Ordonare:
După relevanţă
Animalul ala poate in viata trecuta a fost un ateu ignorant ca tine.
Cand mananc friptura de porc chiar am gandul asta.
Răspunde
Această afirmație ignoră complet realitatea suferinței care există în natură, independent de oameni. Suferința nu a fost "creată" de oameni, ci este o parte fundamentală a lumii biologice. Animalele au suferit de milioane de ani înainte ca oamenii să apară. Prădătorii sfâșie prada, paraziții provoacă dureri insuportabile gazdelor, iar dezastrele naturale distrug habitate și vieți. Niciuna dintre aceste forme de suferință nu poate fi atribuită oamenilor.
Dacă Dumnezeu a creat această lume, atunci el este responsabil pentru toate aspectele ei, inclusiv pentru suferința din natură. A spune că "oamenii au creat suferința" este o eschivare, pentru că ignoră faptul că lumea a fost, conform religiei, concepută de Dumnezeu. Dacă Dumnezeu este atotputernic, el putea crea o lume fără suferință inutilă, fie pentru oameni, fie pentru animale. Faptul că nu a făcut-o ridică întrebări serioase despre natura sa:
Este Dumnezeu bun, dacă a permis o asemenea suferință?
Este Dumnezeu atotputernic, dacă nu a putut să creeze o lume mai bună?
Este Dumnezeu omniscient, dacă nu a prevăzut consecințele creației sale?
Suferința este o problemă mult mai veche și mai vastă decât prezența oamenilor. A încerca să dai vina pe oameni pentru tot răul din lume înseamnă să ignori responsabilitatea pe care un Dumnezeu atotputernic și omniscient ar trebui să o aibă.
Răspunde 
Raspunsul e simplu, nu Dumnezeu a creat suferinta la animale ci păcatul care este în lume și care a corupt lumea.
Pacatul oamenilor a creat suferinta inutila la animale? E scris adanc!
Pacatul creeaza foarte multa suferinta inutila atat la oameni cat si animale. De asta e atat de rau si de asta trebuie luptat impotriva lui.
Dacă Dumnezeu este omniscient și atotputernic, atunci știa 100% ce se va întâmpla când a creat lumea: că păcatul, suferința și răul vor apărea. El a creat condițiile pentru toate acestea și le-a permis existența, deși putea să le prevină complet, dacă ar fi fost cu adevărat bun și atotputernic.
De exemplu, un om inventează o bombă, știind 100% că aceasta va exploda și va produce distrugere. Când bomba explodează, omul dă vina pe bombă pentru că a explodat, nu pe el, deși el a proiectat-o să funcționeze exact așa. Este ridicol, nu? Exact la fel este și cazul lui Dumnezeu. Dacă este omniscient, știa că creația sa va duce la suferință. Dacă este atotputernic, putea să creeze o lume fără suferință. Și totuși, a ales să creeze o lume plină de suferință.
Animalele nu pot păcătui. Ele nu au rațiune morală, conștiință a binelui și răului sau liber arbitru. Deci, cum explici suferința inutilă pe care o îndură animalele – prădători care sfâșie prada de vie, boli chinuitoare, dezastre naturale care le distrug habitatele? Faptul că suferința animalelor este integrată în însăși funcționarea lumii biologice (prădare, parazitism etc.) demonstrează că această suferință nu are nicio legătură cu păcatul uman.
A da vina pe creație, pe "păcat" sau pe liberul arbitru este doar o eschivare. Dacă Dumnezeu ar fi un inginer perfect, atunci creația sa nu ar fi trebuit să "explodeze." Faptul că suferința și răul există în lume arată că:
Dumnezeu nu este bun (a permis intenționat suferința),
Dumnezeu nu este omniscient (nu a prevăzut ce va urma),
Dumnezeu nu este atotputernic (nu poate opri răul), sau
Dumnezeu nu există.
Deci, cum facem?
Prezența suferinței, distrugerii, face parte din ciclul vieții. Materia biologică își reia cursul, reapărând sub forma unei verigi a unui lanț trofic.
În lipsa suferinței, oare am știi sa conturăm binele? Dacă biodiversitatea inferioară omului este lipsită de conștiință, atunci răul
se mai poate numi rău în cazul ei? Nu este, pur si simplu, natural? Pornind de la materia anorganică, fotosinteză, materia organică.
Dacă intenția lui nu este de a opri răul, ci de a ne lăsa să evoluăm? Ok, Dumnezeu nu este bun, strivește corola de minuni a lumii, isi ucide propriile taine. Dar daca prin acest lucru, prin distrugere, minunile astea ale lumii renasc și formeaza o corolă si mai puternică, mai plină?
Argumentul tău este doar o justificare poetică a suferinței, dar nu răspunde deloc la problema ridicată. Spui că „materia biologică își reia cursul", dar asta nu explică de ce un Dumnezeu atotputernic și bun ar fi creat o lume în care suferința este necesară. Faptul că suferința „face parte din ciclul vieții" nu justifică de ce acel ciclu al vieții a fost creat astfel de la bun început. Un Dumnezeu atotputernic putea crea un ciclu al vieții care să nu implice cruzime, foamete și durere, dar nu a făcut-o.
Mai spui că, „în lipsa suferinței, nu am ști să conturăm binele." Asta este o eroare logică. Dacă binele ar avea nevoie de rău pentru a fi recunoscut, atunci Dumnezeu însuși, fiind perfect și fără suferință, nu ar putea cunoaște binele, ceea ce este absurd conform teologiei creștine. În plus, noi putem recunoaște sănătatea fără a avea nevoie de boală, putem aprecia fericirea fără a fi nevoie să suferim în mod constant.
Dacă „biodiversitatea inferioară omului" este lipsită de conștiință, atunci exact asta demonstrează că suferința animalelor nu are niciun scop moral. Animalele nu aleg să păcătuiască, dar tot suferă. Asta subminează complet ideea creștină că suferința este o consecință a păcatului.
Cât despre ideea că Dumnezeu „ne lasă să evoluăm", un Dumnezeu omniscient nu are nevoie de un experiment. El deja ar ști rezultatul. De ce ar fi necesară suferința ca metodă de învățare? Un Dumnezeu omnipotent ar putea implanta în noi cunoașterea binelui și răului fără să fie nevoie de durere și moarte.
În concluzie, justificările tale nu fac decât să mascheze problema reală: dacă Dumnezeu există așa cum îl descrieți, atunci nu există niciun motiv rațional pentru care suferința ar trebui să existe. Iar dacă suferința există, atunci fie Dumnezeu nu este bun, fie nu este omnipotent, fie nu există deloc.
Dumnezeu este atat omniscient cat si atotputernic.
Adam și Eva sunt cauza suferinței
Dumnezeu știa totul, a hotărât totul dinainte să existe ceva
Nu chiar. Păcatul este cauza suferintei. Daca Adam n-ar fi pacatuit crezi ca tu n-ai fi pacatuit?
Daca Adam nu exista nu am fii existat nici noi,daca Adam nu păcătuia nu făcea copii cu Eva nu existam nici noi, dar asta nu scuza suferință unor animale nevinovate, nu exista argument care sa scuze așa ceva, numai vb de copii cu cancer, că păcatele părinților că Adam și Eva știu și eu aceste argumente, știu și Biblia.
"Daca Adam nu pacatuia nu facea copii cu Eva" asta e greșit. Facutul de copii n-are nicio legatura cu pacatul.
Oamenii! crează suferință! prin lăcomie, dușmănie, răutate, minciunile, prostia, fățărnicia! ..Noi oamenii facem! ce facem!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
