Dacă eu cu un prieten, avem gânduri de ducă, dar noi decidem în final (fizic vorbind) să nu ne sinucidem și va rezulta deci (fizic, legal, vorbind) omucidere/crimă, în fața Lui Dumnezeu va părea ca ce?

Credeți că va mai pune la socoteală, faptul că noi, dorința noastră a fost să plecăm, să renunțăm la luptă, deci sinucidere sau o va lua doar ca o simplă crimă între prieteni?

Adică nu știu dacă ne va încadra la criminali sau sinucigași.
Și dacă ar fi în final considerată crimă, credeți că avem șanse de rai? Adică dacă ne-am trăi măcar ultimele clipe în cele mai ortodoxe feluri, și decidem să comitem crima asta, ne va ierta?

Știu tocmai de aceea și e durerea mai mare. Că mă urăsc pe mine și viața mea cea anostă, dar cred în Dumnezeu ăsta și știu că sinuciderea e chiar peste Mândrie. Deși tot Biblia spune că Mândria este cel mai mare păcat, pentru că cine suferă de mândrie se asemuiește fariseului din Biblie care se credea cel mai cel. Însă și Sinuciderea e cam echivalenta Mândriei deoarece și acolo îți pierzi încrederea în Tatăl tău, Dumnezeul Tău și ucizi așa cum a zis un alt TPUaș pe aici, Templul Lui, adică tot pentru că tu crezi că ești singur alegi Sinuciderea, adică de fapt în realitate tu nu crezi în Dumnezeu, doar în tine și vezi că ai eșuat sau nu poți și în loc să-L rogi pe El să te scoată din impas, tu-ți pui capăt.
Deci din toată asta deducem cumva că Dumnezeu ne vrea în echilibru de fapt. Să fim conștienți de neputințele noastre, să cerem putere de la El și să mergem înainte, evident ducând Crucea și făcând zilnic penitență, trăind. Ba chiar a zis la Biblie că Lui Dumnezeu nu-i place nici să ne mândrim cu realizările noastre, nici să ne plângem de crucea noastră. Totul e de fapt de la Dumnezeu. Dar nici să nu ne lăudăm cu "ale noastre" care de fapt sunt talanții dați de El. Și la fel fără El, se pot nărui cândva.

Dar și să înebunim e complicat. Iar psihic uneori nu o duc bine.

Dar mersi de intervenție. Mai îmi amintiți de Dumnezeu, când îl pierd. Apreciez, să știți.
Tot Dumnezeu lucrează de fapt prin oameni.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Domnule SuntSerios parcă mă amuzați acum )
Nu știu de ce, dar azi la naiba dacă simt vreo iubire față de God ăsta. Îl urăsc, aș vrea să-I strig în față tot ce am pe suflet, mai ales că nu am prea avut tată la viața mea, deci se presupune că El mi-a fost unicul tată. Și aș vrea să-I urlu, să-I țip, să-I zic tot ce am pe inimă. Nu mai pot. Mamei oricum i-am tot reproșat 28 de ani, s-au și epuizat reproșurile, nu mai am ce să-i reproșez. Deci a rămas doar God. Și mă înfurie atâtea. Deci oricum cel mai probabil voi ajunge tot în Iad. Dar nu pricep de ce naiba nu mă ia până la urmă. În rai, în iad, să mă târască unde dracu vrea, dar să mă ia. Nu mai suport viața asta. Dacă e prea liniștită, e prea liniștită, dacă e prea haotică și dură, e prea haotică și dură. Niciodată un echilibru. Și m-am săturat să o trăiesc astfel. Dar cel mai mult m-am săturat să mi spună El că El m-a creat și că eu sunt Templul Lui, când eu sunt o proastă și o neadaptată la viața de acolo. Am făcut oricum bine la viața mea, cât am avut puteri, am dat șervețele la greu abuzatorilor mei, apoi elevilor mei pixuri și șervețele iar, iar prietenilor le-am pus cândva o masă caldă și o vorbă de duh. Am dat și cerșetorilor cândva, dar azi sunt mai puțini, iar eu oricum nu prea mai ies din casă pe zi, așa că nu mai știu ce se mai întâmplă pe stradă ziua. Însă eu una zic că am făcut penitență suficientă, să mă ia o dată. Că nu mai rezist. E prea crunt. Până și patul, pereții, până și trupul meu simt cum mă sufocă toate pe interior și simt doar cum aș vrea să-mi jumul părul din cap și să-mi decojesc pielea de pe mine, că nu mă mai suport. Efectiv. Iar Dumnezeu unde este? Că da, în aceste momente am nevoie doar de cineva cu o forță mai mare ca mine, care să mă sedeze și calmeze. Psihic, spiritual vorbind.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Nu știu ce demoni mă încearcă azi, dar pentru prima dată râd la un răspuns de-al tău, măi Sierră, dragă. )
Dar poate ai dreptate. Dacă mă încadrează totuși la nebunie, atunci El nu o să mă judece că m-am sinucis. Eram doar bolnavă. E ca și când Dumnezeu a judecat orbul sau surdul, însă tot el l-a dat așa.
O să fie simplu. Pe nebuni, nu-i judecă nici Moartea. )
Acum mai trebuie doar să-mi conving amicul de nebunie.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Off, again domnule Gabi? AGAIN?
Nu dați idei nebunești sinucigașilor care se agață de orice pentru că haideți să fim serioși, oricât de sinucigașă e lumea sau ar deveni, lumea se luptă până la ultima suflare pentru supraviețuire, de aici ce ați înț3lege, altc3va decât că Dumnezeu există?! Dar și că în final, oricât de grea e viața, noi oamenii parcă am mai vrea să trăim oleacă. Fix tocmai pentru că acolo în ADNul nostru, e programat și vibe-ul Domnului nostru și Al Duhului Lui Sfânt.

