Dacă nimicul nu cauzează nimic, atunci cum a creat Dumnezeu această lume? Pentru că, din punct de vedere teologic, Dumnezeu a creat-o din nimic.

P.S. Vreau să menționez că sunt un om credincios (a nu se confunda credința cu religia), dar într-o manieră logică, iar întrebările de acest tip pe care le pun nu sunt pentru că mă îndoiesc de credința mea, ci pentru a înțelege mai bine lumea în care trăiesc. Accept orice punct de vedere, indiferent de crezul vostru, cu condiția să fie exprimate cu respect.

Las' că-i valabilă teoria necredincioșilor: un nimic a făcut Big Bang. Tocmai ăsta-i secretul: minunea.

Credința nu cere gândire,logica,rațiune, știință, dovezi, e doar a crede atât, de asta Iisus a spus ferice de cei care nu au văzut dar au crezut căci a lor este împărăția domnului, toma este văzut că un necredincios, păcătos pentru că nu a crezut, oricine gândește e necredincios, păcătos

Salontanul minți știință nu afirma așa ceva, ideea unui big bang a fost a unui preot catolic care s-a dovedit prin dovezi că a existat, biserica catolică admite big bang și evolutia dar ortodoxia e încă în evul mediu

Nu Iisus spune am venit doar pentru oile lui Israel?

"Nimic" este relativ.
Unui om de rand, nimic inseamna ca nu vede, nu aude si nu simte nimic.
Insa, la fel se intampla si cu aerul si apa "curata", dar si cu structura materialelor la nivel molecular sau Universul interstelar.

Credința autentică nu i-a naștere în om atunci când savanții nu mai au răspunsuri.
Ci credința autentică pe care o cere Dumnezeu de la noi -căci este o nevoie a noastră- apare în urma cunoașterii personale a lui Dumnezeu.
Dacă Îl lăsăm pe Dumnezeu să ni Se descopere, atunci Îl vom cunoaște așa cum este; nu în felul lumii; ci vom avea acea încredere în El naturală, dată de Duhul Sfânt.
Biblia spune: "Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu..." Este acea credință care vine în urma cunoașterii personale a Creatorului. Când omul ajunge să Îl cunoască, omul este convins că Dumnezeu este Cel ce a creat totul, și susține creația Sa.
Acesta este scopul pentru care Dumnezeu a lăsat Scripturile: cunoașterea personală a Lui. Duhul Sfânt va lua din Dumnezeu și ne va descoperi pe Dumnezeu. Omul astfel legat de Dumnezeu este împlinirea ființei umane. Este scopul ființei umane. Este acea deplinătate de care vorbește Domnul Isus că ne-o dă.
"Vă dau pacea Mea; nu v-o dau cum o dă lumea."
"...Ca să aveți viață; și s-o aveți din belșug."
Mântuitorul a spus: "Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu."
Un astfel de om legat de Dumnezeu, nu are nevoie de nicio teorie a vreunui strălucit savant. El știe că Dumnezeu a creat totul, și că totul aparține lui Dumnezeu; chiar și necredincioșii aparțin lui Dumnezeu. Un astfel de om n-are nevoie de viața aceasta; și nici moartea nu-l împiedică să se bucure de viața veșnică.
Imaginați-vă un muritor care se poate bucura de viața veșnică chiar în viața aceasta! Doar Duhul Sfânt poate să pună în om o astfel de credință. Alții au încercat să se mumifieze sau să facă alte lucruri ca să ajungă la viața veșnică. Dar numai credința în Dumnezeu -prin cunoașterea Lui- va pune ființa umană cu picioarele pe acea stâncă pe care nu o poate ajunge. Căci stânca este Hristos.

Nu prea merge să amesteci știința și religia.

Nimicul nu a fost creat de cineva, pentru că dacă ar fi fost creat de cineva rezulta că deja a existat cineva înaintea nimicului, si asta din punct de vedere științific nu e valabil.

Nimicul este doar conceptul nostru de a defini inexistența materiei, spațiului și timpului, însă el nu poate fi tratat ca ceva de sine stătător precum pământul.

Dumnezeu este asociat cu minunile in sine, deci El nu are nevoie de cuie, scanduri si ciocan asa ca noi ca sa creeze ceva. Dovada? Noi insine, si restul lucrurilor pe care le stii. Aici vorbim de fiinta atotputernica, suprema, careia nu-i trebuie unelte ca sa creeze lucruri out of thin air. Este clar ca sunt niste lucruri care ne depasesc foarte, foarte mult puterea noastra de intelegere oricat de inteligenti si documentati pe subiect credem noi ca suntem.

