Daca Iisus este Messia, de ce nu a indeplinit nicio profetie mesianica in timpul vietii sale, asa cum ar fi trebuit?
De exemplu:
- Mesia trebuia să aducă restaurarea regatului lui Israel și să reînvie gloria acestuia, aducându-l la o putere politică și națională; si de asemenea, trebuia să reconstruiască Templul din Ierusalim, care fusese distrus. (Amos 9:11-12)
- Mesia trebuia să aducă pacea globală, să aducă o judecată finală și să stabilească un regat al dreptății, punand capăt războaielor și violenței. (Isaia 2:2-4)
- Mesia trebuia să restabilească regatul suveran al lui Israel, unde Mesia va fi un rege și va guverna toți oamenii. (Isaia 9:7)
Acestea sunt unele dintre misiunile pe care Iisus nu le-a implinit? Cum justificati asta?
Ordonare:
După relevanţă
"Evreii care îl așteptau pe Mesia erau convinși că el va fi un personaj măreț și dinamic care va executa voința lui Dumnezeu aici pe pământ, cum ar fi să-i înlăture de la putere pe inamicii lui Dumnezeu într-un măreț tur de forță. A fost Isus așa? El a fost tocmai pe dos — mai degrabă decât să fie un războinic puternic care să alunge romanii din Țara Făgăduită, Isus a fost un predicator itinerant care s-a nimerit să încalce legea și a fost torturat și răstignit cu duritate de către dușmanii lui Dumnezeu. El s-a aflat cel mai departe de a fi Mesia.
Încerc să exemplific studenților mei reacția instinctivă a celor mai mulți evrei din primul secol cărora li se spunea că Isus a fost Mesia. Închipuiți-vă că cineva v-ar spune că David Koresh a fost atotputernicul Fiu al lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. David Koresh? Individul din Waco care a fost omorât de FBI? Da, el este Domnul universului! Mă-ndoiesc."
— Bart D. Ehrman, The lost Gospel of Judas Iscariot: a new look at betrayer and betrayed
Răspunde
In Vechiul Testament nu exista profetii despre Isus, cu exceptia Zah 13:6 in care e demascat drept profet mincinos.
Ai uitat de un verset:
„Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta", a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici."(Ioan 18:36)
Și sunt mai multe versete care în mod direct sau indirect vorbesc despre faptul că Împărăția cerurilor trebuie să fie în inimile noastre.
Funda merită 1onur.
OK, imparatia lui nu e din lumea aceasta, am inteles. De ce insa nu a adus pacea universala, aici pe pamant, de ce nu a impacat generatiile, ci dimpotriva, de ce nu a impacat oamenii intre ei, ci a adus sabia, nu pacea, de ce nu a adus cunoastere de Dumnezeu oamenilor, ca cunosterea de Dumnezeu sa acopere oamenii cum acopera apa pestii marii, de ce nu i-a intors pe evrei in Israel, ci dimpotriva, in scurt timp au plecat si cei care erau acolo, si in general de ce nu a facut nimic din lucrarea mesianica descrisa in VT? Tu crezi ca a murit provizoriu ca sa plateasca pentru pacatele tale, si ale altora, cine sunt eu sa te contrazic, dar asta nu facea parte din lucrarea mesianica. Din lucrarea mesianica nu a facut nimic, de asta s-a inventat conceptul celei de-a doua veniri, cand crestinii spun ca o sa faca nu se stie exact ce, lucruri mari, oricum. Iti spun eu de ce nu a facut nimic din ce a fost proorocit. Nu era mesia.
Răspunde
În Biblie au fost consemnate câteva rugăciuni ale Mântuitorului. Și una dintre acestea se găsește în capitolul 7 din Ioan. Redau versetul 3:
"Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu."