Deci vă implor, orice ar fi, nu dați idei sinucigașilor.
Acest argument e fix gluma șoptită vouă antireligie de Satan in ur3chi.
Adică God nu-i, adică doar oamenii v-au poruncit să nu vă sin-ucideți ca să cotizați. Însă asta e doar păcăleala sfruntată a lui Satan. Deoarece așa face Satan, e lordul minciunii și al înșelăciunii. Evident că vă strigă-n urechi asta, apoi spor la sinucis sinucigașilor cărora le surâde păcatul ăsta. Nu știu dacă știți, dar unora li se pare ba chiar și cool sinuciderea.
Ba chiar societatea crease, stilul Emo, gotic, în care e ok să suferi morbid, să te automutilezi și ba chiar să arăți sucks. Ba chiar instigă oamenii la a se ciopârți, apoi la a îi face să se dezbine, pe emoiști pe ideea că nu sunt acceptați în societat3a ceva mai normală ori chiar că arată hidos ciopârțiți și în final urmează masacrul lor suprem.
În tabăra adversă, normalitatea car3 o dă în anxietat3 socială, mică depresie sau altă nebunie pentru că nu e din tabăra cooliștilor.
Sad! SAD! SAD! SAD! Ce a ajuns era asta și lumea asta de azi, domnule Gabi.
SAD!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Din lupta pentru supravietuire as intelege ca avem instinct de supravietuire cum au si maimuta, ciinele, pisica, sau vrabia. Atita tot. Iar daca dumbniedzau exista, e complet retard. Pacaleala lu' bad cop din povestea cu maglavaitzul mistic? Hai, sa fim seriosi. Lordul minciunii si al inselaciunii e ala care zice ca te iubeste apoi se amuza privind cum suferi, desi ar putea opri calvarul oricind si ar putea face ca totul sa fie ca raiul pe pamint. Da chiar, joac-o pe asta - de ce nu face ca totul sa fie minunat aici? Ce il opreste? Fie nu e atotputernic, fie e un sadic nenorocit, pentru ca o a treia varianta NU ARE CUM EXISTA.
Nu vreau ca altii sa gindeasca ca mine, ci doar SA GINDEASCA! Da deoparte cartea aia de doi bani care e o adevarata jignire adusa inteligentei umane, priveste in jur apoi. Where's your fu&king god?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ador ce spui.
Dar cred că azi fix despre El și ura către El este vorba.
L-am cam urât pe Dumnezeu ăsta și-L cam urăsc mereu când îmi văd viața așa de tristă, anostă și fără realizări. Dar susține El că sunt din Templul Lui. Păi să-mi dea și mie. Că eu zic că și eu muncesc și dacă nu o fac, atunci să-mi dea la naiba putere de muncă. Însă îmi dă doar durere. Durere emoțională, scindare psihică și nebunie.
Deci nu știu ce să spun.
Azi chiar am ura mea pe El.

Dar da, o să vorbesc cu El. Cred că deja acum am făcut oricum mii de păcate. Cred că ura împotriva Lui e mai gravă decât sinuciderea sau omuciderea.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Dacă Biblia îți pare grea de înțeles, îți recomand o carte care te va face să iubești Biblia: "Hristos Lumina lumii" de Ellen White.
O găsești în diferite formate pe internet (în aplicația EGW Writings2), în format scris la librăria SolaScriptura (librărie ce se găsește în mai toate orașele din țară).
Citind astfel despre viața lui Isus Hristos te vei simți atrasă de El. Mintea se va lumina, inima ți se va bucura, și ființa ta va respira aerul sfânt, ceresc. Îți spun că nu vei mai dori să lași acea carte din mână. Atunci gândurile și sentimentele tale despre Dumnezeu și despre Domnul Isus se vor schimba radical. Duhul lui Dumnezeu Se va pogorâ peste tine, și vei cunoaște astfel pe Dumnezeu. Spiritul tău unit cu Spiritul Sfânt îți va face nu doar inima, ci și genunchii să se plece în rugăciune. Atunci vei cunoaște și vei spune lui Dumnezeu: "Tată!" Iar Isus Hristos va fi nu doar Mântuitorul tău, ci și Domnul tău. Gândirea și vorbirea ți se vor schimba radical. Și nu le vei putea ascunde. Chipul tău va străluci pentru că ai fost în prezența lui Dumnezeu, și nu-l vei putea ascunde; toți se vor uita la tine și vor vedea schimbarea ta. Chiar și aceia care nu te-au cunoscut până atunci vor recunoaște că ai fost cu Dumnezeu, chiar dacă ei nu L-au cunoscut vreodată. Credința va lua naștere în tine; Isus Hristos Se va naște în inima ta prin credință. Atunci viața va fi cu adevărat viață; te vei bucura de ea cum nimeni niciodată nu-și poate închipui. Veiiubi natura așa cum a fostea creată de Dumnezeu prin Duhul Său. Vei iubi oamenii, și chiar și pe dușmani. Îți va fi imposibil să nu-i iubești; da, vei iubi cu adevărat. O astfel de experiență trebuie să o aibă toți oamenii. Obligatoriu. Fără nicio excepție. Cine refuză o astfel de experiență singur o să-și zică că a trăit degeaba pe pământ.
Citește cartea de care ți-am spus. Grăbește-te.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ellen White scrie niste aberatii de te doare creierul, daca e cit de cit functional. Bah, voi incercati sa ginditi un pic inainte sa debitati enormitatile de mai sus?

