| Cheloofan a întrebat:

Daca iadul chiar exista oameni precum Albert Einstein sau Mihai Eminescu au ajuns acolo doar pentru ca nu credeau in Dumnezeu?

Răspuns Câştigător
| BîlcStefan a răspuns:

Sper ca citatul lui Friedrich Nietzsche te va lamuri ''O fi bine în Rai, dar cele mai interesante persoane nu ajung acolo.''

13 răspunsuri:
| Inferno a răspuns:

Atat ca Einstein credea in Dumnezeu, nu in cel crestin ce-i drept.
Cat despre Eminescu nu am gasit nicaieri mult ravnita informatie legata de convingerea sa religioasa, ateista deduc din postarea ta. Daca mi-ai arata si mie unde ai gasit ti-as fi tare recunoscator si vorbesc serios. Cu toate ca ma cam indoiesc.

| AdrianDihoricescu a răspuns (pentru Inferno):

Einstein nu avea un "Dumnezeu anume", era fascinat de univers si in sensul asta sa zicem ca era "spiritual", insa departe de ceea ce ar intelege un religios de rand. Pentru el, Dumnezeu era... natura, universul, in niciun caz o divinitate anume ori o doctrina anume.

Cat despre Eminescu, sunt cateva indicii cum ca ar fi fost ateu, pe de-o parte cateva poezii pe de alta parte o corespondenta cu Micle.

" August 1882
Dacă am avea religie, noi doi, am crede că Dumnezeu nu va lăsa nerăsplătit atât amor, dar n-o avem, de aceea numai în noi înşine putem crede şi pe noi înşine ne putem întemeia. Eu zic: crede în mine şi nu vei fi amăgită, afară doar dac-oi muri. Te sărut şi te rog, linişteşte-te, căci starea ta mă doare mai mult decât mizeriile mele proprii. Al tău "

- "Religia - o frază de dânşii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
Aţi mai purta osânda ca vita de la plug? "
(Imparat si proletar)

" Eu nu cred nici în Iehova

Eu nu cred nici în Iehova,
Nici în Buddha­Sakya-Muni,
Nici în viaţă, nici în moarte,
Nici în stingere ca unii. ( toata poezia ) "

| RAY a răspuns (pentru Inferno):

Einstein credea metaforic in zeii nu la propiu, Stimate domnule Gutkin,

Convins de sugestiile repetate ale lui Brouwer, v-am citit cartea şi vă mulţumesc că mi-aţi împrumutat-o. În legătură cu atitudinea factuală faţă de viaţă şi de comunitatea umană avem o mulţime de lucruri în comun. Idealul dumneavoastră care urmăreşte o libertate eliberată de dorinţe orientate către ego-urile personanale, o viaţă frumoasă şi nobilă, cu accent pe elementele pure ale umanităţii, ne unesc în ceea ce s-ar putea numi o "atitudine americană".

Cu toate astea, dacă n-ar fi existat sugestiile lui Brower n-aş fi ajuns niciodată că citesc cu atenţie cartea dumneavoastră, pentru că este scrisă într-un limbaj inaccesibil mie. Cuvântul "Dumnezeu" nu reprezintă pentru mine nimic mai mult decât expresia şi rezultatul slăbiciunii umane, iar Biblia o colecţie de legende onorabile, dar primitive şi destul de infantile. Nicio interpretare, oricât ar fi ea de subtilă, nu poate schimba asta (pentru mine).

Consider că religia evreiască, la fel ca toate celelalte religii, reprezintă o încarnare a celor mai puerile superstiţii. Iar poporul evreu, din care fac parte cu bucurie, nu îmi apar ca având calităţi superioare faţă de alţi oameni. Din experienţa personală pot spune că evreii nu sunt mai buni decât alte grupuri umane, cu toate că sunt protejaţi de tot felul de urgii de faptul că le lipseşte oarecum puterea. În altă ordine de idei, nu văd nimic "ales" în ceea ce-i priveşte.