Ai vorbit despre pacea universală. Dumnezeu, Sfânta Treime asta dorește să facă. Dar pacea nu poate exista în absența Domnului Hristos. "El este pacea noastră" spune Biblia. Unde nu este Hristos nu poate fi pace. Când a zis că El este Mesia, când a dovedit acest lucru prin minunile pe care le-a făcut, conducătorii țării și mulți alții L-au acuzat de hulă împotriva lui Dumnezeu, și L-au condamnat pe Domnul Păcii la cea mai cruntă moarte: răstignire. Domnul Păcii, pacea însăși a fost condamnată la moarte; și încă moarte pe cruce.
Când a zis că aduce sabia și nu pacea, El S-a referit la faptul că știe că, așa cum spune apostolul Pavel, "oricine dorește să trăiască în evlavie în Isus Hristos, va fi prigonit".
Dumnezeu dorește să Se facă cunoscut tuturor oamenilor; dar nu toți oamenii Îl primesc. Și asta pentru că El nu este așa cum și-L doresc ei, și nu se pliază așteptărilor lor. Fiecare vrea ca Dumnezeu să fie cum și-L doresc ei să fie, de parcă Dumnezeu S-ar ivi din lampa lui Aladin ca să le împlinească dorințele.
Toți ne-am născut în vrăjmășie cu Dumnezeu; dar nu trebuie să rămânem acolo; și nici nu trebuie să trecem de partea lui Dumnezeu din motive egoiste.
Multe profeții din Vechiul Testament nu s-au împlinit pentru că ele erau condiționate de ascultarea poporului de Dumnezeu. Mai mult, Isus Hristos trebuia să vină demult a doua oară. Dar acest lucru nu s-a întâmplat din cauza că poporul lui Dumnezeu caută la fel ca toți oamenii, confortul pământesc. Dumnezeu are întotdeauna un popor al Său, chiar și dacă pe timpul lui Noe aceste popor a fost format doar din 8 oameni.
Israelul de astăzi, ca și popor al lui Dumnezeu este format din acei oameni care cunosc pe Dumnezeu în mod personal, chiar dacă ei sunt dintre neamuri.
Eu îndemn pe toți oamenii ca ei să caute să cunoască pe Dumnezeu. Ei să nu se mai lase conduși de sentimentele și simțămintele lor împotrivitoare față de Dumnezeu; să renunțe la prejudecățile lor, și să caute să cunoască pe Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu nu este așa cum cred ei; Dumnezeu nu este așa cum L-a zugrăvit diavolul înaintea oamenilor.
Dumnezeu nu urăște oamenii. Oamenii să se desprindă din cursa diavolului de care s-au lăsat prinși. Arhivrăjmașul se folosește de natura umană împotrivitoare față de Dumnezeu ca să ne țină departe de Dumnezeu în mod continuu. Da, Satana se folosește de slăbiciunea naturii umane în care ne-am născut toți. Dar Dumnezeu nu ne-a lăsat neajutorați. Noi putem să luptăm cu rațiunea cu care ne-a înzestrat Dumnezeu.
Citește cartea "Hristos Lumina lumii". O găsești peste tot. Vei găsi în ea viața veșnică. Fă așa cum îți spune Dumnezeu prin mine; lasa prejudecățile și caută viața. Caută pacea și o vei găsi.
1. Cunosc lucrarile semnate de Ellen White, ''serva Domnului'' cum ii spuneti voi, adventistii, de multi ani. Uite ca nu am gasit in lucrarea recomandata de tine nu stiu ce realizari ezoterice, la care referi sub numele de ''viata vesnica'', ''viata'' si ''pacea''. 2. Tu spui ca Isus a dovedit ca este mesia prin minuni. Nu de minuni era nevoie. Gata, cine face minuni este mesia? De ce tocmai mesia? Sa faca lucrarea mesianica, cu minuni sau fara, si este suficient. Dar Isus nu a facut nimic din lucrarea mesianica; nici crestinii nu ii atribuie nimic din aceasta. Minunile de care vorbesti i-au fost atribuite lui Isus la zeci de ani de la deces, de catre adeptii lui, asa ca nu exista motive serioase sa credem ca a facut fie si o singura minune.