Răspunde

Raportează

Evaluează

"Cum să procedeze Dumnezeu cu aceștia: să-i lase așa, să moară nemântuiți, sau să le arunce mândria în țărână, și să-i lase să culeagă roada umbletelor lor care este depresia?" Nu breh, depresia e rezultatul aruncarii unei priviri in jur si a realizarii ca in principiu viata e un film extrem de prost pentru majoritatea celor din jur. Va place sa va imbatati cu minciuni mistice? Foarte bine, dar lasati deoparte basinile astea de superioritate cum ca stiti voi ce si cum ar crede divinitatea asta ipotetica despre cei care nu-s lingai ca voi, pentru ca asta sinteti majoritatea zelotilor, niste lingai! Fara basmele astea de adormit copiii v-ati scoate ochii unii altora. Ei, bine, exista si oameni care au un sistem de valori si moralitate similare, poate chiar superioare voua, si asta fara a astepta eu-stiu-ce bombonele divine post-mortem. Incredibil, nu?

Răspunde

Raportează

Evaluează

"Cum să procedeze Dumnezeu cu aceștia: să-i lase așa, să moară nemântuiți"?
Dorința lui Dumnezeu este de a mântui pe toți oamenii. Dar cei nemântuiți vor fi aceia care vor refuza în mod categoric mântuirea Sa.

"Să le arunce mândria în țărână, și să-i lase să culeagă roada umbletelor lor care este depresia".
Este scris: "Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți". Mândria este urâtă înaintea oamenilor; cu cât mai mult este un păcat foarte mare înaintea lui Dumnezeu. Pentru că omul mândru se face pe sine dumnezeu. De parcă omul însuși s-a creat singur pe sine, sau dacă a ajuns la înălțime el crede că a ajuns prin puterile lui. Mândria îl face pe pe om să nu vadă și să nu recunoască ce stă scris: "Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus care se pogoară de la Tatăl luminilor". Mândria l-a făcut pe Lucifer să cadă din cer. Mândria va fi și aceea care îi împiedică pe oameni să ajungă în cer.
Despre cei mândri mai este scris: "S-au fălit că sunt înțelepți și au înnebunit".
Pentru ca să-i salveze și pe aceștia de la pieirea veșnică, în bunătatea Lui, Dumnezeu este nevoit să le arunce mândria în țărână - adică să le i-a toate binecuvântările pe care ei le-au primit și ca ei să vadă că salariile lor bune, că averile lor financiare, materiale și intelectuale, că influența lor -că toate acestea îi duc la moarte veșnică. Umblarea celor mândri îi duce la pieire. Ca ei să intre în ei înșiși și să cunoască realitatea - că tot ce este din lumea aceasta nu poate mântui pe nimeni- Dumnezeu, ca să-i salveze pe aceștia este nevoit să-Și retragă binecuvântările de la ei. Ca să-i umple cu harul Său, Dumnezeu este nevoit ca mai înainte să-i golească de mândria lor.
Niciodată Dumnezeu nu caută răul oamenilor. Nici măcar al celor răi. Noi nu trebuie să Îl vedem pe Dumnezeu așa cum Satana ni L-a zugrăvit înaintea ochilor: ca Unul care este rău și care de-abia așteaptă să păcătuim ca să ne pedepsească. Aceasta este educația pe care am primit-o de la părinții noștri care la rândul lor nu au cunoscut pe Dumnezeu personal, cu adevărat. Biserica majoritară te învață că omul trebuie să îmbuneze pe Dumnezeu când păcătuiește. Biserica majoritară te învață că nu trebuie să citești Biblia. Așa au trăit părinții noștri, și așa educație ne-au dat. Astfel, noi copiii lor am crescut fără cunoașterea lui Dumnezeu; și asta automat duce la repulsie față de un Dumnezeu tiran. Și asta face ca să refuzăm să credem în El. Asta este realitatea.
Dar continuăm să trăim cu o astfel de realitate și să continuăm să trăim ca și părinții noștri necunoscând pe Dumnezeu, sau mai rău negându-I existența?
Înțelege și nu mai fi copil la minte: înțelege că a cunoaște pe Dumnezeu este o educație. Așa cum ajungem să descoperim lucrurile când le studiem, sau să cunoaștem personal pe oameni când interacționăm cu ei, tot așa vom ajunge să cunoaștem pe Dumnezeu când ne vom educa în cunoașterea Lui, în cercetarea adevărurilor Lui.
Chiar și un străin îți poate deveni prieten când ești dispus să îți petreci timp cu el. Dar noi ne-am educat să nu intrăm în vorbă cu străinii, că sunt răi sau că nu suntem dispuși să ne pierdem timpul cu ei, că cine știe peste ce dai.
Dar n-avem cum să cunoaștem pe Dumnezeu care ne iubește dacă găsim tot felul de motive să stăm departe de El.
A cunoaște pe Dumnezeu este o educație. A nu cunoaște pe Dumnezeu este ură și vrăjmășie împotriva Lui. Aici nu există situație neutră, oricât cred unii sau alții că se văd într-o poziție neutră. Asta este natura în care ne-am născut: natura umană urăște pe Dumnezeu încă din pruncie. Dar când omul ajunge să cunoască pe Dumnezeu, atunci Îl va iubi. Până atunci va exista întotdeauna ură împotriva lui Dumnezeu. Și oamenii se nasc și mor fără să cunoască și să înțeleagă lucrurile spirituale ale lui Dumnezeu; adică fără să cunoască pe Dumnezeu.
Căutăm să trăim în continuare ca și cum am fi lipsiți de rațiune, sau vom deveni oameni care își asumă responsabilități și vom căuta să ne educăm pe toate planurile, inclusiv pe cel spiritual care stă la baza oricărei educații? Vom trăi în continuare ca și părinții noștri secularizați, indiferenți, nepăsători față de o mântuire așa de mare, sau ne vom veni în fire și vom trata viața cu respectul cuvenit ei?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ia zi-mi mie cum i-a mintuit pe aia de prin jungla amazoniana care nu au avut vreodata contact cu civilizatia si care se inchina la copaci? Eeeexact.
Mindria? Ia zi-mi atunci tu mie ce semnifica bisericile mai inalte decat toate cladirile din jur! Smerenie, cred...
Biserica majoritara poate sa ma suga! Tu nu realizezi tupeul nesimtit si sinistru a unei adunaturi de corupti infecti de a se erija in reprezentantii divinitatii printre noi? Sa imi spuna ei mie ce e pacat si ce e bine si ce e rau? Sa imi ia bani ca sa se roage chipurile pentru mine? Hai sictir, daca vreau sa ma rog, ma rog direct. Daca exista, ma poate auzi. La fel, daca exista, sunt sigur ca ii prefera pe cei care nu sunt animale fara a crede in el/ea/ce naiba o fi dumbniedzau asta decat pe cei care daca nu ar crede in toata colectia asta de povesti si nu le-ar fi frica de viata de apoi ar fi animale.

