De regulă fulgerele lovesc, trăsnetul într-adevăr, este un zgomot de mare intensitate dar, doar îl auzi.
În Biblie, Biserica nu este reprezentată prin clădiri, ci Biserica este formată din suflete. Aşadar, nu asta ar fi dovada existenţei divine, ci Creaţia însăşi.
Adevaratul Dumnezeu Iehova, nu face asa in prezent.Le acorda oamenilor circumstante pentru actiunile lor, dar le ofera si posibilitatea sa se corecteze, daca vor.Dar, oricum in Biblie idolii nu au nici o legatura cu Dumnezeu, pentru ca ni se spune clar sa nu ne inchinam lor. Exod20:4,5.
Gaia, nu poti spune ca aceste lucruri reprezinta o dovada a existentei unei fiinte atotputernice. Nu poti trage o astfel de concluzie in urma unui astfel de semn, avand in vedere ca, cel putin Biserica Crestina sustine ca Dumnezeu nu ne va judeca in timpul vietii pentru faptele noastre, ci doar dupa ce vom fi ridicati la ceruri. Eu consider ca El contribuie doar la nasterea unei noi fiinte si la moartea involuntara a uneia, pentru ca noi in viata, avem libertatea de a decide, ni s-a dat puterea de a ne putea cantari singuri faptele si avem capacitatea de a gandi. Consider ca toate lucrurile ce ni se intampla in viata, sunt consecinta faptelor noastre si a persoanelor de langa noi. Dumnezeu va pune in balanta, doar dupa moarte faptele pe care le-ai facut in timpul vietii (bune si rele). Poate ca El te judeca si pentru credinta pe care I-ai purtato, dar dupa moarte iti da sansa de a-I modifica decizia luata, tot prin credinta, mai exact prin rugaciunea altora (pentru tine), demonstrandu-I in acest mod ca ti-ai pus amprenta (intr-un mod... bun) asupra altor oameni si ca nu ti s-a dat degeaba sansa de a trai.
Sper ca raspunsul meu te-a facut sa intelegi ceea ce cred eu...
Da,am inteles ce crezi, iti stiu varianta, am mai auzit-o de cateva ori. Din ce ramura a crestinismului faci parte? Cat despre intrebare, am pus-o deoarece sunt unele persoane care ar considera exemplul de mai sus o dovada a existentei lui dumnezeu.
Din ce ramura,..., presupun ca sunt crestin ortodox . Oricum, ceea ce am scris, e o opinie personala, nimic mai mult. Am scris doar ce am gandit (sincer), o concluzie la care am ajuns. --- Poate ca aceasta concluzie este influentata de diferiti factori (oameni), si cu toate astea ea poate fi considerata o dovada a faptului ca tu ai puterea de a decide in ce crezi.
Am citit si comentariul de mai sus, opinia ta e foarte diferita de cea a ortodocsilor. Ii fain ca incepusem sa ma plictisesc tot de aceleasi versiuni . Daca vrei, poti sa-mi raspunzi si la alte intrebari (tu decizi la care).
Apropo, in legatura cu intrebarile tale, despre bataliile date intre Dumnezeu si acel "satana". In opinia mea, satana este doar un personaj "fictiv", e de fapt un mod de a ne face pe noi, oamenii sa intelegem contrastul dintre faptele bune si faptele rele pe care le facem. Batalia aceea, de fapt nu este intre Dumnezeu si satana, e o batalie interioara care se petrece..., in noi(s-ar putea sa fi facut un pleonasm aici, pentru a fi mai explicit), atunci, cand luam o decizie. Eu consider satana ca fiind impulsul acela ce ne motiveaza sa luam o decizie pripita, sa facem ceva rau, desi stim ca nu ne va ajuta cu nimic, ca nu e bine. Din acest motiv, cred, ca Dumnezeu e vazut ca mult superior in aceasta lupta, pentru ca un lucru bun nu ne poate influenta negativ, pe cand o fapta rea nu ne poate aduce nimic.
anonim_4396 întreabă: