Pacatele sunt iertate CONDITIONAT. Nu este nevoie de spovedanie DECAT lui Dumnezeu, restul sunt chesti omenesti.
Dumnezeu nu pedepseşte pe nimeni!
Si atunci cum este oare posibil ca Dumnezeu să fie IUBIRE, dar in lume sa existe şi nefericire de durată?
Răul, de orice natura ar fi el, nu este consecinţa alegerii si iniţiativei lui Dumnezeu, ci a RESPECTĂRII LIBERTĂŢII omului şi consecinţa unei mari PĂRĂSIRI: A OMULUI care Îl părăseşte pe Dumnezeu, îl ignoră toată viaţa, îşi părăseşte Sursa Fericirii şi vieţii lui…
Situaţia aceasta riscă să se cronicizeze, devenind "de durată", tocmai pentru că omul este de la bun început o "investiţie veşnică", pentru veşnicie…
Este posibil ca omul să se încrânceneze pe o poziţie a răului? Omul, ar putea el păstra în mod continuu calea "îndepărtării"?
Dacă vedem exemplul "duhurilor răutăţii" care nu intenţionează să se întoarcă din calea lor rea… înţelegem că din păcate este posibilă şi omului această experienţă a "încleştării" în ură faţă de semeni, faţă de Creatorul său…
În primul rand, Dumnezeu respectă continuu libertatea omului.
(*in unele zile se vad si aici pe TPU niste incrancenati fiorosi...)
O veste bună (şi de ce n-ar fi aşa) este aceea că noi suntem arhitecţii propriului nostru destin, ai propriei noastre fericiri sau, nefericiri…
Dacă Dumnezeu este văzut ca "Sursă" a existenţei noastre, "Dăruitorul" vieţii, iar viaţa noastră ca "dar" ar fi văzută doar ca o temporară "lumânare" aprinsă, există tentaţia pentru unii oameni să se folosească de libertate pentru a fi total "independenţi", pentru a se separa de Creator, de un "Părinte ceresc"...
Ori, dacă Dumnezeu nu este acceptat a fi prea "impunător" şi "justiţiar", nu este acceptat ca El să penalizeze folosirea greşită a libertăţii de către om, de ce ar pretinde cineva că El ar trebui obligat să "aducă înapoi" în zona de siguranţă şi de fericire (apropierea de "Sursă") pe cel care singur a optat, arogant şi sigur pe el, pentru "debranşare", pentru îndepărtare, şi pentru ignoranţă faţă de El?
Iadul nu există. Spovedania e doar un ritual idiot.
Cele scrise despre așa zisul purgatoriu creștin, sunt scrise cu scopul de a crea sentimentul de frică, cei ce au scris biblia știind că prin frica pot manipula omul.Asta-i scopul inventării iadului.
Cristos.Este doar un personaj biblic, nu o persoană, iar cum minciuna să fie reală evreii au inventat și un presupus giulgiu cu chipul întruchipat al „scamatorului", totul pentru ca oițele îndoctrinate într-u' domnu să creadă minciunile lor
Intai citeste Biblia si apoi pune intrebari. Este complet fals ce afirmi tu. Isus a murit doar pentru anumite persoane, carora intr-adevar le vor fi iertate toate pacatele, nu pentru toata lumea.
Tu care crezi in iahve e aiurea sa afirmi asa ceva
Eu afirm ce spune Biblia. Ca cred sau nu, una sau alta, e alta poveste.
Biblia ta nu il include pe profetul fals iisus
Nu toți doresc iertarea, cel ce dorește iertarea se pocăiește, se sfințește în fiecare zi.
Nu scrie nicaieri in Biblie ca iadul e un chin sau ca iadul este un loc propriu-zis. Faptul ca Hristos a murit in carne e o dovada ca iadul ca loc de chin nu exista. Dumnezeu acorda o atentie sporita carnii si nu vreunui suflet nemuritor. Carnea este rascumparata si nu vreun spirit nemuritor. Jertfa nu scuteste de la moarte insa prin jertfa este facut posibil ca in viitor carnea rascumparata sa fie readusa la viata si sa traiasca vesnic fara sa mai moara niciodata. Jertfa deschide calea spre viata vesnica sau viata fara sfarsit in carne si oase asa cum avea perspectiva Adam si Eva inainte sa pacatuiasca.
Păcatele ne vor fi iertate doar dacă regretăm că le-am făcut si cu ajutorul rugăciunii către Dumnezeu.
Isus ne va Judeca și atunci vom putea avea o a doua șansă la viața pe pământ. După 1000 de ani vom fi judecați din nou, iar atunci Divolul va fi eliminat pentru totdeauna și oamenii vor trăi veșnic sau vor dispărea veșnic.