Daca stai sa o iei logic, nu cred ca exista "nimic" absolut in lumea asta. Afirmatia ca cineva creaza ceva din nimic, e una total relativa. Adica Dumnezeu a creat acest ceva, din puterile lui, nu din "nimic".

Eu unul sunt agnostic. Adica cred intr-un Dumnezeu, doar ca nu 100% in cel descris in biblie. Biblie care a fost transcrisa de oameni timp de mii de ani. Lucru care nu imi da credibilitate absoluta in ea. Insa in ciuda acestui fapt, continui sa ma rog acestei imagini de Dumnezeu numita ortodoxia, pentru ca aici am fost nascut.

Cam tot ce trebuie sa intelegi despre lumea asta este ca: fiind o specie sociala umana, cam ai nevoie sa crezi in ceva sau cineva pentru a merge mai departe in viata. Adica, sa ai un scop moral. Fara acest scop moral, viata noastra ar fi una foarte grea. Exceptand pe cei care sunt psihopati, sociopati si "nebuni".
Scopul de baza al acestor religii a fost acela de a ne trai viata dupa anumite reguli morale pentru a ne prelungi media de viata. Sa nu furi, sa nu ucizi, sa nu fi desfranat, etc. Toate aceste reguli fiind exentiale pentru noi.
Ca acum religiile s-au comercializat si instrainat de aceste reguli morale, e alta mancare de peste. Insa atata timp cat ai aceste valori morale bune inauntrul tau, iti da motiv si speranta la o viata mai implinita.

Doar credincioșii îți pot oferi opiniile corecte la tipul asta de întrebare pentru ca vorbiți aceeași limba, ar fi neobișnuit ca de exemplu, persoana mea, ca și ateu, cu o viziune bazata pe rațiune și logica, pe căutarea adevărului demonstrabil, sa caut un răspuns de natură empirica. Știință si religia sunt doua câmpuri de studiu complet separate, nu se pot intersecta niciodată.
Cheers

Din pacate nu poti imbina logica cu Dumnezeu, religie, credinte, etc.
In logica nu exista miracole asa cum se prezinta in subiectul de mai sus. Acestea nu s-ar putea explica vreodata.
Aceasta credinta este fix- crezi in ceva, insa nu poti explica, nu sunt dovezi, nu este nimic.
Sunt de parere ca nimeni nu va intelege,, lumea'' vreodata, ramane misterul existentei noastre. Nimeni si nimic nu poate afirma X sau Y, nici stiinta sau religia. Tot ce exista in lume sunt teorii si atat

Daca citesti conceptul de POIESIS acolo spune. La Dumnezeu conceptul de POIESIS inseamna ca tot ce spune El este un act Creativ. El aduce neființă în ființă. Dialectica este un diálog iar aceasta Potenta aduce Actualitate. Vezi Efectul Fotoeléctric care spune ca lumina aduce electricitate. Deci nu exista doar Fiinta ci exista si Devenire.

Devenirea sau Actualitatea poate explica fiinta. Astazi termenul de fiinta este confiscat. Se da núme de fiinta doar la ceea ce vrea materialismul istoric. Daca Actul precede Fiinta pentru ca omul da núme de fiinta la ceea ce vede. Insa ca sa vezi ce scriu acum a fost nevoie de o energíe nu doar ca sa fiu eu. Si aceasta energie se poate numi fiinta nu doar ca exist eu ca obiect. Fiecare subgrup este imers intr-un grup. Cand iesi la superficia unui grup ajungi la alt grup. Fenomenul de emergenta explica lucrul aceasta. Tot timpul vom fii imersi in timp si spatiu. Atunci tot timpul vom vorbi de Fiinta ci nu de Nimic asa cum spui tu. Golul este umplut cu alt corp sau familie. De exemplu tu vezi ca las gol intre cuvinte. Insa acest gol nu exista. Daca te uiti de mai sus vei vedea suport. Peste cuvinte se afla suportul. Iar suportul este tot spatiu chiar daca las eu spatiu intre cuvinte.

Acest ORGANICiSM sau structura nu are sens prin siesi. Ea are sens ca participa la o suprastructura care a impus Ordinea. Deci peste structura haotica s-a suprapus o suprastructura (anima mundi) care a facut ca aceste elemente sa se ordoneze. Fiecare element este facut sa participe la o semnificatie. Cand o parte dintr-un tot nu isi respecta significatia perturbeaza tot echilibru. In gramática exista multe ACORDURI care daca nu le respecti strici tot sistemul.

