Daca Dumnezeu exista, care ar fi atitudinea voastra de acest fapt?

Există, normal că există, doar nu am ieșit din ou(care, de unde a ieșit?).

Și unde e sensul acestei „propoziții"?

Eu cred în Creație și nu în Evoluție.
Fiindcă, e o jignire să spui că ai evoluat dintr-o maimuță, specie care trăiește și azi.
Și dacă am evoluat, atunci maimuțele din prezent de ce stagnează? Sau, s-a produs ceva „abracadabra" la mijloc?

Dacă, dacă, dacă... bla bla bla.
Ca şi până acum: I really don't give a ***. Să existe pân' s-o plictisi.

Ceea ce îmi spui tu..adică stai, vrei să zici că maimuțele care trăiesc acum, o să devină oameni peste...N ani?
Mi se pare...total absurd.
Și dacă e așa, de unde puterea, rațiunea, vorbirea?
Pe astea cum le poți explica?

Măi, așa ai zis, că maimuțele evoluează în prezent, dar nu văd nicio „evoluție", decât cazuri speciale în care învață să facă lucruri pe care le face și un om.
Cât despre copilul mic, ei bine, nu are de unde să știe multe, dar rațiunea o are, știi de ce?
Plânge când vrea ceva, dacă nu ar avea rațiune, practic nu ar știi că îi trebuie ceva.
Și noi de unde am învățat să gândim, de la animale?
Scuze, dar nu prea cred... avem puterea de a decide bine sau rău, animalele nu au așa ceva, au doar instinct, ele nu gândesc, mușcă, sar pe pradă și gata.
Noi gândim, sau, cel puțin, așa ar trebui, și vorbim, și mai avem ceva ce animalele nu au: sentimente.

Pe astea cum le-am dobândit?

Omule, „du-te la un sat", faptul face că sunt de la țară .
Uite, da, dacă îi iei un pui, poate că „suferă" mama, dar la câini, cum e? Nu plânge cățeaua, când dispar toți puii, unele animale își mănâncă proprii pui, ca să nu mai zic de păsări, care se debarasează de pui îndată ce pot să zboare.
Deci nu e sentiment, e doar instinct. Îi iei un pui la scroafă, e doar instinct că „urlă" și se zbate. Așa e și la alte animale.
Dar nu dureaza o veșnicie, doar câteva minute.
Însă la o mamă dacă îi iei copilu, durerea stagnează o viață...
Legat de faza cu câinele și stăpânul, da, aici ai dreptate, am văzut și eu câine care era atâta de atașat de stăpân, că și dacă îl bătea, stătea acolo și nu voia să fugă, prefera bătaia în loc să fugă.
Dar nu e la fel cu toți câinii, știu câine care și-a mușcat și chiar omorât stăpânul, deci, nu e generalizată chestia, sunt doar unele cazuri mai speciale

Sentimentele nu se văd, se simt.
Ba da ai, vrei sau nu vrei, ai, mai ales față de mamă și tată.
Nu le bagi de seamă, da, poate că nu le „simți", dar ele există în interior, și doamne ferește de ceva, dacă e să pierzi pe cineva drag, să vezi cum ies la suprafață...

Da, dar le trece repede... ceea ce nu e valabil la noi, oamenii.

Mă, ăia sunt erori genetice, peste tot sunt rebuturi sau defecte din fabricație.

Http://www.youtube.com/watch?v=y0z7fBJsAvY