mi-ar fi placut sa credem in Harap Alb si Capra cu 3 iezi. Era acelasi lucru, doar ca poate crestinii ar fi fost putin mai deschisi la minte. Cele doua povesti is destul de amuzante sa va descreteasca fruntile.

DragosConstantin · Answer

Pana la urma numa Sfarsitul lumii e singura cale sa vedem cine are dreptate si cine nu :) ori incalzirea globala sau alte cauze naturale ori Apocalipsa din Biblie numa asa putem vedea care are dreptate si care nu :) asta e singura optiune.   numa cine stie cand va sosi aceea zi pana atuncea ne tot atacam unu ep celalalt.

anonim_4396 · Answer

Bine  te cred dar sa nu fugi de cunostere

MishuD · Answer

Hehe, ti-am mai vazut raspunsurile prin diverse locuri si imi pari un om inteligent. 
Ce incercam sa spun este ca nu trebuie sa contrazici niste lucruri dovedite doar pentru ca ai fost invatat sa "crezi". Sun absolut convins ca poti sa inveti sa cunosti si apoi o sa ti se para amuzant cum puteai sa crezi doar pentru ca asa face si gloata de langa tine. Nu iti inhiba curiozitatea, e cea mai buna calitate oamenilor si singura care ne duce spre descoperiri reale.

DragosConstantin · Answer

Curiosii mor repede :) mai bine mai putina curiozitate...eu vreau sa-mi gasesc echilibrul dupa aceea mai vad cum sta treaba cu alte idei in momentul de fata am un gol mare in inima si nu prea ma pot concentra la ideile spuse de catre atei sau altii :) oricum ateii sunt geniali in general au descoperit multe lucruri dar pentru asta nu trebuie ca voi sa criticati pe altii sau sa-i bateti la cap sa creada in ce vreti voi ca nu o sa mearga doar incinge-ti spiritele si dupa si crestinii va vor ataca cu arma lor si tot asa...

anonim_4396 · Answer

De ce ar vrea  un zeu bun sasi distruga creatia

DragosConstantin · Answer

Era doar un citat :)) parca simtea ca imd. iesi tu la iveala din "ascunzatoare" :D hai noapte buna ne mai razboim noi maine daca mai doresti :))

anonim_4396 · Answer

Daca isi demonstrez ca unu plus unu fac doi ma crezi?  tu crezi in ce vrei sau in dovezi?

MishuD · Answer

Nu stiu cat de geniali sunt ateii, dar toate geniile planetei au devenit atei cu timpul. Si nu stiu cum esti tu, dar cand un om mai destept ca mine observa niste erori in judecata mea (si a altora) am o oarecare tendinta de a investiga sincer adevarul afirmatiilor lui. Pe bune acum, fara aceii oameni de geniu nu am mai avea acum TPU sa ne "dezbatem" convingerile, nu am mai avea caldura in casa, televizor, masini, trenuri si energie nucleara. Daca am fi ramas sub "ocrotirea" lui dumnezeu si a supusilor lui acum am fi trait inca in case de pamant si ne-am fi omorat unii pe altii pentru o "credinta". Gandeste`te cate secole a ramas omenirea in urma doar pentru ca biserica a facut tot posibilul sa inlature orice descoperire a stiintelor. Eram mult mai departe fara evul mediu si ale sale cruciade si inchizitie.

EmaS · Answer

Credinta este cea mai scumpa comoara.Nu il lasa pe diavol sa ti-o ia.

anonim_4396 · Answer

Desi atei sunt posedati ema?

EmaS · Answer

Nu am facut aceasta afirmatie, dar este scris : Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.

anonim_4396 · Answer

Ema  fi mai crestina  ai uitat ca cel judecat nu are voie sa judece? spune-mi tu de ce fetele aste pocaite aleg straini ca soti majoritatea daca doresti dovezi ma ofer sa si le dau cand vrei tu

anonim_4396 · Answer

Daca am cantari pacatele unui ateu cu un crestin crezi ca un crestin are mai putine?  nu cred ca un om nu e bun fara religie din contra poate fi mai bun fara ca sa aiba interese

DragosConstantin · Answer

Fiecare a incercat sa-si apare punctul de vedere, dar pana la urma biserica nu a reusit sa dea la o parte stiinta nu e asa? s-a dezvoltat mult stiinta, dar nu se stie pana cand o sa fie asa de linistita lumea si mandra de descoperiile stiintei. Poate intr-o zi o sa fie atacuri teroriste si o sa faca distrugeri in masa lumii si asta doar datorita stiintei... ceea ce au descoperit oamenii de stiinta ne-ar putea aduce si la distrugere sa stii nu numa la evolutie si cunoastere cum zic ateii...

DragosConstantin · Answer

De luat nu o sa mi-o ia nici satana, nici un ateu ca nu e posibil intotdeauna o sa am o parte din credinta in sufletul meu.

DragosConstantin · Answer

Cred in ce imi dicteaza sufletul meu sa cred :)

anonim_4396 · Answer

Daca sufletul tau isi spune ca nu mori daca sari de la etajul 9 o faci?

DragosConstantin · Answer

Imediat trebuie sa exagerezi tu ca de obicei...aicea era vorba ca sufletul imi dicteaza sa cred in mine si sa cred cat de cat si in Dumnezeu nu sa sar de la etaj...da mereu tu generalizezi.