Dacă ești împreună cu o fată penticostală poți avea încredere în ea?

Dacă cineva preia Biblia și își face o sectă este automat creștin?
E ca și cum cineva ar veni în România și ar spune că este român, dar nu știe limba bine, ci a învățat-o stâlcit de undeva de pe internet sau dintr-o carte, nu are cetățenie, nu are rezidență, nici origini românești, nimic.
Ca să fii creștin sunt anumite etape de inițiere: Botez (βaπτίζω: afund, adică afundare), Mirungere, Comuniune/Euharistie, trebuie să fie inițiat conform regulilor canonice istorice, creștinismul este prezent de 2000 de ani și are regulile sale.
Iar cei care pot să revendice originile din creștinismul primar sunt doar ortodocșii, catolicii, și miafiziții.

La întrebarea lui, să-i răspundă Psalmul 145.

Răspunde

Raportează

Evaluează

A trebuit sa caut psalmul 145 pe google fiindca nu stiu psalmii.

Desi am trecut prin anumite etape in a deveni crestin, ma aflu intr-o comunitate crestina, stiu anumite ritualuri crestine...nu sunt crestin.

Nu ma intereseaza si nici nu stiu ce au luat penticostalii, cine sunt adevaratii crestini, care sunt secte, etc.

Dar stiu ca nu amesteci religia in nici un fel de relatie(prietenie, iubire, familie, etc)

Răspunde

Raportează

Evaluează

Vă înțeleg punctul de vedere.

Când e vorba de prieteni, se mai poate. Am mulți prieteni de altă religie. Ne întâlnim ocazional, mai vorbim două trei chestii, rareori despre credință.

Familia e altceva. Religia are o influență majoră în viața familială când cineva este practicant: duminica și de sărbători trebuie ca să se ducă la biserică, eventual se duce mai des, trebuie zilnic făcută o pravilă de rugăciune, aprinsă tămâie, candeli, lumânări, eventual trebuie un timp și pentru citirea Sfintelor Scripturi și a Sfinților Părinți, câteodată trebuie chemat preotul pentru ierurgii etc.
Religia schimbă atmosfera în familie, dat fiind faptul că oamenii împart aceeași casă, același loc de dormit, și mare parte din timp:
- Când se află două persoane cu aceeași religie, lucrurile decurg cel mai bine.
- Când una e atee/agnostică, și cealaltă religioasă, ateul/agnosticul trebuie să se obișnuiască cu mirosul de tămâie, persoana religioasă care nu e acasă în anumite momente pentru că trebuie să fie la slujbe, sau nu trebuie deranjată pentru că e ocupată cu pravila sau
cu citirea. Mai sunt și zilele de post. Deasemenea, persoana atee/agnostică trebuie să nu se opună educației religioase a copiilor și a inițierii în cult. Diferența religios/non-religios poate duce la o anumită distanțare în familie.
- Cel mai complicat e când sunt două persoane de religii diferite: rugăciuni diferite, participarea la slujbe diferite, cu program diferit, obiecte religioase diferite etc. De asemenea, posturi și abstinențe diferite, chiar regimuri alimentare diferite. Când e vorba de cuplu, religia și educația religioasă a copiilor devine extrem de problematică (excepția este când una dintre persoane este nepracticantă/indiferentă, revenim la relația religios/nereligios de mai sus). Și lucrurile diferă de la caz la caz când e vorba de două persoane religioase:
1) Catolic(ă)/ortodox(ă) se aliniază destul de bine, catolicii în special sunt chiar atrași de ortodoxie, riturile fiind extrem de similare. Diferența ar putea fi în perioadele de post și durata lor: ortodocșii postesc posturi mai lungi, iar Păresimea e mai strictă la ortodocși. Catolicii se abțin în general doar de la carne, iar ortodocșii de la carne, lactate, ouă, ulei, pește. Dacă ortodoxul/ortodoxa face mâncare bună în casă, catolicul/catolica poate mânca fără probleme.
2) Protestant(ă)/ortodox(ă) sau protestant(ă)/catolic(ă), relația este un pic mai ciudată, totuși s-ar putea să fie mai similară cu cea religios/nereligioasă, pentru că diferența principală practic ar fi că protestantul are mai puține rânduieli, și trebuie să se adapteze la Sfintele Taine, icoane/statui, posturi etc. Când e vorba de neo-protestanți, aceștia ar putea isca conflicte familiale, dat fiind prozelitismul agresiv din comunitatea lor și opoziția agresivă față de alte credințe.
3) Catolic(ă) sau ortodox(ă)/iudeu(e) ori catolic(ă) sau ortodox(ă)/musulman(că) e cel mai complicat. În mod normal, creștinii au interdicție de la a se căsători cu persoane ne-creștine, iudeii idem, iar femeile musulmance nu au voie să se căsătorească cu un non-musulman. O astfel de relație e posibilă doar dacă una din persoanele din cuplu s-a convertit după căsătorie. Creștinul(a) este obligat să rămână într-o astfel de relație, cu excepția cazului în care cealaltă persoană vrea să plece, atunci trebuind să o lase să plece. La iudei, dacă îmi amintesc bine, sunt în primul rând o etnie, deci cine este iudeu la ei rămâne iudeu chiar dacă nu practică sau se duce la altă religie. Când e vorba de musulmani, musulmanul poate rămâne în relație, dar musulmanca, după ce așteaptă o vreme soțul să se convertească și el, e obligată să divorțeze dacă soțul refuză. Aici idealul dumneavoastră de a nu amesteca religia în familie este rupt în bucăți.