Răspunde

Raportează

Evaluează

"În vechime Dumnezeu a interzis ca cineva să-și facă acasă tămâie sau alte lucruri asemănătoare ce erau folosite în închinarea în locașul sfânt." Ahahahahaaaaaaa... doar n-o sa faca cineva concurenta jigodiilor in sutana! Cum iti explici ca budistii, care isi fac frumos altar acasa sa se inchine, desi au si temple, nu sunt cu nimic mai jegosi decat crestinii, ba chiar sunt mai toleranti si mai normali la mansarda per total?
Amuzante profetiile astea jegoase cu ateii in rolul fiarelor. Tu crezi ca eu am ceva cu CREDINTA ta? Nu, problema mea e cu modul infect in care te raportezi la cei din jur, dar mai ales cu faptul ca eu platesc taxe ca tie sa ti se ridice biserici, in loc sa ajunga la niste copii amariti banii aia. Ia tu frumos si cei ca tine si militati ca intregul construct religios, crestin si de orice alta orientare, sa nu mai fie finantat de catre stat, ci sa se intretina exclusiv din zeciuiala, cinzeciuiuala sau nouazeciuiala din partea mea, si in secunda doi voi incepe personal o cruciada impotriva oricui are ceva cu religiile. Uite, si desteptii astia cu pamintul plat sau antivaxerii, care uneori se intrepatrund cu comunitatea seculara, uneori cu religiosii, sunt amuzanti si penibili, dar - cel putin in cazul primilor - nu fac nici un mare deserviciu societatii.
Coruptia tolerata de dumbniedzau in sinul institutiei care il reprezinta, haha. Foarte convenabil pentru jegurile care fac bani din povesti. "Reprezentam o entitate omniscienta si omnipotenta care nu e in stare sa cearna griul de neghina si ne lasa sa ne batem joc de fraierii care pun botul" Nu faci parte din biserica majoritara, ci din alta unde pastorii/preotii/cum naiba le zice traiesc foarte bine pe banii fraierilor. Ehem, da. ORICE biserica e ciuma. Eu insist ca cine vrea sa se roage, sa se roage, dar sa nu vina sa imi predice mie si sa se astepte la cea mai mica urma de atentie atita vreme cit majoritatea covirsitoare a credinciosilor din jur dau ochii peste cap cand intr-o situatie oarecare aduc vorba de statistica, probabilitati, studii stiintifice.

