Daca Dumnezeu este asa de bun si drept de ce ne ia persoanele pe care le iubim cel mai mult?

Pentru ca El le iubeste mai mult si acolo in cer le este mai bine.Toti cei ce au avut moarte clinica nu mai doreau sa se intoarca pe pamant.Dar este bine sa avem nadejdea ca mai devreme sau mai tarziu vom merge si noi acolo.http://www.youtube.com/watch?v=rScqOjfdf-4

Dumnezeu daca exista nu e bun si nici drept, citeste vechiul testament.

Ca doar asa poate te face sa mergi la
biserica.

Sti de ce pentru ca in cer e mult mai bine perfectiune cand ajungi in cer nu iti mai doresti pamantul ci vrei sa ramai acolo

Ca nu exista, si vechea vrajeala cu intarnirea in rai daca o crezi nu comentez

Nu Dumnezeu le ia.Din cauza pacatului mostenit de la primii parinti Adam si Eva cu totii imbatranim si murim.Romani5:12.Dar Dumnezeu promite ca in curand va interveni in favoarea celor drepti si va aduce o lume buna in care ii vom putea revedea pe cei dragi care au murit.Ioan5:28,29.Psalmi37:9-11.Cel care vrea sa credem ca Dumnezeu e devina este conducatorul acestei lumi, Satan Diavolul. 1Ioan5:19

Nu cred in Dumnezeu dar murim ca sa pretuim mai mult viata, sa fie mai valoroasa.

Pai de exemplu,unii oameni care sufera din cauza unei boli grave,sunt luati de Dumnezeu pentru a le curma suferinta.
La fel si cainii:cand sunt prea bolnavi,si trebuie sa se chinuie cu boala o viata intreaga,medicii iau decizia de ai eutanasia...
Stiu, e cam crud, dar e si mai crud sa vezi o fiinta care se chinuie sa traiasca!
Si unchiul meu la fel, a suferit un accident de masina, si a fost dus la spital.Era in coma,iar medicii nu i-au mai dat sanse de trait.
Apoi,ne-au spus ca e mai bine sa-l deconecteze de la aparate, si sa donam organele, altor pacienti, care chiar aveau nevoie de ele!
Si chiar asta au facut:unchiul meu a murit, dar alte cateva vieti au fost salvate...
Sper ca te-am lamurit!

Fiindca le iubeste mai mult decat tine.tu le iubesti din egoism.din interes.sau fiindca primesti aceeasi iubire din partea lor. Dumnezeu ne-a iubit mai inainte de toti vecii.si stii cat cat de multne-a iubit.incat a dat pe singurul lui fiu, ca sa traiasca vesnic oricine cheama numele lui.

Pentru că Dumnezeu îi cheamă, şi după ce oamenii văd cum e acolo, sus în cer, nu vor să se mai întoarcă pe pământ, moşul acesta, care îţi voi da clipul, a fost sus în cer, şi s-a întors pe pământ, pentru că nu vroia să plece aşa repede.

http://www.youtube.com/watch?v=wS4L62CG434

Fiindca ii iubeste.si ii duce in rai.sa se bukure

Oamenii pun intrebarea asta de secole si o fac din egoism. Lasand religia la o parte, fara sa presupunem unde se duc si cine le ia, gandeste-te ca pui aceasta intrebare nu din iubire pentru persoana pierduta, ci din egoism ca nu vrei sa plece de langa tine. Uite-te la rusi. Ei plang cand un copil se naste si dau petrecere cand un om moare, fiindca ei stiu ca se duce spre mai bine, scapa de greutatile vietii. Psihologic sau religios vorbind chiar plangem mortii din egoismul nostru ca ne lasa singuri. Daca ii iubesti atat de mult stii ca le e mai bine. pup

În orice caz, Dumnezeu nu poate fi suspectat de faptul că nu-i iubeşte pe oameni. El este Cel care S-a răstignit pentru binele şi mântuirea oamenilor.
Cine ar putea face acelaşi lucru pentru „persoanele pe care le iubim cel mai mult"? Şi atunci ne întrebăm care este semnificaţia acestei iubiri!
Vom putea înţelege acest lucru doar dacă ţinem cont că adevărata miză a existenţei noastre, privită cu detaşare, este viaţa „de după", viaţa care se succede experienţei „umanului", o viaţă veşnică.

La urma urmei există o serie întreagă de motive care determină evenimentele vieţii noastre. Aceste evenimente, mai mult sau mai puţin fericite, nu sunt decât consecinţe ale altor alegeri precedente ale noastre. Dacă noi nu cunoaştem „codul" sau „legile" după care "funcţionează" aceste consecinţe, asemeni algoritmului sau programului unui calculator, nu este vina „Programatorului", ci a noastră, a fiecăruia dintre noi, prin îndepărtarea noastră de orice cunoaştere spirituală, de orice ocazie a cunoaşterii lui Dumnezeu (prin Biserica Sa, prin harul Său, printr-o legătură personală şi autentică cu El).

Odată cu fiecare cunoaştere spirituală, omul ajunge să înţeleagă valoarea şi adevăratul sens şi adevărata destinaţie a vieţii noastre: Viaţa Veşnică, mântuirea sufletului. În raport cu acestea, orice experienţă a mundanului, a patimilor, trupeşti şi sufleteşti, nu reprezintă decât o „clipă suspendată" a trecutului, dar care se va reflecta prin merite, într-o fericire sau nefericire veşnică.

Refuzarea alergică şi agresivă, a fiecărei ocazii de cunoaştere spirituală, determină (în deplin acord cu întrebarea ta),... necunoaştere! Şi mai grav... necunoaşterea Celui care este Viaţa, Lumina, Fericirea şi Veşnicia, a noastră şi a semenilor pe care „îi iubim cel mai mult"!

Dar şi mai grav este că unii învăţători religioşi îi fac pe oameni să creadă că Dumnezeu este insensibil. De ce? Deoarece când au loc tragedii, ei zic că aşa vrea Dumnezeu. De fapt, aceşti învăţători dau vina pe Dumnezeu pentru toate lucrurile rele care se întâmplă. Acesta să fie însă adevărul despre Dumnezeu? Ce ne învaţă în realitate Biblia? În Iacov 1:13 găsim răspunsul: „Nimeni, când este în încercare, să nu zică: «Sunt încercat de Dumnezeu». Căci Dumnezeu nu poate fi încercat cu lucruri rele şi el însuşi nu încearcă pe nimeni în felul acesta". Aşadar, Dumnezeu nu este niciodată cauza răutăţii din lume (Iov 34:10–12). E adevărat, el permite unele lucruri rele. Însă există o mare diferenţă între a permite un lucru şi a-l cauza.
8 Gândeşte-te, de exemplu, la un tată înţelept şi iubitor al cărui fiu, deşi adult, locuieşte încă în casa părintească. Când însă fiul se răzvrăteşte şi se hotărăşte să plece de-acasă, tatăl nu se opune. Băiatul începe să ducă o viaţă nechibzuită şi ajunge în mare încurcătură. Este tatăl cauza problemelor lui? Bineînţeles că nu (Luca 15:11–13). În mod asemănător, Dumnezeu nu s-a opus când oamenii au ales un mod de viaţă nechibzuit, dar el nu este cauza problemelor care au urmat. Deci nu este corect să dăm vina pe Dumnezeu pentru toate necazurile cu care se confruntă omenirea.