Daca Dumnezeu e asa bun si iubitor, de ce a creat un loc de tortura (iadul) pentru cei care nu il iubesc?
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Răspunde Corect pentru ca trimite oameni in iad care nu au ales sa se nasca si sunt fortati sa il venereze?
" Heraclit : Nu a blocat pe nimeni"
evident că pe tine cu răspunsul tău poetic, nu:
" Heraclit : Iadul este iubirea neimpartasita"
Ne-a ucis in ințelpciunea lui divino-poetică:
" Heraclit: Ateismul e mort"
https://www.tpu.ro/......ietate-nu/
...I-auzi brâul?!
Iar varza apreciază întrebări stupide! 
Aaaa, analfabetu' îngâmfat e din nou pe metereze!
„Gott ist tot" - asta a spus-o unul care a intrat in istorie, nu vânzători de semințe la cornet ca unii de p-aici
Nu era poetic, era raspunsul real. Iadul este o stare, nu un loc si nu Dumnezeu l-a facut ci omul si-l face singur. E o intrebare atat de simpla incat nu ar trebui sa blocheze pe nimeni
Așa pentru edificare: asta e definiția ta sau ai citat din cele sfinte?
Bineinteles ca nu e definitia mea. Daca ar fi a mea n-ar avea nicio valoare obiectiva. Asta e definitia obiectiva a iadului. Asta înseamnă iadul și cine zice că înseamnă altceva se înșală
" Heraclit a răspuns:... Asta e definitia obiectiva a iadului"
trebuie să recunosc, ne-ai spart cu asta. Dacă ne-ai indica și sursa am fi realmente luminați.
pese - nu ne da biblia și altele pe măsură
1)Dumnezeu nu a creat iadul
2) iadul nu e nici macar un loc.
Iadul este o stare, un întuneric si un chin care vin din interiorul tau, nu e un loc exterior, geografic sau geometric.
Iadul este iubirea neimpartasita, este cel mai strafund regret care poate exista si cea mai puternica negare a existentei. Toate astea vin din mentalitatea si faptele celui care experimenteaza chinul iadului si nu din exterior.
Atunci cine l-a creat? Satana? Din cate stiam dumnezeu e creatorul tuturor si poate distruge orice, asa ca ar putea distruge iadul
Nu l-a creat nimeni. Am spus deja ca nu e un loc, nu e o chestie ci e o stare sufleteasca de chin si intuneric interior.
Iadul se creaza in interiorul tau in momentul in care Îl respingi pe Dumnezeu.
Iadul tău ti-l creezi singura in momentul in care faci fapte impotriva naturii tale bune.
Oamenii care la sfarsitul vietii lor ajung in iad de fapt ajung intr-o stare interioara de regret profund. De ce regret? Fiindca atunci Dumnezeu le arata cat de mult bine le-a facut si cat de mult i-a iubit in tot timpul asta cat au fost pe pamant si atunci sufletul pacatos nu poate decat sa regrete vesnic aceasta iubire neimpartasita.
Fiecare isi construieste propriul iad. Nu Dumnezeu îl face, ci tu ti-l faci pentru tine.
Cu alte cuvinte daca esti un ignorant caruia nu-i pasa de nimeni/nimic, nici macar de el insusi, nu o sa cunosti niciodata suferinta eterna, chiar daca pacatuiesti?
Pentru ca de fapt "iadul" este alcatuit din regretele tale, remuscari, si alte d-astea, corect? Da poate eu pacatuiesc si n-o sa-mi para rau niciodata, ma duc frumusel in "rai"?
Intr-unul din raspunsurile mele am precizat ceva esential. Aceste remușcări apar în momentul în care realizezi vădit ce a facut Dumnezeu pentru tine. Lucrul asta îl afli abia la judecata particulara, după ce mori.
Poate ți se pare acum, cât traiesti pe pamant ca n-ai regrete, dar aceasta falsa lipsa de remușcări provine din ignoranță și lipsa de onestitate cu propria persoană.
E foarte ușor să ne mințim pe noi înșine aici pe pamant. Am vazut un om sarman și l-am ignorat. O sa inventez cine stie ce justificare si intr-un final mi se pare ca am si uitat de el. Greșit. Creierul nostru biologic s-ar putea să uite sau să împingă lucrurile astea în subconștient. Dar sufletul nu uită absolut nimic, iar la judecata o sa stai față în față nu doar cu Dumnezeu ci și cu toate faptele tale. Și atunci o să le înțelegi în deplinătate, iar regretul acela va fi cel mai mare chin posibil. Nu e vorba ca Dumnezeu e rău și nu te iartă. Tu însuți n-o sa te poți ierta, când o să înțelegi răul făptuit de tine. Cand n-o sa ne mai putem pacali singuri atunci o sa înțelegem ce "groasă" e situatia.