Răspunde

Raportează

Evaluează

"Cum iti explici ca budistii, care isi fac frumos altar acasa sa se inchine, desi au si temple..."
Mulți dintre ei vor fi mântuiți chiar dacă nu au auzit de Dumnezeu, pe baza binelui pe care l-au făcut. Aceștia (cei care vor fi mântuiți), dacă auzeau de Dumnezeu și de Legea Sa, ar fi trăit în ascultare de Dumnezeu. În privința spiritualității lor trebuie să mărturisesc că îi invidiez. Este un lucru onorabil să ai un altar acasă. Îți explic acum diferența de a avea un altar acasă față de interdicția pe care Dumnezeu a pus-o de a nu avea nimic acasă din lucrurile folosite în slujba (închinarea) publică.
Și în Vechiul Testament găsim scris că de la Templu trebuia să existe un altar care să se aducă jertfe în fiecare dimineață și în fiecare seară ce trebuiau aduse de preoți (seminția leviților numai cu așa ceva se ocupa, și era întreținută, -adică trăia din așa ceva- de către celelalte 11 seminții ce alcătuiau împreună poporul Israel).
Astăzi oamenii nu merg zilnic la biserică. Nici n-ar putea întreține puținii credincioși casa de rugăciune și pe conducătorii ei.
De aceea astăzi fiecare familie trebuie să aibă un timp pus deoparte pentru închinare în fiecare dimineață și în fiecare seară. Tatăl, capul familiei este "preotul" este cel ce i-a inițiativa ca să aducă la ceasul închinării întreaga familie; și în lipsa lui, mama este cea care trebuie să facă asta. Este un timp de cântec, de rugăciune și comuniune; timp în care toată familia se închină lui Dumnezeu. Acest timp nu trebuie să fie prea lung, ci suficient de scurt, să fie plăcut și de dorit pentru toți membrii familiei să participe la următorul. Acesta este altarul de astăzi. Rugăciunile sunt de fapt tămâia din vechime ce era de un miros plăcut. Acest altar familial nu trebuie să fie făcut uzual, chiar dacă el este făcut zilnic. Timpul petrecut astfel este un timp sfânt, pus deoparte cu Dumnezeu și trebuie tratat ca atare.
Dar părinții noștri nu au făcut așa ceva cu noi. Ei s-au lipsit singuri de o așa mare binecuvântare, și nu doar pe ei, ci și întreaga familie. De aceea zic că îi invidiez pe acei budiști care au altare acasă. Îi invidiez pentru spiritualitatea lor, chiar dacă ei nu se închină lui Dumnezeu, sau poate că o fac în mod greșit.
Comunismul și-a pus amprenta asupra părinților noștri. Refuzând astăzi să căutăm să cunoaștem pe Dumnezeu, nu vom fi mai buni decât părinții noștri.
Chiar dacă gândirea noastră credem că este mai mare sau mai deschisa ca a lor, chiar dacă tehnologia a ajuns la un nivel superior, asta nu ne face mai buni decât ei. Moralitatea nu are de-a face niciodată cu tehnologia. Fără Dumnezeu, fără Legea Sa, libertatea și moralitatea ajung deviate, ajung în extrema cealaltă așa cum le vedem astăzi prin forme și legi ciudate care denaturează ființa umană chiar de la rădăcină, și chiar din pruncie.

"Eu platesc taxe ca tie sa ti se ridice biserici, in loc sa ajunga la niste copii amariti banii aia."
Aici există un răspuns foarte complex și foarte sensibil; și nu mă dau înapoi să răspund așa cum văd eu lucrurile. Și dacă le văd greșite, vreau să fiu corectat.
Biserica din care fac parte își ridică singură biserică, și singură se și întreține (construcție, plată conducători, întreținere, etc.) cu excepția unui singur lucru. Și pe acest singur lucru vreau să discut, și anume: primăriile pune la dispoziție în fiecare an o anumită sumă de bani pentru toate religiile recunoscute de statul român (ce și cum se face asta nu cunosc detalii). Și fiecare religie/confesiune are dreptul să participe să ceară o anumită sumă din acel fond pus deoparte (probabil în funcție de numărul de membrii, nu știu, nu cunosc detalii, dar bănuiesc că așa se procedează). Dacă vreo confesiune sau religie nu se duce la primărie în perioada de timp când se pune la dispoziție aceste fonduri, biserica le pierde pe anul respectiv.
Acum nu știu cum stau lucrurile; dar bănuiesc că și ateii pot să participe la acest fond. Habar n-am că nu cunosc detalii; nici nu mi-am făcut timp să cercetez internetul și nici să întreb conducătorii mei religioși.
Asta este singura excepție în care biserica din care fac parte se poate spune despre ea că este susținută de stat.
Dar bănuiesc că banii nu se dau așa oricum, ci fiecare biserică trebuie să dovedească că alocă banii pe un proiect concret.
Mie întotdeauna mi-a plăcut nu doar transparența, ci și informarea publicului cu privire la fiecare fond care îl oferă statul unei persoane fizice sau juridice. Dacă și ateii prin reprezentanții lor au dreptul la acest fond, adică în principiu toate organizațiile, atunci de ce să nu aibă dreptul și biserica din care fac parte? Biserica din care fac parte să se dea ea mai sfântă și să nu se folosească de acest drept? Asta este deci singura excepție în care se poate spune că biserica este susținută de stat. Că se face odată pe an sau mai rar, nu știu; nu cunosc detalii, că ți le-aș spune cu plăcere.
În rest, biserica din care fac parte se susține singură.
De asemenea, am încredere că banii obținuți nu sunt folosiți niciodată în scopuri personale. Există un comitet care i-a decizii pentru absolut fiecare ban alocat: fie pentru ridicarea unei școli, fie pentru diferite proiecte de binefacere sau altele. În biserica din care fac parte există mai multe registre în care sunt trecute toate sumele intrate, ieșite, iar la final există și un sold. Există o totală transparență.