Mi se pare dureros că pretindeţi că aveţi o poziţie privilegiată şi încercaţi să o apăraţi dintre două ziduri de mândrie, cel exterior reprezentat de ipostaza de om şi cel interior reprezentat de ipostaza de evreu. Ca om, cereţi o dezlegare de la cauzalităţile acceptate în mod obişnuit, iar ca evreu o dezlegare de la monoteism. Însă o cauzalitate limitată nu mai e o cauzalitate deloc, după cum Spinoza a demonstrat incisiv.

Acum, că am expus făţiş diferenţele între convingerile noastre intelectuale, mi se pare clar că avem opinii apropiat în ceea ce priveşte lucrurile esenţiale, spre exemplu evaluarea comportamentului uman. Cred că ne-am înţelege de minune dacă ne-am rezuma să discutăm despre lucruri concrete.

Cu mulţumiri cordiale şi cele mai bune gânduri,

Al dumneavoastră,

A. Einstein"

Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/......34143.html
Follow us: @realitatea on Twitter

| Inferno a răspuns (pentru RAY):

Ateu fata de divinitatea iudeo-crestina doresti a spune, caci despre o divinitate personala vorbeste Einstein in citatul respectiv.
E cunoscut analfabetismul celor de pe realitatea cat si faptul ca se adreseaza unui public majoritar analfabet si incult, motiv pentru care prefera sa nu se complice cu convingeri religioase necunoscute pentru multi, cum este panteismul sau deismul.


Cat despre convingerea sa reala, Einstein era panteist si prin urmare credea in Dumnezeu.

| Inferno a răspuns (pentru AdrianDihoricescu):

Ce te face dragul meu, si ce va face pe voi sa credeti ca raspunsul meu ar mai avea nevoie de vreo corectare?

Am spus ca Einstein, fiind panteist, credea in Dumnezeu. Am spus eu ca Dumnezeu nu era
natura sau ca ar fi crezut intr-o doctrina anume? Nu.

"Atât concepția panteistă cât și cea deistă au în comun crezul în existența divinității, respectiv a lui Dumnezeu..."

Cat despre Eminescu, poezii am gasit si eu, si da, sunt destul de concludente. Ma gandeam insa ca ai descoperit ceva mai mult.

Ca Eminescu nu era religios si nu credea in divinitatea crestina sau orice alta divinitate personala, cred ca e destul de evident.

| AdrianDihoricescu a răspuns (pentru Inferno):

Am tinut sa completez raspunsul tau, deoarece nu prea se intelegea anume "in ce dumnezeu" credea Einstein. A spune despre Einstein ca "avea credinta in Dumnezeu" e ca si cum ai spune despre un virgin ce-o face pentru prima data ca e "un amant deosebit", par la fel, dar nu sunt, si de aceea am tinut sa preciez ca daca Einstein "credea" la modul abstract intr-un "Dumnezeu" acela nu apartinea niciunei religii/doctrine/carti.

Despre Eminescu... ai zis ca nu stii ti-am spus, nu inteleg ce consideri concludent, o foaie de hartie in care sa scrie "Nu cred in Dumnezeu? (Eminescu)"?

| AdrianDihoricescu a răspuns (pentru Inferno):

Si, P.S - Scuze laughing n-am realizat ca esti un Dumnezeu pe Pamant, fara de greseala, ce nu poate fi completat.

| danay72 a răspuns:

Conform Bibliei, iadul se refera la moarte, nu chin vesnic. Apocalipsa21:8

| milan9 a răspuns:

Dar "ambii amandoi" au crezut in Dumnezeu: happy

Citeste poezia "Rugaciune", sau iata spre exemplu reflectii ale lui Einstein:
"Dumnezeu este un adevar universal." - Albert Einstein
"Dumnezeu nu joaca zaruri cu Universul." - Albert Einstein
"Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim." - Albert Einstein
"Atunci cand solutia este simpla, Dumnezeu iti raspunde." - Albert Einstein
"Vreau sa cunosc gandurile lui Dumnezeu, restul sunt detalii." - Albert Einstein
"Dumnezeu este subtil, dar nu rau intentionat." - Albert Einstein

Deci se prea poate ca ei sa fie in Rai si nu in alta parte. S-au orientat bine. happy

| AdrianDihoricescu a răspuns (pentru milan9):

