Daca Dumnezeu este atotputernic, poate crea o lume fara rau si suferinta?

Dumnezeu stia ca vor pacatui

Răspunde

Raportează

Evaluează

Evident ca știa. Dar nu asa a creat El lumea

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ai citit legendele evreiesti https://www.sefaria.org/Legends_of_the_Jews.1.1.2?lang=bi&with=all&lang2=en

e mai cuprinzatoare PRIMELE LUCRURI CREATE
La început, cu două mii de ani înainte de cer și pământ, au fost create șapte lucruri: Tora scrisă cu foc negru pe foc alb și zăcând în poala lui Dumnezeu; Tronul Divin, ridicat în cer, care mai târziu a fost deasupra capetelor Hayyot; Paradisul în partea dreaptă a lui Dumnezeu, Iadul în partea stângă; Sanctuarul Ceresc direct în fața lui Dumnezeu, având pe altar o bijuterie gravată cu Numele lui Mesia și o Voce care strigă cu voce tare: „Întoarceți-vă, copii ai oamenilor".
Când Dumnezeu a hotărât cu privire la crearea lumii, El a luat sfat cu Tora. Sfatul ei a fost următorul: „Doamne, un rege fără oaste și fără curteni și însoțitori cu greu merită numele de rege, căci nimeni nu este aproape să-și exprime omagiul care i se cuvine". Răspunsul i-a plăcut mult lui Dumnezeu. Astfel, El i-a învățat pe toți regii pământești, prin exemplul Său divin, să nu întreprindă nimic fără a consulta mai întâi consilierii.
Sfatul Torei a fost dat cu unele rezerve. Era sceptică cu privire la valoarea unei lumi pământești, din cauza păcătoșeniei oamenilor, care aveau să nu țină cont de preceptele ei. Dar Dumnezeu i-a spulberat îndoielile. El i-a spus că pocăința a fost creată cu mult înainte, iar păcătoșii vor avea ocazia să-și repare căile. În plus, slujba Templului avea să fie învestită cu putere de ispășire, iar Paradisul și iadul erau menite să îndeplinească datoria ca răsplată și pedeapsă. În cele din urmă, Mesia a fost desemnat să aducă mântuirea, care avea să pună capăt oricărei păcătoșeni.
Nici această lume locuită de oameni nu este primul dintre lucrurile pământești create de Dumnezeu. El a făcut mai multe lumi înaintea noastră, dar le-a distrus pe toate, pentru că nu a fost mulțumit de niciuna până când a creat-o pe a noastră. Dar nici această ultimă lume nu ar fi avut permanență, dacă Dumnezeu și-ar fi executat planul inițial de a o conduce conform principiului dreptății stricte. Abia când a văzut că dreptatea prin ea însăși va submina lumea, a asociat mila cu dreptatea și i-a făcut să conducă împreună. Astfel, de la începutul tuturor lucrurilor a predominat bunătatea divină, fără de care nimic nu ar fi putut continua să existe. Dacă nu ar fi fost, miriadele de spirite rele puseseră curând capăt generațiilor de oameni. Dar bunătatea lui Dumnezeu a rânduit ca în fiecare Nisan, în timpul echinocțiului de primăvară, serafimii să se apropie de lumea spiritelor, și intimidați-i astfel încât să se teamă să nu facă rău oamenilor. Din nou, dacă Dumnezeu, în bunătatea Sa, nu ar fi dat protecție celor slabi, animalele îmblânzite ar fi fost extirpate cu mult timp în urmă de animalele sălbatice. În Tammuz, în timpul solstițiului de vară, când puterea behemot-ului este la apogeu, el răcnește atât de tare încât toate animalele îl aud și un an întreg sunt înspăimântate și timide, iar actele lor devin mai puțin feroce decât natura lor este. Din nou, la Tishri, la vremea echinocțiului de toamnă, marea pasăre Zi bate din aripi și scoate strigătul, astfel încât păsările de pradă, vulturii și vulturii, se înroșesc și se tem să se coboare peste ceilalți și anihilează-i în lăcomia lor. Și, din nou, dacă nu ar fi fost bunătatea lui Dumnezeu, numărul mare de pești mari le-a pus repede capăt celor mici. Dar la vremea solstițiului de iarnă, în luna Tebet, marea crește neliniștită, pentru că atunci leviatanul scoate apă, iar peștii mari devin neliniștiți. Își rețin apetitul, iar cei mici scapă de rapacitate.
În cele din urmă, bunătatea lui Dumnezeu se manifestă în păstrarea poporului Său Israel. Nu ar fi putut supraviețui vrăjmașiei neamurilor, dacă Dumnezeu nu i-ar fi numit protectori, arhanghelii Mihail și Gavril. Ori de câte ori Israel nu ascultă de Dumnezeu și este acuzat de delicte de către îngerii celorlalte națiuni, el este apărat de paznicii săi desemnați, cu un rezultat atât de bun încât ceilalți îngeri concepe frică de ei. Odată ce îngerii celorlalte națiuni sunt îngroziți, națiunile înseși se îndrăznesc să nu-și îndeplinească planurile rele împotriva lui Israel.
Pentru ca bunătatea lui Dumnezeu să stăpânească pe pământ ca și în ceruri, îngerilor distrugerii li se atribuie un loc la capătul îndepărtat al cerurilor, din care nu se pot agita niciodată, în timp ce Îngerii milei înconjoară Tronul lui Dumnezeu, la porunca Lui.
ALFABETUL
Când Dumnezeu era pe cale să creeze lumea prin cuvântul Său, cele douăzeci și două de litere ale alfabetului au coborât din teribila și augusta coroană a lui Dumnezeu pe care erau gravate cu un stilou de foc în flăcări. Ei au stat în jurul lui Dumnezeu și unul după altul au vorbit și au rugat: „Creează lumea prin mine! Prima care a pășit înainte a fost litera Taw. Ea spunea: „O, Doamne al lumii! Fie ca voia Ta să creezi lumea Ta prin mine, văzând că prin mine vei da Tora lui Israel prin mâna lui Moise, după cum este scris: „Moise ne-a poruncit Tora". „Sfântul, binecuvântat să fie El, a răspuns și a zis: „Nu!" Taw a întrebat: „De ce nu?" și Dumnezeu a răspuns: „Pentru că în zilele viitoare te voi pune ca semn de moarte pe frunțile bărbați.

Răspunde

Raportează

Evaluează