Răspunde

Raportează

Evaluează

"Mulți dintre ei vor fi mântuiți chiar dacă nu au auzit de Dumnezeu, pe baza binelui pe care l-au făcut. Aceștia (cei care vor fi mântuiți), dacă auzeau de Dumnezeu și de Legea Sa, ar fi trăit în ascultare de Dumnezeu." Sau poate erau atei. Daca erau atei si erau buni, desi au auzit de asa-zisa lege a barbosului, ard in iad, este? Mama lor de atei jegoi cu stiinta si cu prostiile lor, in loc sa dea zeciuiala...
Legat de comunism, te inseli. Au incercat de mic sa ma prosteasca, dar deja incepusem sa citesc si am recunoscut o gramada de elemente de basm in tot matrapazlicul crestin. Si ce am mai citit/vazut intre timp in jur nu m-a convins defel ca ar fi altfel. Legat de sumele pe care le da statul cultelor, nu e ca si cum tu ai zice eu gigel sunt penticostal si vreau sa cotizez 5-10% din taxele pe care le platesc la biserica x. Statul ia cu japca de la toti si beneficiaza doar unii. Si nu discutam de sanatate aici sau alte nevoi de baza. Religia era un liant necesar cand habar n-aveam nici ce e cu fulgerele sau cu ploaia. Acum e doar o ghiulea legata la gleza civilizatiei.

Răspunde

Raportează

Evaluează

"Daca erau atei si erau buni, desi au auzit de asa-zisa lege a lui Dumnezeu, ard in iad, este?"
Nu-ți răspund la întrebări ca să scot dreptatea mea, a vreunui om sau a lui Dumnezeu. Fiecare om, și chiar Dumnezeu - va da socoteală de felul în care judecă, de felul cum vede lucrurile. Când un om știe ce este bine, și nu face binele respectiv, nu va fi găsit el vinovat? Nu sunt nici 24 ore când în autobuz în drum spre biserică am fost nevoit să sar în ajutorul unei tinere din pricina că se luaseră de ea doi băieți tineri. Toți erau în jurul a 17-18 ani. Violența este lucrul pe care îl urăsc cel mai mult. Dar puteam eu să stau nepăsător ca ceilalți când puteam să fac binele?
Un proverb spune că cine se implică într-o ceartă care nu-l privește, seamănă ca un om care prinde un câine de urechi. Situația părea că toți trei s-ar fi cunoscut între ei, dar nu eram sigur. Dar chiar și așa, comportamentul băieților cerea intervenție și m-am dat jos de pe scaun la ei, și așa am salvat situația. Trebuie să recunosc că a fost intervenția divină pentru că nu s-a ajuns la violență fizică. Și am mai întâlnit un astfel de caz anul trecut în toamnă unde tinerii au fost mai mici și mai mulți la număr; și atunci a fost intervenția divină. Spun intervenție divină pentru că chiar dacă sunt înalt nu am o constituție solidă; în plus nu știu să leg două vorbe când comunic cu cineva; sunt într-un fel asocial. Dar cu toate acestea, puteam eu să stau nepăsător, chiar și dacă nu aș fi făcut față situației?
Ce vreau să spun, este că atunci când pot să fac un bine mai înalt și nu-l fac, adică când văd o lege mai înaltă, bună și sfântă, să stau nepăsător și să mă sustrag de la împlinirea ei? Chiar dacă omul nu poate face față cerințelor acestei legi, nu este drept ca el să i-a toate măsurile, să depună efort să o împlinească? Dacă noi nici nu o atingem cu degetul, cum putem spune că nu-i putem face față? Dumnezeu nu ne-ar fi dat-o dacă era ceva imposibil pentru noi. Dar cel mai slab dintre muritori poate să o împlinească; nu prin puterea lui, ci cu intervenție divină. Legea cere să iubești. Și asta este într-adevăr imposibil ca omul să împlinească această cerință de unul singur. De aceea oricât de buni ar fi oamenii, fie că sunt atei sau orice altceva, fără intervenție divină absolut niciun om nu poate să împlinească această cerință a legii. Sustragerea, indiferența, nepăsarea, spectatorul, va fi găsit vinovat, la fel cum toți bărbații din acel autobuz plin, vor fi găsiți vinovați pentru că nu au sărit în ajutorul binelui.

"Religia era un liant necesar cand habar n-aveam nici ce e cu fulgerele sau cu ploaia."
Eu cred că acum este mai necesară ca oricând, mai ales când tineri, adulți și vârstnici sunt lipsiți de educația de a face binele. Mai ales când ei văd răul ca fiind binele, și binele ca fiind rău. Când omul ajunge să-și facă el singur o lege refuzând o lege mai bună, dreaptă și sfântă, cum se poate crede că legea lui este mai bună?
Da, este bine când omul își face singur o lege, dar doar atunci când el nu cunoaște și nu a auzit se Legea lui Dumnezeu. Dar când această Lege este in mijlocul nostru și noi o refuzăm, făcându-ne o altă lege mai slabă, cum apărem noi în fața universului?
Întotdeauna, și chiar și astăzi și până al sfârșitul timpului, oamenii au nevoie de o lege care să-i ridice mai presus de umanitate. Umanismul, umanitatea va rămâne aici pe pământ și vor pieri; dar sufletul omului, adică omul însuși are nevoie de ceva mai înalt decât el însuși. Așa am fost creați, pentru că așa este și Dumnezeu. De aceea El ne-a dat ceea ce are nevoie sufletul nostru. Ne-a dat astfel o lege sfântă, dreaptă și bună.
Iar dacă noi vedem în jurul nostru contrariul, chiar și de la aceia care își spun că sunt reprezentanții lui Dumnezeu, asta nu este o scuză pentru a refuza această Lege. Fiecare om va da socoteală în dreptul său, va răspunde pentru felul în care a judecat lucrurile. Fiind creați liberi, chiar și îngerii ce nu au cunoscut răul au ajuns să facă răul; cu cât mai mult noi oamenii care ne-am născut în păcat, adică în tendința de a face răul. Dar ne ridicăm de fiecare dată. Nimeni niciodată nu va avea vreo scuză. Interpretările greșite ale Legii lui Dumnezeu vor fi date pe față.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Uite ca exista tari cu educatie non-mistica unde e anormal de bine daca ne raportam la ce zici tu. Si vezi ca o dai in acadele cu legea sfinta si buna si... serios, ia si citeste VT. Nu ca noul ar fi cu mult mai breaz...
P.S. E asa de greu de acceptat ideea ca mori, ai inchis ochii, si gata? Nu mai e nimic-nimic dupa aia?