"Naaman s-a mâniat şi a plecat, zicând: „Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi, va chema Numele Domnului Dumnezeului lui, îşi va duce mâna pe locul rănii şi va vindeca lepra." (2Împarați 5:11)
A fost o națiune întreagă care a gândit la fel ca și Naaman în ce privește așteptările lor de la Mesia, Fiul lui Dumnezeu.
Au fost atunci aceste așteptări, și mai sunt și acum. Evreii încă Îl așteaptă pe Acel Mesia pe care și-L imaginează ei, și nu acceptă altceva nici chiar dacă le-ar vorbi un înger din cer.
El nu a venit să restaureze pacea în Israel și să scape poporul Israel de sub stăpânirea romană. Sigur ar fi avut loc și acest lucru dacă ei L-ar fi acceptat ca Mesia. L-a trimis pe Ioan Botezătorul ca să mărturisească despre El, și ei tot nu au crezut. Tatăl Însăși a mărturisit despre El, și chiar și Duhul Sfânt. Tot poporul de la cel mai mare până la cel mai mic, a văzut în El puterea dumnezeiască. Dar dacă ei și-au setat alte așteptări, mândria lor i-a împiedicat să-L accepte.
Și adventiștii au fost dezamăgiți când în toamna anului 1844 au crezut că acea curățare a sanctuarului credeau că va fi curățarea pământului, și astfel ei așteptau ca la data aceea să vină Domnul Isus pe norii cerului. Unii au părăsit credința în acea mare dezamăgire. Dar cei puțini au stăruit în cercetarea Scripturilor ca să vadă unde au greșit. Și atunci au înțeles că într-adevăr este vorba de un sanctuar în ceruri, de adevăratul Sanctuar unde Isus Hristos mijlocește în favoarea celor ce au acceptat jertfa Lui în dreptul lor.
Evreii nu au făcut ca acei credincioși din 1844. Ei nu au cercetat Scripturile ca să identifice pe Mesia. Ci dezamăgiți că Isus nu a pus mâna pe sabie și a refuzat încoronarea pământească, ei au căutat să scape de El dându-L în mâinile dușmanilor lor.
Isus Hristos Și-a împlinit misiunea pentru care venise, cu s-au fără ajutorul poporului Său. Jertfa Lui a fost primită de Dumnezeu, și drept dovadă a revărsat peste ucenici făgăduința Tatălui: Duhul Sfânt, Mângâietorul prin care Isus putea să fie prezent totdeauna cu ucenicii, cu toți aceia care cheamă Numele Său până la sfârșitul veacului, în oricât de mare număr ar fi ei.
Domnul Hristos a căutat să lege pe om de Dumnezeu. Dar a întâmpinat o opoziție teribilă, egală cu moartea. A fost o încăpățânare ieșită din comun. Ei au lăsat ca rațiunea să le fie întunecată de prejudecăți. Și totuși, poporul Israel nu a fost lepădat imediat ca și popor ales; ci acest lucru s-a întâmplat în anul 70. "A crezut vreunul din mai marii noștri în El?", se auzeau multe voci. Relația cu Dumnezeu este personală, și nu trebuie să aibă de-a face cu necredința celor mai mulți.
Crede-mă că nu există întâmplare. Chiar și visele care n-au nicio legătură cu realitatea, ele nu sunt rodul întâmplării, ci al unor frământări mai mari sau mici, al unor gânduri reale sau imaginare ale minții. Cu cât lucrarea lui Dumnezeu nu este o întâmplare.
