Daca Dumnezeu exista de ce nu face un miracol imens sa traim in fericire vesnica si sa nu mai avem boli,suparari etc. Unii oameni au o soarta cumplita si unii foarte cumplita:stau la pat,au cancer,au tumori sau alte boli grave, altii traiesc in saracie si acesti oameni nu au meritat sa primeasca asa ceva.si unii traiesc in bogatie,fericiri materiale, le merge bine in viata.Adica Dumnezeu sta acolo bine mersi in ceruri si ne priveste de sus de o VESNICIE cum noi suntem mici si prapaditi si ne chinuim dupa porunca lui ca zice el ca trebuie sa intalnim multe dificultati in viata!? Voi ce parere aveti?

Ateii care raspund ca Nu exista Dumnezeu, sa argumenteze tot ce am zis mai sus.

"Din moment ce ai ajuns in posesia informatiei ca Dumnezeu exista, inseamna ca ai folosit niste simturi."

e frustrant ca trebuie sa repet acelasi lucru din nou si din nou si din nou. Incearca sa depui un minim de efort in a intelege ce zic, te rog. Nu am negat niciodata ca nu ai nevoie de simturi sa primesti o anumita informatie. Bineinteles ca ai nevoie de simturi. Nu asta e problema. Problema este ca simturile prin ele insele nu pot reprezenta dovada sau justificare pentru existenta a ceva.

DE EXEMPLU:

exista anumita droguri care te fac sa simti ca ti se urca insecte pe piele. Simturile tale iti spun ca pe pielea ta se urca mii de gandaci dar de fapt nu e nicio insecta acolo. Simturile pot simti ceva ce nu exista sau pot sa nu simta ceva ce exista. Desigur ca ai nevoie de simturi. Chestia e ca simturile nu pot dovedi ca ceva exista. Ai nevoie de un sistem metafizic si logic sa DOVEDESTI ca ceva exista.

"Aici zic ca pentru individul fara simturi nu exista nimic"

nu trebuie sa relativizam lucrurile astea. Eu vorbesc de ce exista in realitate si nu in perspectiva ingusta a unui individ sau altul.

Ca ceva sa fie material inseamna ca e alcatuit din atomi, molecule sau altfel de particule. Intelegi? Pari ca confuzi creierul cu rationamentul. Sa stii ca nu sunt aceleasi lucruri. Si animalele au creier dar nu au un principiu rational pe care si-l insusesc.
Creierul e una, rationamentul e alta. Nu-mi pasa ca rationamentul se intampla in creier sau in fund sau pe jupiter. Nu conteaza UNDE se intampla rationamentul ci conteza din ce e facut rationamentul daca tu zici ca e material.
Mi se pare ca observi ca pierzi dezbaterea si incerci sa intinzi coarda foarte mult doar ca sa nu recunosti ca exista lucruri care nu sunt materiale.
Nu pricep cum nu poti face diferenta intre
"UNDE se intampla rationamentul?"
si
"CE ESTE rationamentul?"

nu vreau sa te jignesc sau ceva dar da-o-ncolo de treaba ca nu e greu de inteles diferenta.

"Argumentele si deductiile logice au fost aplicate asupra unor informatii de intrare, deci din nou a fost nevoie de simturi. Deca esti nou nascut si nu ai informatiile respective, nu poti face acele deductii, deci la orice pas simturile nu pot fi excluse"

haide. aici mi-am dat seama ca nu mi-ai citit raspunsul. Am spus foarte clar ca a obtine ceva prin simturi si a justifica ceva prin altceva decat simturi e o diferenta de la cer la pamant. Nu mi se pare ca avem o discutie onesta deloc.

"e frustrant ca trebuie sa repet acelasi lucru din nou si din nou si din nou. Incearca sa depui un minim de efort in a intelege ce zic, te rog. Nu am negat niciodata ca nu ai nevoie de simturi sa primesti o anumita informatie. Bineinteles ca ai nevoie de simturi. Nu asta e problema. Problema este ca simturile prin ele insele nu pot reprezenta dovada sau justificare pentru existenta a ceva."