Răspunde

Raportează

Evaluează

""E asa de greu de acceptat ideea ca mori, ai inchis ochii, si gata? Nu mai e nimic-nimic dupa aia?"

Veșnicia a fost scrisă în noi, și nu trebuie să ne dăm bătuți până ce nu găsim corespondentul ei ceresc.
Veșnicia poate să o ofere doar cineva care trăiește veșnic.
"Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile.
Nu se va zice: „Uite-o aici!" sau: „Uite-o acolo!" Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru."" (Luca.17:2,21)

Este dreptul nostru să investim toate speranțele noastre în Împărăția lui Dumnezeu. Este o tragedie să nu ne folosim de acest drept. Ne putem bucura încă de pe acum de veșnicie. Și ce este această viață veșnică?
Ioan capitolul 7 în rugăciunea spusă de Mântuitorul: "Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu."
Cunoașterea personală a lui Dumnezeu este viața veșnică. Nu este efectul de turmă, pentru că mântuirea este personală; cunoașterea de Dumnezeu este personală. Atunci când ajungem să cunoaștem pe Dumnezeu, atunci ochii ni se vor deschide și viața noastră se va schimba, pentru că ea se ca contopi cu viața veșnică. Omul însuși va cunoaște acest lucru. Latura spirituală va începe să funcționeze și atunci chiar viața aceasta trecătoare va fi privită cu alți ochi. Bucuria cunoașterii lui Dumnezeu va exista în noi și când ne culcăm și când ne trezim."

Răspunde

Raportează

Evaluează

Lasa citatele din bazaconia aia de carte de basme. Uita-te in jur un pic.

Răspunde

Raportează

Evaluează

"Cum i-a mântuit pe aia de prin jungla amazoniana care nu au avut vreodata contact cu civilizatia si care se inchina la copaci?"
Cei care nu au cunoscut, care nu au auzit de Dumnezeu și de Legea Sa, și-au făcut singuri o lege a lor. Și-au făcut o moralitate, ovlege a lor unde cunoșteau ce este bine și ce este rău.
Dintre aceștia, cei care au făcut binele vor fi mântuiți; iar cei care au refuzat să facă binele nu vor fi mântuiți. La fel cum este și astăzi: toți oamenii știu ce este bine și ce este rău. Depinde de alegerea fiecăruia. Nimeni nu va avea scuze pentru că celălalt sau ceilalți au fost mai răi. Și rădăcina fărădelegii dar si ramurile ei vor fi arse.

În privința bisericilor mai înalte... Casa lui Dumnezeu trebuie să fie cel mai frumos lucru; trebuie să fie ceva deosebit, pentru că este locul unde se întâlnește prezența Lui prin Duhul Său Sfânt. Nimic din ce este sfânt nu trebuie să ajungă ceva cotidian, ceva cu care să ne obișnuim. Ci în mintea și inima noastră lucrurile sfinte trebuie să fie deosebite în mod categoric de cele uzuale. În vechime Dumnezeu a interzis ca cineva să-și facă acasă tămâie sau alte lucruri asemănătoare ce erau folosite în închinarea în locașul sfânt. Asta tocmai pentru ca sacrul să nu ajungă ceva uzual; pentru că odată ajuns uzual va ajunge ca sfințenia să fie tratată ca ceva omenesc; spiritualitatea oamenilor va scădea până la dispariția ei -spre răul oamenilor. Este adevărat că nu este scris nicăieri în Biblie ca bisericile să fie ridicate ca cele mai înalte clădiri; ba încă apostolul Pavel vorbește despre biserica din casa unuia și a altuia. Adică orice grupă de rugăciune era considerată ca fiind o biserică. Asta pentru că libertatea religioasă a creștinilor era categoric interzisă; cunoaștem asta pentru că apostolii au fost omorâți, iar mulți creștini au fost persecutați și aduși în arenele romane să fie devorați de animale spre deliciul păgânilor. Dar când astăzi există libertate religioasă, atunci lucrurile stau altfel. Și știm că în curând se va ajunge mai rău decât în vremurile romane, cu toată libertatea și moralitatea cu care se lauda astăzi ateii. Ei înșiși nu vor fi în locul spectatorilor, ci vor fi în locul fiarelor sălbatice. Da, așa va fi, chiar dacă nimeni nu crede lucrul acesta astăzi, și chiar daca se va jura că nu fi pus într-o astfel de poziție. Cine va trăi până în vremurile acelea, va vedea cu ochii lui și va sfâșia cu mâinile lui pe credincioși.