Spovedania este un ritual pe care cel mai adesea se obsrrvă la ortodocși și la catolici (confesiune). Biblic, este Declarare sau recunoaştere în public sau în particular a ceea ce crede cineva sau a păcatelor sale.
Altfel, acest cuvânt nu apare direct în Biblie.
Cat de bine mai stiti voi iehovisti falsificatori sa va legati de un cuvant si sa desfiintati esenta, taina. In spovedanie nu cuvantul "spovedanie" face lucrarea, ci harul lui Dumnezeu:
Ioan 20, 21 :"Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi (pe apostoli, ulterior – episcopi şi preoţi). "
Ioan 20, 22 :"Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; "
Ioan 20, 23 :"Cărora veţi IERTA PĂCATELE, le vor fi IERTATE şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute (lucrare încredinţată Bisericii - taina pocăinţei şi iertării- taina Spovedaniei)."
Mântuitorul Iisus Hristos S-a jertifit pentru întreaga omenire. Aceasta înseamnă că toată lumea are șansa să se mântuiască, însă trebuie adăugat la aceasta și efortul personal. Nu ești mântuit doar prin jertfa lui Iisus Hristos, dacă tu nu cauți să te sfințești. Iar Taina Spovedaniei a fost instituită de El când a spus Apostolilor: „ Luați Duh Sfânt, cărora veți ierta păcatele... "! Mântuirea este împreună lucrarea omului cu Dumnezeu, un act teandric sau sinergetic!
Iisus Hristos a murit pentru păcatele tuturor 1 Ioan 2:1-2 "Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem* la Tatăl un Mijlocitor1, pe Isus Hristos, Cel neprihănit. El este* jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci** pentru ale întregii lumi." dar trebuie să te încrezi în jertfa Sa, să-L acceptați ca și Mântuitor, să vrei iertarea de păcate, pocăindu-te, iar dacă cineva iși dorește acest lucru, Iisus Hristos ca și Mântuitor îl va ierta pentru că El a murit pentru păcatele tuturor, dar trebuie să mergem la El și să ne mărturisim păcatele, să recunoaștem că am păcătuit, iar dacă facem lucrul acesta, atunci după cum scrie în 1 Ioan 1:9 "Dacă* ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să** ne curăţească de orice nelegiuire." Iisus Hristos este singurul Mijlocitor, 1 Timotei 2:5-6 "Căci* este un singur Dumnezeu şi este un** singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos, care* S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toți; faptul acesta trebuia adeverit** la vremea cuvenită†," A murit pentru toată lumea, după cum scrie si mai sus, dar nu toată lumea va fi mântuită, pentru că nu toți îl acceptă pe Iisus Hristos ca și Mântuitor și nu toți cred în El și nu țoti caută iertarea.
Acum dc mai existã iadul? Încep prin a spune că iadul nu este un loc de tortură veșnică, iadul reprezintă moartea a doua, trecerea în neființă (Maleahia 4:1-3, Psalmul 21:9-10, Obadia 1:16, 2 Tesaloniceni 1:9, Apocalipsa 20:14) e vorba de o "pedeapsă veșnică" nu "pedepsire veșnică".
Acum iadul este pentru toți cei ce nu au acceptat jertfa Domnului Iisus Hristos și au refuzat harul(iubirea și mila veșnică) lui Dumnezeu, și nu au crezut în Iisus Hristos, Ioan 3:16 "Fiindcă* atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică." De fapt ceea ce iadul demonstrează este că omul este liber iar Dumnezeu este dragoste, pentru că, faptul că "toți oamenii vor să ajungă în rai" este neadevărat, deoarece, cine este în rai? Iisus Hristos, și există oameni care "fug" de El toată viața lor, acum după ce acești oameni vor muri, ce-o să facă Dumnezeu, să îi ia cu forța împotriva voinței lor în rai? Nu, pentru că Dumnezeu îl iubește pe om foarte mult încât îi respectă alegerile, dacă acel om nu-l dorește pe Dumnezeu în viața lui, Dumnezeu îi respectă alegerea și îl desparte de El pentru totdeauna, iar pentru cei ce-L doresc în viața lor și-L acceptă, Dumnezeu le va oferi viața veșnică alături de El. Iadul reprezintă faptul că omul este liber să aleagă, și că Dumnezeu e dragoste încât îi respectă alegerea. Iar despre spovedanie, aceasta se face între tine si Iisus Hristos care este Mijlocitor și care este Singurul care iți poate ierta păcatele, pentru că El a murit ca noi să putem fi iertați, dar din nou, trebuie să ne dorim iertarea, să ne recunoaștem vinovăția, să ne pocăim.