Ai o problema cu simturile. Crezi ca poti intra in posesia unei informatii fara sa ai simturi.

Crezi ca logica functioneaza fara sa o alimentezi cu informatii.

Tu zici ca l-ai gasit pe Dumnezeu prin logica. Daca nu ai nici o informatie, prin logica nu obtii nimic.

Trebuie sa pornesti de la ceva.

Si pornesti de la dogmele religioase si obtii Dumezeul biblic.

Si eu daca ma uit la Dumnezeul biblic, vad un spiridus baubau din niste povesti mincinoase, absurde, puerile, scrise cu viclenie, contradictorii, care nu se verifica nici cu simturile, nici cu logica.

Ce vrea un om normal de la Dumnezeu cel laudat:

Daca e bolnav, sa il ajute.
Daca Dumnezeu nu-l ajuta, ce ii spune propagandistul reilgios:

-nu esti credincios
-esti prost, retardat, nu-l intelegi pe Dumnezeu
-ai facut ceva ma, a fost mama ta...
-nu ai dreptul sa-i ceri nimic
-ai rabdare ma, ca te ajuta el
-esti prost ma, nu-l intelegi, el te-a ajutat, dar tu esti prost si rau si nu-l intelegi, nici nu stii cat de mult te-a ajutat
- nu crezi destul in el retardatule
- mai roaga-te, mai fa cateva matanii, du-te si te spovedeste
- esti un pacatos si tu si toata famila ta

Deci propagandistul il duce cu voba pe naiv si obtine foloase materiale de pe urma credulului.

Ce mai face bun Dumnezeu?

Care e credul si naviv e ademenit cu viata vesnica, numai fericire si bucurie nelimitat si fara numar si in acelasi timp amenintat cu suferinta fara de sfarsit daca nu asculta de indicatiile pretioase ale propagandistului.

Ce gandeste naivul? Decat sa pierd viata vesnica si pe deasupra sa am parte si de suferinta vesnica, mai bine fac um zice propagandistul, ca bine mai zice.
De unde stie naivul ca va primi viata vesnica? De la propagandist. I-a aratat propagandistul dovata? A vazut propagandistul oameni vesnici? Nu. Dar il duce capul la minciuna.
De unde stie naivul ca va avea suferinta vesnica? De la propagandist.
A vazut propagandistul oameni in suferinta vesnica? Nu, dar il duce capul la minciuna.

Stie propagandistul ca omul e superficial in gandire, naiv, doritor de mai bine si fricos si atunci se foloseste de logica lui "buna" si prosteste pe cine poate, ca mai sunt si oameni care gandesc cu capul.

Rationamentul e o succesiune de reguli aplicate unei informatii. Daca nu ai creier care sa contina si regulile si informatiile, n-ai ce face cu rationamentul. Un rationament il poti stoca sub forma de informatie si alt individ care are creier il poate folosi.

Creierul pate fi mai inferior sau mai superior. Fptul ca e mai superior ii da posibilitatea sa foloseasca intr-un mod mai eficient informatiile si sa ajunga la rezultate mai bune. Si o haita de lupi foloseste logica si rationament cand se aduna se coordoneaza si vaneaza un animal. Se vede ca nu merg la intamplare. Deci totul vine din evolutie, nu de la spiridusi invizibili.

Simturile au un rol esential. Individul fara simturi nu stie nimic. Nu vine spiridusul sa-i bage cunostinte in cap.

Tot ce face omul are la baza simturile si creierul mai dezvoltat.
Lucrurile care nu se vad, au efecte care se vad si de aceea stim ca exista.

