Dacă există Dumnezeu de ce se întâmplă atâtea nenorociri în lume? Încep să pun la îndoială existenţa lui Dumnezeu. De ce atâţia oameni buni suferă, nu se spune că Dumnezeu îi pedepsește pe cei răi? De ce atâţia oameni mor de foame?

Dumnezeu a dat oamenilor spre administrare pământul. Dacă pământul nu ar produce destulă hrană pentru toți, Dumnezeu ar fi de vină, dar dacă noi nu administrăm bine resursele pământului, noi suntem de vină pentru cei ce mor de foame. oamenii buni suferă pentru că Dumnzeu e mai interesat de formarea caracterului nostru decât de bunăstarea noastră fizică. Cei răi nu sunt pedepsiți imediat pentru că Dumnzeu le dă șansa să se pocăiască de păcatele lor. Dacă după fiecare păcat omul ar fi omorât, planeta ar fi complet goală de la înălțarea la cer a Mântuitorului Hristos.

Nu e un argument solid care sa sustina inexistenta spiridusului. Pana la urma, el poate fi cum vrea si poate face ce vrea, cum dealtfel sustin si adeptii lui, ca de aia e spiridus. Altele sunt motivele obiective care il fac doar un personaj fantastic, fara nici o baza in realitate.

Nu te-ai gandit vreodata ca poate noi oamenii suntem de vina pentru foamete,razboaie,boli, distrugere?
Sa pui la indoiala existenta lui, foarte usor, toata lumea face asta, in schimb sa crezi e mai greu.
Oamenii mor de foame tot din cauza altor oameni, nu ca nu ar exista resurse sa fie hraniti.Alti oameni sunt prea lacomi si ucid cu sange rece, de asta si cum sunt acesti oameni pedepsiti este greu sa intelegem pentru ca trece dincolo de judecata mintii umane adica poate un om pacatos sa fie pedepsit pentru faptele sale prin copii, nepoti si chiar blesteme de 3 generatii sau mai mult, dar asta in cazuri rare cand un om trece orice granita morala.Nu stim noi de ce si cum sunt pedepsiti sau rasplatiti unii oameni, nu avem raspunsurile la toate, dar cel mai bine e sa fi tu altfel. Daca tu vezi un om flamand, da-i o bucata de paine si ceva de mancare, daca vezi un om bolnav ajuta-l.Nu e in masura noastra sa judecam vietile altora.
Noi ne-am departat de El prin alegerile noastre,inca de la primii oameni si pana in ziua de azi,El niciodata nu ne-a parasit,ci noi l-am parasit pe el si chiar l-am ucis pe Dumnezeu cand a venit in forma fizica.
El a dat liber arbitru fiecarui om,deci tu ai viata in mainile tale si alegi binele sau raul,dar dusmanul vrea sa te convinga ca tu nu ai liber arbitru si ca nu exista Dumnezeu,nu exista nimic sfant,totul poate fi explicat,ei aș! Sunt lucruri care pot fi explicate prin stiinta si lucruri care tin de metafizica,suflet, spirit, nemurire.
Daca tu vrei sa-i asculti pe ei, o sa te ratacesti, pentru ca tot sistemul in care ne aflam e construit ca un labirint si te vei rataci mereu, scaparea o gasesti renuntand la dorinte si la vicii(atat cat poate fiecare, toti suntem diferiti)Asta e salvarea, la urma urmei chestia asta e dincolo de cuvinte si explicatii stiintifice, ori crezi ori nu crezi.Sufletul tau e in joc, ce zici e de joaca cu asa ceva? Merita? Eu zic ca nu.
Faptul ca noi nu intelegem lucrurile astea este normal, dar nu inseamna ca lucrurile astea nu exista si eu zic ca cel mai bine este sa asculti de constiinta decat de opiniile altor oameni pentru ca vei face ca mine si te vei pierde in nihilism, hedoism sau alte filozofii.
Adevarul trebuie sa-l cauti tu singur si sa nu te lasi influentat de nimeni.Ideea e ca toti avem un drum in viata si trebuie sa ne ascultam constiinta cand suntem la rascruce, ar fi multe de zis, dar am zis sa fiu scurt si la obiect sa nu te pierd cu citate din biblie ca poate nu le intelegi, biblia e o carte foarte grea ce nu trebuie citita cuvant cu cuvant.