Necredința și îndoială sunt lucruri cu care trebuie să lupte chiar și cei credincioși, chiar și aceia care au crezut în Isus Hristos și L-au acceptat în viețile lor ca Domn și Mântuitor personal. Pentru că chiar și dacă L-au cunoscut, îndoiala și necredința apare și în dreptul lor, tocmai pentru că Dumnezeu nu lucrează după așteptările credincioșilor. El dorește să ne încredem în El, și să lăsăm evenimentele în mâna Lui. Dacă Dumnezeu nu lucrează în viața mea așa cum vreau eu și chiar acum imediat, asta înseamnă că El nu este Dumnezeu? Nu așa stau lucrurile. Ci noi trebuie să ne lăsăm conduși de Dumnezeu, și nu noi să-L conducem pe El; Duhul Sfânt să ne i-a în stăpânire, și nu noi pe El. Toți ajungem în poziția ca să ne mâniem pe Dumnezeu ca și Naaman; dar nu trebuie să rămânem acolo. Dumnezeu este Dumnezeu, iar noi suntem oameni. Să ne acceptăm poziția în care ne-a așezat Dumnezeu; să dăm la o parte negura necredinței, căci nu avem niciun motiv de îndoială cu privire la caracterul plin de dragoste al lui Dumnezeu manifestat în Fiul Său.
Și dacă pe timpul lui Naaman, al lui Ghehazi, nu era vremea de strâns averi pământești, cu cât mai mult acum nu este vremea de așa ceva, când stăm la hotarul sfârșitului acestui pământ în așteptarea eternității!
Curând pământul se va sfârși, iar unii Îl vor tot aștepta pe Mesia. Nu acesta este tabloul pe care cerul dorește să îl vadă. Noi trebuie să urmăm pe Dumnezeu oriunde merge El și să nu fim străini de viața și lucrările Lui. Biblia este singura care astăzi ni-L descoperă pe Dumnezeu și planurile Lui.
Asta este sofismul omului de paie, sa spui ca evreii asteptau un mesia care sa ii bata pe romani. Nu ce or fi crezut evreii secolului unu conteaza, ci ce scrie in Scriptura. Dupa cum spune Razvan, mesia trebuia sa aduca pacea universala, cunoastere de Dumnezeu universala, intelegere intre oameni. Ati fixat standarde mici pentru lucrarea mesianica, si acum pretindeti ca evreii aveau standarde si mai mici. Nu tine. Evreii care cunosteau Biblia asteptau un mesia in care nu e nevoie sa crezi, care vine dupa ce destul de multi oameni, evrei sau neamuri, se intorc la Dumnezeu, si care aduce ''lumea care va veni'', lumea asa cum ar trebui sa fie. In leaderul vostru care cere sa crezi in el inainte de a face orice, iar dupa ce multi oameni cred, nu face nimic, nu as crede nici daca ar veni in fata mea sa faca cateva minuni si sa ma sperie cu un iad inventat de adeptii lui, pedeapsa pentru un pacat facut de alti oameni, dar imputat mie.
"Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
"Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
El a fost luat prin apăsare şi judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.
Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.
Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
De aceea, Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi." (Isaia 53)
Dacă evreii credeau că Prințul păcii trebuia să fie altcineva, sau să facă altceva, ce au făcut cu acest capitol din Sfintele Scripturi? Pe prorocul Isaia care a scris cartea cu numele lui, evreii l-au omorât.
Și știi de ce l-au omorât? Pentru că nu le plăcea să fie mustrați. Iată ce spune Dumnezeu despre ei tot prin prorocul Isaia în capitolul 66:
"Cine înjunghie un bou ca jertfă nu este mai bun decât cel ce ucide un om; cine jertfeşte un miel este ca cel ce ar rupe gâtul unui câine; cine aduce un dar de mâncare este ca cel ce ar vărsa sânge de porc; cine arde tămâie este ca cel ce s-ar închina la idoli; toţi aceştia îşi aleg căile lor, şi sufletul lor găseşte plăcere în urâciunile lor.
De aceea, şi Eu voi alege ce este spre nefericirea lor şi voi aduce peste ei lucrurile de care se tem, căci, când am chemat Eu, n-au răspuns, şi, când am vorbit Eu, n-au ascultat, ci au făcut ce este rău înaintea Mea şi au ales ce nu-Mi place!"