Daca spui ca exista Dumnezeu, fara efecte nu poti spune nici ca exista, nici ca nu exista. Si atunci de unde vine Dumnezeu?
Din scrierile religioase, de acolo vine. Cum e demonstrata existenta lui?
minuni neverificabile, povesti absurde si contradictorii. Daca privesti fenomenul in ansablu vezi imediat despre ce e vorba. Ce foloase aduce Dumnezeu omului. Este si o vorba: "urmareste banii".

Eu nefiind naiv de tot, avand si cativa neuroni care mai functioneaza, nu sunt in situatia sa accept orice fantezie drept realitate, mai ales cand situatia e clara.

In cazul tau, problema e ca aplici logica pe dogme religioase, le consideri reale, oricat de absurde ar fi. Compari crearea Evei din coasta lui Adam cu evolutia care e generata de stiinta si are mult mai multa credibilitate decat o poveste. In stiinta se folosesc si logica si simturile. Ce se descopera se verifica practic.
La Dumnezeu n-ai ce verifica. Aplici dogma si mergi inainte. Iti spune omul ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui, l-ai ars si ai rezolvat problema. Iti spune omul stai in casa ca e pandemie, nu-l asculti, te aduni si te contaminezi si mergi dupa aceea la spital, nu la Dumnezeu. Daca ai murit, ce-ti zice credinciosul? E foarte bine, ai ajuns pe lumea cealalta.

De asa adevar, asa religie si asa Dumnezeu nu cred ca are nimeni nevoie.

"Ai o problema cu simturile. Crezi ca poti intra in posesia unei informatii fara sa ai simturi."

Nu, nu am zis niciodata asta. E enervant sa mi se bage cuvinte in gura. Incearca sa te concentrezi un pic pe ceea ce zic. E normal sa ai nevoie de simturi pentru a obtine anumite informatii, dar simturile prin ele insele nu reprezinta o justificare pentru existenta a ceva. Corect? Spune-mi daca esti de acord cu asta. Crezi ca ai nevoie doar de simturi sa justifici ca exista ceva sau ai nevoie de ceva mai mult decat doar simturi?

"Crezi ca logica functioneaza fara sa o alimentezi cu informatii."

Gresit si aici. Procesul rational al omului trebuie sa primeasca informatii prim simturi, normal. Suntem amandoi de acord cu asta? Da? Bun.
Pe langa simturi procesul rational trebuie sa se foloseasca de principiul Logic sau Rational ce EXISTA in Univers, in realitatea noastra. Imagineaza-ti Logica cu L mare ca fiind un obiect imaterial care este continut in Realitate. Logica nu e doar un proces de gandire uman. Noi cand gandim logic ne referim la principiul Logicii care exista in realitatea noastra.

"Cum e demonstrata existenta lui?"
Exact asta fac acum, incerc sa-ti demonstrez existenta lui Dumnezeu, dar refuzi sa intelegi niste concepte simple. Nu pari deloc dornic de a intelege ce spun. Daca nu esti sigur mai bine mi-ai pune intrebari, dar tu crezi deja ca le stii pe toate si de fapt tu vrei sa ma contrazici si nu sa intelegi ce zic. Asa-i sau nu-i asa?

Logica nu poate fi doar un proces de gandire in creierul nostru. Trebuie sa fie ceva exterior creierului nostru care sa existe. Imagineaza-ti ca Logica e ca si aerul. Ea exista literamente si noi o accesam ca principiu. Nu e doar un proces de gandire. Si da, ai nevoie de simturi sa o accesez, n-am zis niciodata ca n-ai nevoie de simturi, ce am spus este ca prin simturi DOAR prin simturi nu poti dovedi ceva, nu poti justifica existenta a ceva. Esti de acord cu mine aici? Spune-mi daca esti de acord cu asta.

"La Dumnezeu n-ai ce verifica"

Ba da, ai ce verifica. Daca mi-ai da o sansa sa imi duc argumentul la bun sfarsit ai vedea ca se poate verifica, dar refuzi sa ajungi acolo. E foarte gresita mentalitatea ta. Nu dai o sansa niciunei idei care nu e conforma cu a ta din comoditate sau chiar frica.

Am o intrebare pentru tine.
Crezi ca, in general, exista lucruri de care tu nu esti constient? Crezi ca le stii pe toate sau ai multe lucruri de aflat? Fii sincer cu tine si raspunde-ti la intrebare.

Si vad ca iar te-ai dus pe alte cai, ai vorbit iar pe langa subiect. De ce? De ce ai redeschis subiectul cu evolutia si Eva si pandemia si mai stiu eu ce. Crezi ca imi pasa de astea? Ti-am zis care e subiectul, nu mai schimba subiectul te rog ca n-are rost. Oricum n-ai observat ca te ignor atunci cand schimbi subiectul?

Daca logica este doar un proces subiectiv al creierului atunci propozitia ta nu este nimic mai mult decat rezultatul acestui proces subiectiv, facand-o fara sens si complet subiectiva

Eu am spus ca nu ma deranjeza sa zic ca exista un Dumnezeu considerat creator, dar nu e cel din Biblie. Asta e esntial, pentru ca prin logica nu gasesti cele 10 porunci cu tot cu biserica si religie, cu tot cu restul fanteziilor, cu viata vesnica si alte adaugiri. Astea apar doar daca citesti niste scrieri vechi si le dai o interpretare care iti convine.
De asta, zic ca omul citeste povestile si e inselat cu viata vesnica, cu ajutorul venit de la Dumnezeu. Lipsa legaturii lui Dumnezeu creatorul cu religia, explica de ce nu se vede, de ce nu ajuta pe nimeni, de ce e o amagire si o inchipuire, de ce avem peste 4000 de religii.
La fel viata vesnica, Raiul si iadul, sunt doar povesti. Separand pe Dumnezeu de religie, obtii ceva acceptabil din punct de vedere al rationamentului. Daca-l legi pe Dumnezeu creator de religie obtii un spiridus-baubau care nu are alta grija decat cum fac oamenii sex, cum relationeaza intre ei si asa mai departe. Conform religiei se deduce ca Dumnezeu e atras de oamenii obedienti, care respecta niste reguli inventate de alti oameni si acceptate de obedienti ca o axioma.
Uite ce spune aici un om care studiaza scrierile religioase Mauro Biglino https://youtu.be/_36zc5ndmjE?
Deci se vede ca povestile si legendele nu tin de cunoasterea reala si se ajunge la dogmatismul religios. Doar prin stiinta, care inseamna lucru verificat poti obtine informatii despre Dumnezeu, nu luand ca baza niste povesti si mituri intrepretabile si interpretate dupa bunul plac al unor oameni interesati sa faca lucrul asta. Religia incearca sa se puna deasupra stiintei si nu are nici o sansa de reusita. Un om normal vede diferenta. Povestile cu spirite, spiridusi, lumi paralele, dimensiuni sunt doar poveste.

"Am o intrebare pentru tine.
Crezi ca, in general, exista lucruri de care tu nu esti constient? Crezi ca le stii pe toate sau ai multe lucruri de aflat? Fii sincer cu tine si raspunde-ti la intrebare."

Or fi existand, dar nu mai au valoare pentru mine. Eu acum sunt interesat de lucrurile care se vad fie direct, fie prin efecte. Povestile care nu au aplicabilitate practica si care nu ma ajuta cu nimic ma intereseaza mai putin sau deloc.
De exemplu, daca s-a mai descoperit o stea, practic imi e idiferent.
Daca imi spune cineva, ca voi primi o viata vesnica dupa ce citesc niste povesti si dupa ce eu fac diverse lucruri lucruri printre care si acela de a crede in ceva ce nu se vede nici direct, nici indirect, atunci stiu din prima secunda ca e fie un propagandist religios, fie e rezultatul propagandei religioase.
De viata vesnica nu am nevoie. Stiu ca e o minciuna si e ceva absurd, nu e ceva serios, deci nu ma mai intereseaza. Deci la ce e bun Dumnezeu? La nimic. E creator? Posibil, dar nu ma intereseaza. E de ajutor? Nu, 100%. E un personaj corect? Nu. 100% nu e un personaj corect. De unde vine? Din povesti. Cocluzie: Dumnezeu = minciuna. Nu am de facut multe rationamente, ca am o varsta si stiu bine cum merge treaba.