Daca ai liber arbitru ( presupus si dupa ce mori ) exista o sansa de 50/50 sa regreti sau sa nu regreti. E o decizie binara. Daca orice om regreta la judecata de apoi inseamna ca nu avem liber arbitru.
E destul de simplu. Nu poti sa spui ca orice om o sa regrete sau orice om o sa faca ceva. Se contrazice cu liber arbitru.
E o presupunere foarte gresita ca ai 50/50 sanse sa regreti care de fapt nu se bazeaza pe absolut nimic. Cine zice ca ai 50/50 sanse sa regret? Absolut nimeni.
Regretul depinde de pocăința unui om și de faptele lui. Daca faptele tale au fost in general bune, iar pocainta a fost sincera nu ai de ce sa regreti la judecata fiindca ti se va arata ca tu ai dus o viata obiectiv buna si dreapta, fapt care iti va da justificarea bucuriei (adica a raiului).
Dar daca faptele tale au fost in general rele, iar pocainta a fost practic inexistenta ti se va arata in mod obiectiv ca ai avut o viata neleguita si atunci greutatea acestor pacate iti va frange intreaga constiinta.
Si am o precizare. Degeaba ai tu pareri personale despre ce e pacat si ce nu e pacat. Sa zicem ca tie ti se pare ca a fura nu e pacat. La judecata particulara Dumnezeu iti va arata ca uite, de fapt a fura este un pacat, iar sufletul tau va intelege in sfarsit (dar prea tarziu) ca a fura e pacat si astfel va fi chinuit de constiinta.
Adica Dumnezeu ma va forta sa regret => adios liber arbitru.
Vezi, te eschivezi de adevarata problema pe care ti-o arat.
Tu probabil nu realizezi ca tot ce spui nu se pliaza deloc pe ideea de liber arbitru.
E un subiect foarte sensibil "Dumnezeu si liber arbitrul pe care l-a oferit creatiei sale" ( sau nu ).
Simplul fapt ca Dumnezeu e atotstiutor si stie tot ce s-a intamplat, se intampla sau se va intampla vreodata e paradoxal cu ideea de liber arbitru a noastra...
Scopul e ca noi sa fim fiinte imprevizibile chiar si pentru Dumnezeu, dar nu suntem.
Dumnezeu nu te forteaza sa regreti, pur si simplu iti vadeste un adevar pe care tu l-ai ignorat intreaga ta viata.
E ca si cum ai spune ca parintii tai iti incalca liberul arbitru cand iti spun ca daca sari de la etajul 12 vei muri. A muri din cauza gravitatiei este o realitate pe care copil fiind nu o intelegi, dar dupa ce iti este vadita de parintii tai o intelegi si devi mult mai grijuliu.
La fel si Dumnezeu, nu te obliga deloc sa regreti ci tu insuti vei alege sa regreti fiindca e imposibil sa nu regreti bucuria raiului pe care ai pierdut-o si indiferenta ta fata de creatorul tau.
Pus in fata acestei realitati va fi imposibil sa nu-ti para rau de tampeniile pe care le-ai facut in timpul vietii fiindca vei intelege atunci pe moment cata bucurie exista in a-L iubi pe Dumnezeu.
Si a avea liber arbitru nu inseamna sa fii imprevizibil. Asta e o prostie. Iar atotstiinta lui Dumnezeu nu face imposibil liberul arbitru. Alegerile nostre cauzeaza stiinta lui Dumnezeu si nu stiinta lui Dumnezeu cauzeaza alegerile noastre. Asta e o greseala in care cad foarte multi oameni fiindca nu inteleg cum functioneaza cauzalitatea.
Omul l-a creat pe Dumnezeu dupa mintea lui.
Dumnezeul bilbic are probleme cu nervii, ucide in stanga si in dreapta fara discernamant copii femei barbati animale.
Zeul biblic vrea prada de razboi. Asta spune totul despre el.
@harcait Ba Dumnezeu a creat "iadul". Matei 25:41
L-a creat pentru că orice face Dumnezeu este veșnic, dovada fiind și materia care deși nu mai este în slava Sa rămâne pentru totdeauna(știi principiul care spune că nimic nu dispare ci totul se transformă). Și pentru că Dumnezeu este drept va da fiecăruia după faptele sale.
Punând o întrebare proastă ca asta dovedești doar că ești iresponsabil și imatur.
Simplu.nu Dumnezeu a creat iadul. iadul este un concept inventat de preoți pentru a ii speria si tine sub control pe enoriași.
Nu este un concept inventat de preoti, chiar in Noul Testament scrie de existenta iadului. De fapt se stia de iad (Sheol sau locuinta mortilor) inca de dinainte de nasterea lui Hristos
-
anonim_4396 întreabă:
16 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