Nu zice nicăieri că Mesia va aduce pace pe tot pământul. Ci zice că va împăca pe oameni cu Dumnezeu. Și lucrul acesta se face obligatoriu prin credință. Și apostolul Pavel spune că "fără credință este cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu." (Evrei 11:6)
Chiar și despre Avraam stă scris că el a crezut pe Dumnezeu, și credința aceasta i-a fost socotită ca neprihănire. Nu a existat niciodată o relație cu Dumnezeu fără existența credinței.
Fără credință cu poate exista nici dragoste -nici între oameni și nici în relația omului cu Dumnezeu. Chiar și în Vechiul Testament vedem că lipsa credinței este păcat, pentru că lipsa credinței este necredința, necredincioșia, îndoiala. Nici în Vechiul Testament și nici în Noul Testament nu poate exista mântuire fără credință în Dumnezeu.
De asemenea, la nașterea Domnului Isus, evreii știau unde Se va naște. Magii I-au văzut steaua, pentru că despre ea a vorbit Balaam, pe timpul lui Moise. Magii, care erau greci, au venit la Ierusalim, la palat, pentru că au citit din Scripturi despre vremea nașterii Domnului. Când Irod a întrebat pe preoți despre Împăratul care Se va naște, preoții i-au dat detalii. Și chiar dacă ei au știut detaliile, au avut dovezi, ei tot nu L-au acceptat. El a venit ca să fie Împărat, dar împărăția Lui nu era din lumea aceasta, așa cum i-a spus lui Pilat. De aceea în batjocură deasupra crucii au pus inscripția "Împăratul iudeilor".
Nu va exista niciodată pace universală atâta timp cât în lume încă dăinuiește păcatul. După ce păcatul va fi eradicat din univers, atunci se poate vorbi de pace universală. Păcatul este neascultare de Dumnezeu, este necredință în Dumnezeu; este dorința inimii firești de a trăi independentă față de Dumnezeu.
Respingerea lui Isus Hristos este de fapt respingerea lui Dumnezeu. Oamenii vor pace, dar cumva fără Dumnezeu care să le mustre păcatele. Așa ceva nu există. Păcatul pune un zid de despărțire între om și Dumnezeu. Omul nu poate face pace cu Dumnezeu decât atunci când își va mărturisi păcatul, adică când va accepta jertfa Domnului Isus să îl curățească de păcat. Căci nu sângele mieilor și al taurilor pot să ierte păcatele; ci doar sângele Lui Isus Hristos. De aceea Mântuitorul a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. (Ioan 14:6)
În trecut, orice jertfă adusă fără ascultarea de Dumnezeu era ca și cum ar fi omorât un om.
La fel este și astăzi. Orice căutare de a fi mântuit, orice am face ca să căpătăm pace cu Dumnezeu ocolind pe Domnul Isus, este de fapt o nelegiuire. Respingerea jertfei Fiului lui Dumnezeu reprezintă un păcat. Este un păcat de neiertat cât timp omul refuză acest sacrificiu. Este o iluzie oricărui om născut pe pământ că poate trăi în pace cu Dumnezeu Tatăl fără să accepte mai întâi jertfa supremă.
A fost nevoie de mii de ani de jertfe ca omenirea de atunci și de azi să înțeleagă semnificația jertfelor din vechime; și tot nu au înțeles.
"Adevărat, adevărat vă spun că cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tâlhar."
Dar cine intră pe uşă este păstorul oilor." (Ioan 10:1, 2) Conducătorii evrei au căutat atunci și acum să nu intre pe ușă. Ca majoritatea oamenilor, ei vor să fie mântuiți, ajungă la Dumnezeu, fără să aibă de-a face cu Isus Hristos. Ei vor să fie păstori, să fie conducători religioși fără Persoana Domnului Isus. Este imposibil acest lucru.
"Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune." (versetul 9)
"Isus le-a răspuns: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine.
Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine." (Ioan 17:16, 17)
Oamenii să trateze cu cea mai mare seriozitate aceste lucruri, ca și cum viețile lor ar fi în joc. Pentru că în funcție de interesul lor, așa va fi și mântuirea lor. Acest lucru este valabil și pentru mine, și pentru toți oamenii. Orice altă "spiritualitate", orice alte credințe care ne-ar face să ne simțim bine, nu sunt de la Dumnezeu.
De ce versetele pe care le-ai invocat se bat cap in cap cu ce ai zis? Nicaieri nu scrie ca Messia trebuie sa stabileasca o entitate politică. Ai citit vreodată în viața ta Vechiul Testament?
Am citit suficient din Vechiul Testament ca să știu că profețiile mesianice sunt clare în ceea ce privește rolul lui Mesia.
Nicaieri nu scrie ca Messia trebuie sa conduca o entitate politica.
Pentru mine este suficient, existența lui reală și Adevărată, și am să-l urmez cât voi fi,pe lumea asta! și am să cred cu toată inima și sufletul meu mai mult în Dumnezeu! și Hristos! decât în mine,și ori și cine ar fi să fie!
Dacă voi alegeți să-l negați! în orice privință, dacă voi alegeți să-l dușmăniți, sa faceți mișto pe seama existenți lui și în numele lui, dacă voi aveți pretențiile să-l considerați cum vă trece prin "mintea voastră luminată" în toate neadevarurile la adresa lui, atunci va negați și existența pe lumea asta,...și să nu vă întrebați după de ce!
în halul în care te,simți când ești căutat doar,când oamenii, au nevoie de la tine ceva...
Așa se simte și Dumnezeul! doar când noi oamenii,avem,nevoie de ajutor lui, cu pretențiile noastre figurile, mofturile noatre,și tot, din faptele noastre!, îl căutăm după, disperați!, și el chiar și atunci, când este căutat doar la nevoie! tot nu întorcea pe absolut nimeni!, de la necazul nostru!
Exemplele tale sunt din ermineutica rabinica.
"11. În ziua aceea voi ridica cortul cel căzut al lui David şi voi drege spărturile lui şi dărâmăturile le voi ridica la loc şi-l voi zidi ca în vremurile cele dintru început;
12. Ca astfel ei să ia în stăpânire rămăşiţa Edomului şi toate popoarele peste care s-a chemat numele Meu, zice Domnul, Care face acestea. (Amos cap. 9)
Asa arata cele doua versete precizate de dvs din Amos 9. Total diferit de interpretarea pe care o folositi dvs.
"2. Fi-va în vremurile cele de pe urmă, că muntele templului Domnului va fi întărit peste vârfurile munţilor şi se va ridica pe deasupra dealurilor. Şi toate popoarele vor curge într-acolo.
3. Multe popoare vor veni şi vor zice: "Veniţi să ne suim în muntele Domnului, în casa Dumnezeului lui Iacov, ca El să ne înveţe căile Sale şi să mergem pe cărările Sale". Căci din Sion va ieşi legea şi cuvântul lui Dumnezeu din Ierusalim.
4. El va judeca neamurile şi la popoare fără de număr va da legile Sale. Preface-vor săbiile în fiare de pluguri şi lăncile lor în cosoare. Nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul." (Isaia cap. 2. )
Din moment ce lumea aceasta este cazuta, corupta, o astfel de imparatie ce pretinde raiul pe pamant este numai una utopica, asa ceva nu se poate intampla in lumea aceasta, ci asa cum Mantuitorul ne spune, in Imparatia Sa, unde este viata fara de sfarsit!
Invatatura ermineutica expusa de dvs nu cauta decat sa creeze in lumea aceasta o imparatie utopica, amagitoare si antihristica. Ca sa nu mai pomenesc contradictia crasa pe care o faceti intre intrebarea initiala si intrebarea din concluzie.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