Exemplu din rationamentul tau: ai spus ca nu vrei nimic de la Dumnezeu. Atunci la ce-ti foloseste daca nu ai nevoie de nimic de la al? La nimic. Dai valoare maxima unui lucru care nu iti este de folos. Eu pretuiesc doar lucrurile folositoare. Daca imi e de folos e OK, iar daca nu imi este de folos atunci e gunoi, fie el si asa zis spiritual. Asa cum tu nu vrei nimic de la el, asa si eu nu vreau nimic de la el si nu ma mai intereseaza acel personaj.

Mai e varianta in care poti sa zici ca Dumnezeu e o dogma, o axioma si ca nu ai nevoie de demonstratie si zici ca nu vrei nimic de la el, deci Dumnezeu devine un set de reguli pe care vrei sa le respecti pentru a obtine ceva, deci pana la urma tot vrei ceva, de exemplu acea viata vesnica sau cum vrei sa o numesti. Si o axioma are nevoie de verificare, ca altfel nu te duce nicaieri. Daca nu o poti verifica macar de cateva ori inseamna ca mergi pe ceva ce poate fi gresit.

Ca sa ma intereseze Dumnezeu trebuie sa imi spui ce consideri ca e lucru bun, ce lucru e rau si sa imi arati practic ce lucru bun a facut Dumnezeu. Asa ceva nu ai cum sa faci. Ai descoperit un Rai de poveste si ai convingerea ca acolo iti va fi mai bine. Din punctul meu de vedere acel Rai e un nimic, iar intrarea in acel Rai = moartea, =incetarea existentei. Deci e o iluzie despre bine indusa de scrieri religioase.

Pentru mine, ce se vede direct sau indirect e adevar si restul e ceva probabil, in cel mai bun caz, ca daca iau in studiu scrierile religioase, vad de ce au fost scrise asa, si vad ca e inselatorie, deci cade si varianta ca sunt doar presupuneri sau credinta. Nu mai e credinta ci inselaciune pe față.

Daca ai facut studii aprofundate intr-un anumit domeniu si ai atins un anumit nivel si vrei sa impartasesti din cunoasterea pe care ai dobandit-o, cred ca nu ar fi rau sa scrii o carte, sa publici niste articole si in felul asta sa dai acces la cunoastere celor interesati. Ca asa incercand sa imi arti mie ceva ar putea fi o pierde de timp pentru tine si chiar o pierdere pentru umanitate.

Ti-am zis sa nu vorbesti despre religie fiindca nu are niciun rost. Tu nici macar nu intelegi concepte simple de metafizica, deci pana sa ajungi la discutii despre religie prima data studiaza metafizica de baza. Cum vrei sa te invat alfabetul cand tu te blochezi deja la A și B?

"Atunci la ce-ti foloseste daca nu ai nevoie de nimic de la al?"

Omule tu in viata vietii tale n-ai auzit de conceptul de dragoste? Sau iubire sau cum vrei sa-i spui.
Cand iubesti pe cineva cu adevarat nu o faci din egoism gandindu-te ca utilizezi acea persoana ca pe un obiect. Daca e sa ma casatoresc nu o fac pentru ca soția mea e un obiect util pe care îl pot folosi dupa bunul plac si prin intermediul careia pot obtine ceva. Daca e sa ma casatoresc o fac din pură dragoste, nu pentru ca vreau sa obtin ceva ci pentru ca vreau sa daruiesc ceva, din pura dragoste, o iubire care trancende egoismul uman sau conceptul de "a folosi ceva"
Nu te-au invatat parintii tai ca doar obiectele se folosesc si oamenii nu?
La fel e si cu Dumnezeu. Iubirea egoista nu e iubire deloc. Iubirea nu poate fi decat trancendenta. Ea trebuie sa treaca dincolo de "eu".

