Dacă eu cu un prieten, avem gânduri de ducă, dar noi decidem în final (fizic vorbind) să nu ne sinucidem și va rezulta deci (fizic, legal, vorbind) omucidere/crimă, în fața Lui Dumnezeu va părea ca ce?

Credeți că va mai pune la socoteală, faptul că noi, dorința noastră a fost să plecăm, să renunțăm la luptă, deci sinucidere sau o va lua doar ca o simplă crimă între prieteni?

Adică nu știu dacă ne va încadra la criminali sau sinucigași.
Și dacă ar fi în final considerată crimă, credeți că avem șanse de rai? Adică dacă ne-am trăi măcar ultimele clipe în cele mai ortodoxe feluri, și decidem să comitem crima asta, ne va ierta?

"Cum i-a mântuit pe aia de prin jungla amazoniana care nu au avut vreodata contact cu civilizatia si care se inchina la copaci?"
Cei care nu au cunoscut, care nu au auzit de Dumnezeu și de Legea Sa, și-au făcut singuri o lege a lor. Și-au făcut o moralitate, ovlege a lor unde cunoșteau ce este bine și ce este rău.
Dintre aceștia, cei care au făcut binele vor fi mântuiți; iar cei care au refuzat să facă binele nu vor fi mântuiți. La fel cum este și astăzi: toți oamenii știu ce este bine și ce este rău. Depinde de alegerea fiecăruia. Nimeni nu va avea scuze pentru că celălalt sau ceilalți au fost mai răi. Și rădăcina fărădelegii dar si ramurile ei vor fi arse.

În privința bisericilor mai înalte... Casa lui Dumnezeu trebuie să fie cel mai frumos lucru; trebuie să fie ceva deosebit, pentru că este locul unde se întâlnește prezența Lui prin Duhul Său Sfânt. Nimic din ce este sfânt nu trebuie să ajungă ceva cotidian, ceva cu care să ne obișnuim. Ci în mintea și inima noastră lucrurile sfinte trebuie să fie deosebite în mod categoric de cele uzuale. În vechime Dumnezeu a interzis ca cineva să-și facă acasă tămâie sau alte lucruri asemănătoare ce erau folosite în închinarea în locașul sfânt. Asta tocmai pentru ca sacrul să nu ajungă ceva uzual; pentru că odată ajuns uzual va ajunge ca sfințenia să fie tratată ca ceva omenesc; spiritualitatea oamenilor va scădea până la dispariția ei -spre răul oamenilor. Este adevărat că nu este scris nicăieri în Biblie ca bisericile să fie ridicate ca cele mai înalte clădiri; ba încă apostolul Pavel vorbește despre biserica din casa unuia și a altuia. Adică orice grupă de rugăciune era considerată ca fiind o biserică. Asta pentru că libertatea religioasă a creștinilor era categoric interzisă; cunoaștem asta pentru că apostolii au fost omorâți, iar mulți creștini au fost persecutați și aduși în arenele romane să fie devorați de animale spre deliciul păgânilor. Dar când astăzi există libertate religioasă, atunci lucrurile stau altfel. Și știm că în curând se va ajunge mai rău decât în vremurile romane, cu toată libertatea și moralitatea cu care se lauda astăzi ateii. Ei înșiși nu vor fi în locul spectatorilor, ci vor fi în locul fiarelor sălbatice. Da, așa va fi, chiar dacă nimeni nu crede lucrul acesta astăzi, și chiar daca se va jura că nu fi pus într-o astfel de poziție. Cine va trăi până în vremurile acelea, va vedea cu ochii lui și va sfâșia cu mâinile lui pe credincioși.

Vorbind de corupția din bisericile amintite de tine, află dar că lucrul acesta a fost dintotdeauna. În ce privește biserica majoritară ți-am spus mai sus ca însăși organizația ei este împotriva Legii lui Dumnezeu, chiar dacă Dumnezeu îi iubește pe oamenii care se închina în ea. Nu vorbesc despre ea pentru că nu fac parte din ea.
Tu poate să m-ai înțeles greșit. Eu chiar insist ca oamenii să se roage direct lui Dumnezeu, fără intermediari. Cât timp privim la cei răi nu putem să privim și la Dumnezeu.