Conceptul de "creație din nimic" (ex nihilo) nu implică un nimic total, ci mai degrabă un "nimic" în sensul absenței unui material sau substanțial existent anterior. Conform teologiei creștine, Dumnezeu, ca ființă infinită și atotputernică, are capacitatea de a aduce în existență lumea fără a depinde de vreun material preexistent. Astfel, creația divină este un act suveran și spontan al voinței divine, care transcende orice limitare a realității umane sau a logicii fizice.

Păi nu nimicul a cauzat ceva ci Dumnezeu a creat lumea. Adică a pus haosul în ordine

Un pastor l-a întrebat pe un creştin dacă mai mergea la Biserică, și creștinul ia răspuns Nu, dar nici tâl- harul de pe cruce nu mergea la biserică și tot a fost primit.

Pastorul l-a întrebat dacă era botezat, sau mai mergea săi mulțumească măcar Domnului, Omul a spus Nu, dar nici tâlharul de pe cruce nu a fost botezat şi fura și el tot a intra în ceruri.

Pastorul l-a întrebat atunci dacă lua parte la serviciul Sfintei Cine.Omul a spus Nu, dar nici tâlharul de pe cruce nu a făcut-o și Hristos tot l-a primit."


Pastorul i-a spus, Singura diferență dintre tine și tâl- harul de pe cruce este că el murea în credinţă! Adevărată!, iar tu ești deja mort! în credinţă!



Pe Dumnezeu îl putem înțelege cu Adevărat! Doar cu inima! si sufletul! nostru! Dacă începem săne considerăm peste el, cu "mintea noastră" cu "inteligența noastră" cu ego-ul nostru! Nu vom putea înțelege! Și uite de ce! Citește! cu inima și sufletul tău cu Adevărat! Cu credință Adevărată! în Dumnezeu și Hristos! te rog frumos să nu mă înțelegi greșit, n-am spus că, Doamne Dumnezeule ferește nu crezi în el, și nici nu fac referire la altceva!


Isaia 55:8-9
! Fiindcă gândurile! mele nu sunt gândurile tale!, nici căile tale! nu sunt căile mele!, spune DOMNUL.(Dumnezeul!)! Căci așa cum cerurile sunt mai sus decât pământul!, tot! așa căile mele! sunt! mai înalte decât! căile! voastre! și gândurile mele decât gândurile voastre!


Eu n-am de unde să știu! de unde ar veni! frustrea lui! De aceia, mi-am dat și eu, la rândul meu răspunsul Domnului Ipavel! Nici de cum lui! O puteam face dar nu am vrut săi adresez dânsul nimic, din propia mea inițiativă și dorință, și am considerat, săi răspund Domnului Ipavel pentru care acest om! Pentru mine are un respect mare!


Eu știu foarte sigur! enorm! de sigur! Pe cine slujesc! Și la cine mă închin! Pentru mine Dumnezeu și Hristos! este înaintea, mea! este înaintea oricăruia și ori și cui să fie! Eu mă închini, și slujesc lui Dumnezeu și Hristos! Eu nu mă consider în niciun fel"sfânt" și nici ușă de Biserică NU SUNT! Eu sunt un păcătos!


Tu afirmi că frustrea lui goguPatent ar veni dintr-o inima curată, și spui că el ar fi mai credincios decât mulți credincioși, păi bine așa să fie atunci, eu n-am nimic de rău cu el! Săi fie de bine.


Dumnezeul ne-a dat mintea s-o folosim pentru, binele nostru, și nea dăruit inima și sufletul nostru! săne apropiem de el, să fim cât mai aproape cu credință Adevărat în el, nu-l să-l considerăm după, "mintea noastră luminată" lumească! omenească!

Ce este anterior creatiei, este imposibil de gandit sau de epuizat prin intermediul ratiunii. Cand doctrina crestina afirma ca Dumnezeu a creat universul din nimic, vrea sa sublinieze atotputernicia Creatorului, care nu a avut nevoie de vreo materie preexistenta sau impreuna vesnica cu el, pentru a crea lumea. Iar nimicul nu poate fi definit, dar pentru o intelegere teologica justa, trebuie gandit ca inexistenta a orice. Inainte de crearea lumii, era doar Dumnezeu.