Discutia legata de Einstein si viziunile lui spirituale e destul de larga. Citatele respective sunt scoase din context, in mod categoric Einstein nu apartinea niciunui cult ori unei doctrine, prin "Dumnezeu" nu intelegea Dumnezeu ce-l intelegi tu sau sa zicem un crestin, dealtfel Einstein s-a si pronuntat in legatura cu asta, citez din memorie " Nu pot sa cred intr-un Dumnezeu care pedepseste sau rasplateste", nu mai retin citatul am sa dau un google daca vrei neaparat. Insa, "Dumnezeu nu joaca zaruri" se referea la legile naturii/universale, ca toate-s legate intre ele, matematic, exact, precis, astfel "Dumnezeu" nu joaca zaruri, dar nu se referea la o divintiate ci la univers in sine. "Gandurile lui Dumnezeu" - misterele universului, legile nedescoperite inca. Oricum, discutia e prea ampla, tot ce trebuie retinut e ca 1. Nu era doctrinar - adica crestin/musulman/evreu/hindus 2. Daca avea o "credinta" in mod cert era una personala, nu se ruga vreunui zeu si nici nu astepta viata de apoi.

Despre Eminescu, fiind un geniu al cuvintelor si-a permis "s-o faca si p`asta", inseamna ca era credincios? nicidecum, datele trebuie coroborate intre ele si aduse in spiritul ganditorului si mai evident decat o scrisoare persoanala unde-si impartaseste lipsa de credinta si cateva poezii in care-si expune lehamitea fata de religie nu cred ca exista.

| suffarstar a răspuns:

După logica unora, da.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Asa cum s-a zis Einstein credea in Dumnezeu iar Eminescu se deduce din unele chestii ca nu. O sa merg mereu pe acelasi principiu. Trebuie sa crezi in ceva ca sa se intample. Deci nu, nu au ajuns in iad. Acum iadul e ceva complex sa nu crezi ca este ceea ce spun ortodocsii ca sunt flacari, draci cu secera, cazane cu lava laughing etc etc..Nu. Biblia descrie iadul intr-un mod conotativwinking

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Nu a fost ateu niciunul dintre cei enumerati de tine. Einstein cocheta cu panteismul.
"Eu afirm că religiozitatea e cea mai puternică dintre toate instrumentele de cercetare ştiinţifică. Ştiinţa fără religie e incompletă, religia fără ştiinţă e oarbă. Toate religiile, artele sau ştiinţele sunt rodul aceluiaşi copac a cărei unică aspiraţie e să facă viaţa omului mai demnă; adică să permită ca individul să se ridice peste simpla existenţă fizică şi să fie liber."
Multa lume confunda credinta cu crestinismul.
Cati atei dintre cei pe care ii stii, ar fi de acord cu cele afirmate de Einstein?
Cati poeti atei ar compune Invierea?

Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,
Al morții rece spirit se strecură-n tăcere;
Un singur glas îngână cuvintele de miere,
Închise în tratajul străvechii evanghelii.

C-un muc în mâni moșneagul cu barba ca zăpada,
Din cărți cu file unse norodul îl învață
Că moartea e în luptă cu vecinica viață,
Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-și prada.

O muzică adâncă și plină de blândețe
Pătrunde tânguioasă puternicile bolți:
„Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colț,
Înveninând pre însuși izvorul de viețe.

Nimica înainte-ți e omul ca un fulg,
Ș-acest nimic îți cere o rază mângâioasă,
În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase
A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg."

Apoi din nou tăcere, cutremur și sfială
Și negrul întuneric se sperie de șoapte...
Douăsprezece pasuri răsună... miez de noapte...
Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală.

Un clocot lung de glasuri vui de bucurie...
Colo-n altar se uită și preoți și popor,
Cum din mormânt răsare Christos învingător,
Iar inimile toate s-unesc în armonie:

„Cântări și laude-nălțăm
Noi, Ție Unuia,
Primindu-L cu psalme și ramuri,
Plecați-vă, neamuri,
Cântând Aleluia!

Christos au înviat din morți,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte călcând-o,
Lumina ducând-o
Celor din morminte!"