Dz e un personaj fictiv, inventat care exista doar in carti si in mintea credinciosilor. Oamenii mai puternici (la minte sau la minciuna) au tot dreptul sa-i insele pe cei naivi pentru a obtine mai mult de la viata. E dreptul lor sa ii domine pe cei mai slabi. Intotdeauna cei puternici castiga si cei slabi pierd. Un om slab merita mai putin decat un om puternic. Asa e normal si asa se intampla. Lucrul asta nu trebuie si nici nu poate fi schimbat.

Pentru că pe lângă Dumnezeu mai este și Satana în ecuație care primește automat autoritate asupra tuturor celor ce-L resping pe Dumnezeu, dar și atunci când primește autorizație de la Dumnezeu pentru a încerca credința oamenilor.

Ce a facut omenirea pentru eradicarea foametei?! A construit arme nucleare si a diversificat tehnologiile de distrugere in masa? Daca-l negi pe Dumnezeu, de ce il invinuiesti?! Nu mi se pare a fi o atitudine logica!

Am citit candva acest citat care mi-a rămas în minte și în suflet "Raul din lume este absenta lui Dumnezeu din inimile oamenilor" nu pentru ca Dumnezeu nu ar vrea sa fie acolo, ci pentru ca noi continuam sa îl respingem.

Raul se naște de cele mai multe ori din libertate. Dumnezeu ne-a făcut acest mare dar, darul de a alege și de a fi răspunzători pentru ceea ce am ales. Nu Dumnezeu este autorul raului, omul în mod deliberat alege sa omoare, sa fure, sa se certe, sa își facă rau sieși si celor din jurul sau. Faptul ca Dumenzeu îngăduie ca acest rau sa fie realizat nu înseamnă ca nu ii pasa, sau ca nu ne iubeste, din contra, ne iubeste atat de tare încât ne respecta deciziile. Ne lasa sa cădem, sa vedem acea parte ingrozitoare, sa cunoaștem suferinta, ca să putem aprecia apoi bunătatea si pacea pe care doar El ni le poate asigura.

Apoi, sa stii ca sunt o gramada de motive pentru care oamenii suferă. Suferinta vine la pachet cu existența în aceasta lume, toată lumea trece prin momente grele mai devreme sau mai târziu, însuși Iisus Hristos a suferit deși nu făcuse nici un rau nimanui. Uite ce cuvinte frumoase ne-a lăsat ca sa ne încurajeze " În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea" (Ioan 16:33).
Suferințele si incercarile din viata noastră sunt ca o scara către cer, ne învață lecții prețioase despre noi și despre cei din jurul nostru. Este greu, stiu, dar dacă ne-ar fi mereu bine, dacă am fi mereu fericiți, nu am invata sa apreciem ceea ce avem. Nu am avea ocazia sa creștem, cel mai bine inveti lucrurile pe pielea ta. Se spune ca nu știi ce ai avut pana nu ai pierdut. Noroc ca Dumnezeu nu ne lasă de izbeliște, nu ne lasă orfani, chiar și când ne doare el suferă cu noi, ne poarta pe brate, ne șterge lacrimile, trebuie doar sa credem ca El este in permanenta lângă noi și ca la vremea potrivita ne va recompensa pentru răbdarea și curajul de care am dat sau nu dovada.
Alte ori Dumnezeu ne lasă să suferim ca sa ne trezeasca, sa ne aducă aminte ca avem nevoie de ajutor, ca suntem imperfecti, mândri, nepăsători. Nu este o pedeapsa, Dumnezeu nu este un tiran, Dumnezeu este dragoste. Poate părea contradictoriu dar atunci când meritam mai puțin, cand ne-am îndepărtat de El, ne da posibilitatea, OPORTUNITATEA, de a ne repara greșelile, de a demonstra ca meritam iubirea lui necondiționată (chiar dacă în realitate nu prea meritam nimic) si cum altfel am putea demonstra decât dând un "test" trecând printr-o experienta pe care noi o numim nenorocire.
Mai stiu ca atunci când unei persoane bune i se intampla un lucru rau, este ca și cum ar plăti în avans pentru un miracol, adică o data ce suferinta va trece Dumnezeu o va răsplăti si ii va da mai mult decât ceea ce a pierdut.

Nu sunt doar vorbe, Dumnezeu este real, este viu, Dumezeu e cel mai bun lucru pe care Îl vom cunoaște vreodată.