"Dai valoare maxima unui lucru"

Dumnezeu nu este un lucru, nu este un obiect, nu este o unealtă. Nu dau valoare niciunui lucru.

"nu ai nevoie de demonstratie"

Dar am o demonstratie... de ce iti e asa frica sa o auzi? Chiar nu vrei sa auzi demonstratia? Chiar asa frica iti e sa gandesti?

Imi e atat de usor sa-ti dau o demonstratie logica cap-coada si sa-ti bat orice contraargument posibil, problema e ca iti e frica.

"Omule tu in viata vietii tale n-ai auzit de conceptul de dragoste? Sau iubire sau cum vrei sa-i spui.
Cand iubesti pe cineva cu adevarat nu o faci din egoism gandindu-te ca utilizezi acea persoana ca pe un obiect. Daca e sa ma casatoresc nu o fac pentru ca soția mea e un obiect util pe care îl pot folosi dupa bunul plac si prin intermediul careia pot obtine ceva. Daca e sa ma casatoresc o fac din pură dragoste, nu pentru ca vreau sa obtin ceva ci pentru ca vreau sa daruiesc ceva, din pura dragoste, o iubire care trancende egoismul uman sau conceptul de "a folosi ceva"

Conceptul de iubire:

De exemplu, daca spui ca te casatoresti cu sotia ta doar ca sa daruiesti, atunci presupun ca ai ales cea mai urata femeie, cea mai redusa la minte ca sa ii daruiesti, de dragul de a da. E adevarat? Bineinteles ca nu. Ai luat o femeie care iti place, deci a cui e plcerea? A ta e placerea, deci pentru binele tau ai luat-o si "o iubesti". Ce inseamna iubirea asta? O ai ca partener de viata, sa faci copii ca sa iti transmiti genele mai departe, sa te bucuri de ei si de sotie, deci nu o iei degeaba de dragul de a da ceva la intamplare. O iei ca sa va ajutati reciproc, ea iti da ceva, tu ii dai ceva si in final e o intelegere reciproca, un schimb echitabil, un echilibru intre doi indivizi care vor sa faca ceva impreuna sa se bucure impreuna, adica o familie in cazul de fata.

Asa e si cu Dumnezeu. Nu-l iubesti degeaba. Are el ceva care te satisface, te multumeste. Pe Satan nu poti sa-l iubesti, pentru ca nu iti place de el, nu are calitati care sa-ti placa.
Deci in mod firesc existe ceva care iti place la Dumnezeu, ceva ce face Dumnezeu, sau iti place cum arata fizic.

Iubire fara folos sau fara rost nu exista. Daca faci ceva din iubire, ajuti pe cineva, ii dai ceva gratis si zici ca e din iubire, in realitate o faci tot pentru tine, pentru ca acea fapta te multumeste, iti da o satisfactie, deci nu e asa de transcendentala.
Altfel spus, un individ orice ar face voit, o face pentru el insusi, pentru a fi satisfacut. Eu cand ajut pe cineva gratis, o fac pentru multumirea mea. Pot sa spun ca o fac pentru multumirea celui ajutat, dar faptul ca cel ajutat are o bucurie, ma face pe mine fericit, ma bucura si pe mine, deci in final si eu sunt satisfacut si atunci pot spune fara sa gresesc ca am facut acel lucru gratuit pentru mine (sau si pentru mine). Nu ma pot exclude de la satisfactie. Daca eu nu m-as bucura de bucuria celui pe care-l ajut, atunci aceea nu e iubire. Tocmai atunci e iubire, cand ma bucur de bucuria lui.

"Nu te-au invatat parintii tai ca doar obiectele se folosesc si oamenii nu?
La fel e si cu Dumnezeu. Iubirea egoista nu e iubire deloc. Iubirea nu poate fi decat trancendenta. Ea trebuie sa treaca dincolo de "eu".

