Dacă este adevărat,,judecata de apoi are loc în fiecare zi", ce mai rămâne de făcut la „sfârşitul lumii"? Eventual doar un proces verbal de,, constatare" a reuşitei sau eşecului, a apropierii sau îndepărtării?

Conform scrierilor Biblice, judecata celor PACATOSI are loc:
Apocalipsa 20, 1. Apoi am vãzut coborându-se din cer un înger, care tinea în mânã cheia Adâncului si un lant mare. 2. El a pus mâna pe balaur, pe sarpele cel vechi, care este Diavolul si Satana, si l-a legat pentru o mie de ani. 3. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, si a pecetluit intrarea deasupra lui, ca sã nu mai însele Neamurile, pânã se vor împlini cei o mie de ani. Dupã aceea, trebuie sã fie dezlegat pentru putinã vreme. 4. Si am vãzut niste scaune de domnie; si celor ce au sezut pe ele, li s-a dat judecata. Si am vãzut sufletele celor ce li se tãiase capul din pricina mãrturiei lui Isus si din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, si ale celor ce nu se închinaserã fiarei si icoanei ei, si nu primiserã semnul ei pe frunte si pe mânã. Ei au înviat, si au împãrãtit cu Hristos o mie de ani.
5. Ceilalti morti n-au înviat pânã nu s-au sfârsit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere.
7. Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat.
12. Si am vãzut pe morti, mari si mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niste cãrti au fost deschise. Si a fost deschisã o altã carte, care este cartea vietii. Si mortii au fost judecati dupã faptele lor, dupã cele ce erau scrise în cãrtile acelea.
13. Marea a dat înapoi pe mortii care erau în ea; Moartea si Locuinta mortilor au dat înapoi pe mortii care erau în ele. Fiecare a fost judecat dupã faptele lui.
Asa si atunci spune Dumnezeu ca va fi Judecata Finala.

Însă, în Biblie, Ziua Judecăţii este descrisă cu totul diferit. Cuvântul lui Dumnezeu o prezintă drept o perioadă de speranţă şi restabilire, nicidecum drept o perioadă inspiratoare de teamă.
În Apocalipsa 20:11, 12, apostolul Ioan descrie Ziua Judecăţii astfel: „Am văzut un tron mare, alb şi pe cel aşezat pe el. Dinaintea lui au fugit pământul şi cerul, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut morţii, mari şi mici, stând în picioare înaintea tronului, şi au fost deschise nişte suluri. Dar a fost deschis un alt sul; este sulul vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după lucrurile scrise în suluri, potrivit faptelor lor". Cine este Judecătorul prezentat aici?
Deşi Iehova Dumnezeu este Judecătorul suprem al omenirii, el i-a delegat altcuiva sarcina de a judeca. În Faptele 17:31, apostolul Pavel a spus că Dumnezeu „a stabilit o zi în care şi-a propus să judece cu dreptate pământul locuit, printr-un om pe care l-a desemnat". Cel desemnat să judece este înviatul Isus Cristos (Ioan 5:22). Dar când începe Ziua Judecăţii? Şi cât timp va dura?
Cartea Apocalipsa arată că Ziua Judecăţii începe după Armaghedon, când sistemul lui Satan de pe pământ va fi distrus (Apocalipsa 16:14, 16; 19:19—20:3). După Armaghedon, Satan şi demonii săi vor fi închişi în abis pentru o mie de ani. În această perioadă, cei 144 000 de comoştenitori cereşti vor judeca şi vor domni „ca regi cu Cristos o mie de ani" (Apocalipsa 14:1–3; 20:1–4; Romani 8:17). Ziua Judecăţii nu va dura 24 de ore, ci o mie de ani.
Pe parcursul acestor o mie de ani, Isus Cristos ‘va judeca viii şi morţii’ (2 Timotei 4:1). „Viii" sunt ‘marea mulţime’ care va supravieţui Armaghedonului (Apocalipsa 7:9–17). Apostolul Ioan a văzut, de asemenea, „morţii stând în picioare înaintea tronului" de judecată. Aşa cum a promis Isus, „cei din mormintele de amintire vor auzi vocea sa [a lui Cristos] şi vor ieşi afară", adică vor fi înviaţi (Ioan 5:28, 29; Faptele 24:15). Însă, după ce criterii se va face judecata?
În viziunea apostolului Ioan se arată că „au fost deschise nişte suluri", iar „morţii au fost judecaţi după lucrurile scrise în suluri, potrivit faptelor lor". Conţin aceste „suluri" faptele lor din trecut? Nu, oamenii nu vor fi judecaţi după faptele săvârşite înainte de moarte. De unde ştim acest lucru? Biblia spune: „Cel care a murit a fost absolvit de păcatul său" (Romani 6:7). Altfel spus, cei înviaţi vor începe o viaţă nouă, fără păcatele din trecut. Aşadar, sulurile trebuie să reprezinte noi cerinţe divine. Pentru a trăi veşnic, atât supravieţuitorii Armaghedonului, cât şi cei înviaţi vor trebui să respecte poruncile lui Dumnezeu, inclusiv noile cerinţe dezvăluite, probabil, de Iehova pe parcursul celor o mie de ani. Prin urmare, fiecare va fi judecat pe baza faptelor din timpul Zilei Judecăţii.
Pe parcursul Zilei Judecăţii, miliarde de oameni vor avea pentru prima dată ocazia să înveţe despre voinţa lui Dumnezeu şi să o înfăptuiască. Aceasta va presupune o vastă lucrare de instruire. Da, ‘locuitorii lumii vor învăţa dreptatea’ (Isaia 26:9). Însă nu toţi vor fi dispuşi să înfăptuiască voinţa lui Dumnezeu. Iată ce se spune în Isaia 26:10: „Dacă ierţi pe cel rău, el nu învaţă dreptatea, se dedă la rău în ţara dreptăţii şi nu caută măreţia DOMNULUI". Aceşti oameni răi vor fi distruşi pentru totdeauna pe parcursul Zilei Judecăţii. — Isaia 65:20.
La sfârşitul Zilei Judecăţii, supravieţuitorii vor fi ‘venit la viaţă’ în sensul deplin al cuvântului prin faptul că vor fi devenit perfecţi (Apocalipsa 20:5). Astfel, pe parcursul acestei perioade de judecată, omenirea va fi readusă la starea iniţială de perfecţiune (1 Corinteni 15:24–28). Apoi va avea loc un test final. Satan va fi eliberat şi i se va permite pentru ultima oară să încerce să inducă în eroare omenirea (Apocalipsa 20:3, 7–10). Cei care i se vor împotrivi vor trăi împlinirea deplină a promisiunii biblice: „Cei drepţi vor stăpâni pământul şi îl vor locui pe vecie" (Psalmul 37:29). Într-adevăr, Ziua Judecăţii va fi o binecuvântare pentru toţi oamenii fideli!