Când e vorba de relațiile de iubire (cred că vă referiți la cuplu), intervine Erosul și Philia. Credința este de obicei o barieră care previne dezvoltarea sentimentelor erotice (=/= sexuale, Erosul se referă la iubirea dată în miturile antice de Cupidon/Eros, prin lovirea cu săgeata, care face persoanele îndrăgostite unele de altele).
Îmi țin distanța față de anumite persoane de alte sex, dar de altă religie. Putem fi prieteni, dar nu vom avea o relație de cuplu. Așa se întâmplă în 99, 9% din cazuri.

Răspunde

Raportează

Evaluează

1)In iudaism depinde de cult.
De exemplu iudaismul ortodox si cel conservativ tin inca traditia legii Halakha care spune ca esti iudaic daca mama ta a fost.Nu conteaza religia tatalui ci doar a mamei. Poti ajunge evreu daca treci prin niste ritualuri.
2)O femeie musulmana se poate casatori cu orice barbat insa cu acordul tatalui ei(Desigur, vorbim de familiile stricte, caci sunt destule care nu mai tin la astfel de reguli ale casatoriei, in ciuda faptului ca sunt religioase)

Luam un scenariu imaginar.
Eu sunt agnostic.Consider ca partenerul meu poate sa isi faca toate ritualurile, sa mearga la biserica, templu, sinagoga, moschee, etc, cu conditia sa nu incerce sa ma schimbe.Cum nici eu nu incerc la randul meu. Poate sa imi spuna lucruri despre religia sa, atata timp cat nu devine o obsesie.(cum nu ar trebui sa devina pentru nimeni)

Copiii nu trebuie crescuti intr-o religie in acest caz.
Le prezentam religia partenerului.Ii lasam sa descopere si sa invete despre alte religii, daca vor.
Cand sunt mari, pot sa urmeze orice religie vor sau pot sa fie atei sau agnostici.
E alegerea lor.
Exista atatea cupluri de religii diferite si functioneaza.De ce? Pentru ca se straduiesc sa functioneze.
Toate astea merg insa daca parintii sau unul dintre ei e religios.
Daca nu, atunci religia poate sa nu joace niciun rol in viata copilului.

Răspunde

Raportează

Evaluează

1) Regula iudeilor ca iudaismul să se transmită pe cale maternă, dacă îmi amintesc bine, s-a făcut în Evul Mediu pentru că e mai ușor a se afla mama decât tatăl, și pentru ca copilul să nu aibă de suferit în comunitate dacă este rezultatul unui viol.

2) În teorie trebuie ca bărbatul să se convertească la Islam.
Acum, în zilele noastre, se pare că se aplică în comunitățile musulmane doar acordul tatălui, dar acest lucru pare a se face mai degrabă din interes financiar, când tatăl se uită la banii occidentalului mai mult de cât la religie, sau mai degrabă tatăl e de acord pentru ca fiica lui să obțină rezidență/cetățenie în Occident, și prin rezidența/cetățenia fetei să aducă toată familia ulterior, iar după fata divorțează de soțul ei nemusulman.

Pentru cazul agnosticilor și al ortodocșilor/catolicilor, mai sunt și câteva lucruri: dacă agnosticul e botezat, poate să se facă cununia religioasă, și persoana religioasă să își continuie viața religioasă. Nu e cel mai indicat, dar se mai fac pogorăminte.
Dacă nu e botezat, persoana religioasă nu poate face cununia religioasă. Trebuie ca agnosticul să stea o perioadă de timp, de obicei e măcar un an, în catehumenat, după să se boteze.
Fără cununie religioasă, se consideră că persoana religioasă stă în curvie, și nu poate lua Sfânta Împărtășanie, deci nu poate participa la viața religioasă.

Iar copiii e indicat să fie botezați de mici, pentru a fi inițiați de la o vârstă mai tânără, că e mai ușor a lua roade de la o plantă domesticită decât de la una sălbatică.
Dacă copiii vor să se convertească când vor fi adulți, trebuie să stea cel puțin un an în catehumenat, iar până atunci nu pot participa la niciuna dintre Taine, până nu termină catehumenatul și primesc Botezul.

Răspunde

Raportează

Evaluează