Se spune pe buna dreptate ca nu poti iubi cu adevarat daca nu te iubesti pe tine insuti. Daca eu nu ma iubesc pe mine, atunci eu capat valoarea zero si la fel si iubirea mea pentru persoana respectiva va fi zero sau de nivel redus. De exemplu, daca consider iubirea mea ca o ridicare, si eu sunt cazut la pamant (ca nu ma iubesc pe mine) si vreau sa ridic persoana iubita, nu o pot face eficient ca eu insumi sunt cazut. In schimb, daca ma iubesc pe mine deci sunt ridicat la un nivel, atunci pot ridica si persoana iubita la un nivel mai mare. Iubirea mea e slaba, pierde mult din valoare daca scot iubirea de sine din ecuatie.
Intotdeauna, iubirea eficienta, puternica e insotita de acel "eu". Daca eu sunt nimic, atunci si iubirea mea e un nimic.
Iubire egoista e un nonsens, pentru ca iubire inseamna sa daruiesti, iar egoismul inseamna sa nu daruiesti.

M-au invatat ca totul se foloseste. Un om poate sa-i fie de folos altuia, voit sau nevoit. Daca un electrician imi repara instalatia si l-am platit si atunci zic ca mi-a fost de folos. Pentru expresia a folosi pe cineva exista si intelesul de a-l insela, de a-l obliga sa faca ceva fara voia lui, asa cum se intampla destul de des. Nu e o raritate.


"Dumnezeu nu este un lucru, nu este un obiect, nu este o unealtă. Nu dau valoare niciunui lucru."

Eu zic ca si lucrurile au valoare. Un lucru poate fi rezultatul muncii unui om si macar munca acelui om trebuie sa o pretuiesc. La fel, un lucru poate fi ceva greu de gasit sau foarte important si atunci e normal ca are o valoare. Orice lucru, obiect, fiinta, zeu are o valoare. Daca zici ca orice lucru nu e important si ca pentru tine, exista doar Dumnezeu, tot nu e normal.

"Dar am o demonstratie... de ce iti e asa frica sa o auzi? Chiar nu vrei sa auzi demonstratia? Chiar asa frica iti e sa gandesti?"

Daca ai o demonstratie poti sa o scrii si voi avea posibilitatea sa o evaluez, dupa mintea mea. De asta am zis ca poate scrii o carte sau cel putin cateva articole in domeniu daca nu ai si facut-o deja, ca sa beneficieze de cunoasterea pe care ai dobandit-o si oameni mai inteligenti ca mine, ca eu poate nu o sa reusesc sa intelg asa de bine rationamentul tau si ma gandesc ca daca demonstratia e numai aici ar putea fi o risipa.
Nu trebuie neaparat sa o faci pe intelesul meu ca demonstratia sa isi piarda din fluiditate. Poti folosi cei mai potriviti si mai elevati termeni si cele mai avansate notiuni, ca poate mai citeste si altcineva in afara de mine demonstratia si ii va va prinde bine o demonsratie frumoasa si usor de urmarit.

"Ti-am zis sa nu vorbesti despre religie fiindca nu are niciun rost. Tu nici macar nu intelegi concepte simple de metafizica, deci pana sa ajungi la discutii despre religie prima data studiaza metafizica de baza. Cum vrei sa te invat alfabetul cand tu te blochezi deja la A și B?"

Eu vorbesc de religie atat cat inteleg eu. Asa cum toti vorbesc despre fotbal fara sa fie fotbalisti, asa vorbesc si eu despre religie. Si tu poti vorbi despre orice, ca nu se supara nimeni (poti vorbi de evolutie, matematica, fizica, chimie, biologie, arheologie, antropologie, astronomie, istorie, medicina). Orice spui e apreciat sau nu de ceilalti care pot sa fie de acord sau nu cu ce spui.