Contrar a ceea ce susţin unii (prin doctrina cultului lor) SUFLETUL NU MOARE, ci există cu adevărat un loc de FERICIRE VEŞNICĂ, şi un alt loc, de NEFERICIRE, TOT VEŞNICĂ. SCRIPTURA O SPUNE foarte limpede:

Iuda 1, 6: Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţuri veşnice, spre judecata zilei celei mari.

Iuda 1, 7: „Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor care, în acelaşi chip ca acestea, s-au dat la desfrânare şi au umblat după trup străin, stau înainte ca pildă, suferind pedeapsa focului celui veşnic.

Iuda 1, 13: "Valuri sălbatice ale mării, care îşi spumegă ruşinea lor, stele rătăcitoare, cărora întunericul întunericului li se păstrează în veşnicie.

Marcu 3, 29: Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică.

Matei 18, 8: Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veşnic.

Matei 25, 41: „Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui."
Matei 25, 46: Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.

II tes 1, 9 Ei vor lua ca pedeapsă pieirea veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui,

Ioan5, 29: „Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii."

Daniel 12, 2: Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor scula, unii la viaţă veşnică, iar alţii spre ocară şi ruşine veşnică.

Matei 25, 41: „Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel VEŞNIC, care este gătit diavolului şi îngerilor lui."

Organizaţia iehovistă susţine în mod greşit că biserica creştină ar fi limitat abuziv de Dumnezeu la doar 144.000 persoane (!)

Dar, ca şi în cazul altor simboluri din cartea Apocalipsei (care conţine aproape numai limbaj simbolic), şi numărul 144.000 are valoare simbolică, fiind un multiplu al numărului simbolic 12, referitor la cele 12 seminţii ale lui Israel. Numărul celor,, 12.000 de pecetluiţi" din fiecare seminţie nu este un număr predestinat(!) de Dumnezeu ci un număr cu valoare simbolică.

Interpretarea "Turnului de Veghe" este profund greşită şi tendenţioasă în încercarea de a-şi argumenta învăţăturile eretice. Apocalipsa 7, 4 spune că cei 144.000 fac parte dintre fii lui Israel. "Din tribul lui Iuda 12.000 erau pecetluiţi, din tribul lui Ruben 12.000, din tribul lui Gad, 12.000, etc. Cum ar fi putut fi specificat mai clar statul Israel, altfel decât prin listarea celor douăsprezece seminţii care constituie naţiunea?

Dacă referirea la cei 12.000 din fiecare seminţie este pur simbolică, atunci, şi suma celor douăsprezece numere este tot simbolică, 144.000! Dar iehoviştii îl iau în sens literal. Iată cum din nou, interpretarea lor duce la o contradicţie foarte mare.

La ce te referi e judecata particulara, cea de apoi ramane cum s-a stabilit

La sfarsitul lumii nu mai ramane nimic de facut, ca de aia e sfarsit.

Nu nene, nu are loc in fiecare zi, ci in fiecare om in constiinta lui atunci cand i se incarca de pacate si mustrari de constiinta.

Judecata efectiva de apoi e oarecum filmul ala care ti-l deruleaza viata prin fata ochilor la final.

Judecata de apoi " are loc in fiecare zi, deoarece mor zilnic oameni, iar sfarsitul lumii e atunci cand dispare orice forma de viata, chiar si universul.