Vorbind de corupția din bisericile amintite de tine, află dar că lucrul acesta a fost dintotdeauna. În ce privește biserica majoritară ți-am spus mai sus ca însăși organizația ei este împotriva Legii lui Dumnezeu, chiar dacă Dumnezeu îi iubește pe oamenii care se închina în ea. Nu vorbesc despre ea pentru că nu fac parte din ea.
Tu poate să m-ai înțeles greșit. Eu chiar insist ca oamenii să se roage direct lui Dumnezeu, fără intermediari. Cât timp privim la cei răi nu putem să privim și la Dumnezeu.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Deci tot nu se scapă.
Ok! Mersi!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Cu siguranta. Indubitabil.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Și ăsta e paradoxul vieții mele. Dacă eu sunt a Domnului, de ce lumea nu vede asta și încearcă să mă doboare? De de e mai mult ură decât iubire?
De ce neamurile zic că te înțeleg, dar când chiar ai nevoie de ei, nu dau o laie pe tine, dar apoi tot ei te judecă pe motiv că "tu nu lucri și nu ești ca restul-în rând cu lumea"
Și până la urmă, de ce God a pus doar în ceilalți mai multe și în mine nu?
Hai să-ți spun ceva, recent m-am întâlnit cu 2 amici, (mi-i iubesc enorm) deci nu se pune problema de invidie asupra lor. Dar psihologic vorbind, ei mi-au strâns mâna cu o putere huge, din asta pur și simplu psihologic le-am făcut profilul, că ei sunt peste mine și orice-ar veni peste ei, le vor traversa. Le vor traversa și dacă au mâini așa puternice deja ne gândim ce vor putea în viață. Nu contează cum vor sta lucrurile, ce vor face, câte intemperii vor avea, ei vor răzbi. Au mâini strong, deci putere interioară, forță. Ii respect pentru asta și chiar mă bucur pentru ei. Însă eu nu am așa ceva, dar Dumnezeu ăsta m-a trimis aici, ca să ce? Mai ales dacă mi înmulțesc talantul și după fac o labă doar cu el. Deoarece la ce mă ajută să fiu obsedată de curățenie în casă, dacă eu nu am clienți și nu pot face un ban și chiar da mai departe rahatul ăsta. Și nu pot, pentru că sincer lumea din n motive, nu mă suferă. Sau le sunt indiferentă. Și chiar mă doare. Mă doare în draci. Că așa a fost toată viața mea. Am fost amabilă și nice person și m-am dat într-o parte de fiecare dată când cineva nu m-a suportat. Când mi s-a spus că nu sunt o profă bună, mi-am dat demisia ca să mai studiez, când am făcut cursul de cofetar, nu știam nici să frământ și colegii au chiar râs așa subtil de mine, m-a dus acasă am luat-o pe bunica și i-am zis să-mi arate să frământ, nu am fost bună la psihologie deși ăsta era visul meu, dar facultatea în sine m-a dat afară și am acceptat, că sunt proastă, am plecat și am cumpărat toate cărțile de psihologie sau dezvoltare personala existente pe piață, le-am citit și m-am autoînvățat, dar la ce folos? Și sincer și dacă aș avea într-un viitor diploma și aș mai lupta iar, îmi deschid și cabinet și viața ar părea faină, dar la ce folos, dacă lumea nu trage la mine și lumea chiar nu mă suportă? O să fiu doar un om cu diplomă.
Și am observat tiparul, fac cursuri peste cursuri și asta sincer tot din cauza judecății din trecut, că lumea m-a vazut ce sunt, o proastă și da, MI-AM JURAT MIE că o să fac toate cursurile din Univers și la ce folos? Dacă la interviuri voi fi mereu ultima aleasă sau și dacă voi aleasă de nevoie, că e disperat angajatorul, o va face doar pentru că știe că eu sunt proastă și mă poate manipula. Iar dacă decid să lucru pe cont propriu, nu am clienți, că din n motive, Universul și Dumnezeu mi-a dat mai mult dușmani decàt oameni să mă placă.

Nu știu, deci, dar asta nu e viață. E chiar ceva din care pur și simplu nu poți ieși. Și nu-mi da nici sfatul terapie, căci fac terapie de 5 ani, am ajuns și la psihiatrie, iau pastile și degeaba. Ba chiar de când am ajuns și la psihiatrie, mai trebuie să mai fac încă un păcat în plus, căci unii angajatori mai parșivi te întreabă dacă nu ai probleme știi tu de care și eu trebuie să mint. Și pe mine una, mama m-a învățat să nu mint. Mă simt ca dracu când trebuie să mint. Dar dacă nu mint, nu am job. Asta nu e viață, dragă TPUaș.

Și chiar nu-l mai văd pe God ăsta.

P.S. deja am citit despre conflictul dintre comuniști și Generația Z. Deja generația Z este luată la picior peste tot. Eu una nu mai am loc în lumea asta.
Chiar o să o fac. Am obosit dragă TPUaș.
O să încerc prin hipotermie. E cea mai nobilă moarte în concepția mea. Frigul a fost unicul meu amic în toți anii ăștia, oricum și singurul stimulent cu adevărat bun.
Sper doar să mă ierte God, pentru asta, dacă chiar există unul. Și sper să mi facă mama, rugile către God. La noi în Ortodoxie se spune că acele "tradiții" despre care vorbesc alte culte, e de fapt cu scop de a cere îndurare și iertare de la Dumnezeu pentru neamul lui și pentru un suflet ce poate a ajuns în Iad în loc de Rai. Și tot la noi în Ortodoxie se susține, că dacă cei vii fac asta acum pe pământ pentru cei morți, la a doua venire a Lui Iisus, adică la Apocalipsă, unii vor fi scoși din Iad și trimiși în Rai. Deci poate mă salvează mama. Oricum finalul e pe aproape. Trăim vremuri tulburi din păcate.

Răspunde

Raportează

Evaluează