Daca o persoana imi face nervi, iar eu vorbesc cu ea calm, fara sa stie ca ma enerveaza, e fapta buna ca vorbesc linistit cu ea sau e pacat ca pe interior sunt nervos? Si cum pot sterge furia din mine? Imi e teama ca oricat de mult as vrea sa ma schimb, firea mea furioasa poate nu se va schimba. Pot face fapte bune cu mainile si vorbele, dar firea nu o pot controla. As vrea sa simt doar bucurie si liniste chiar si atunci cand nu as avea motive.

De ce ar fi o faptă bună? Ca doar nu ai salvat viața nimănui

Pai in primul rand e bine ca te controlezi, dar inca nu e ideal.
Iubirea este ca o scară. Este un urcuș continuu. Dumnezeu asta vrea de la noi sa vada ca urcam si evoluam spiritual. Dumnezeu nu e absurd sa se astepte de la tine sa fii sfant in clipa asta. E un proces, e un progres al dragostei, e o taina a lui Dumnezeu cu sufletul nostru care dureaza si se formeaza. Acum te enervezi doar pe interior dar cand vei mai evolua n-o sa te enervezi nici macar pe interior fiindca o sa ajungi sa cunosti iubirea adevarata de aproapele si de Dumnezeu.
Si un sfat pe care ni-l dau sfintii parinti e sa ne amintim intotdeauna de cat de pacatosi suntem si atunci n-o sa ne mai enervam pe aproapele nostru si n-o sa-l mai judecat cand o sa avem permenent in minte proprile pacate.

Draga prietene, cu totii experimentam stari de furie uneori, in anumite situatii. Faptul ca ne vin in minte nu este pacat, dar faptul ca le dam frau liber si le exprimam verbal, atunci se transforma in pacat.
Niciodata o sumedenie de vorbe urate nu vor fi folositoare, nu doar ca nu te vei descarca deoarece dupa ce le-ai spus, iti va parea rau de ele si te vei framanta in continuare. Dar chiar cand ne vin in minte, ii cerem ajutorul Domnului sa ne dea putere prin Duhul Sfant sa ne controlam gandurile si vorbele. Uneori poate vom da pe afara lucruri pe care nici macar nu le credem ci le simtim doar la acel moment, dar trebuie sa invatam sa ne controlam sentimentele. Desigur ca nici a tine in tine toata energia negativa nu este bine pentru organism, de aceea incearca sa lasi sa treaca pe langa tine norul de ura, ostilitate si manie.
Orice situatie are minim 2 perspective, in orice situatie sunt minim 2 cai de a o privi, poate pe moment ni se pare ca cineva are ceva cu noi, ca ne uraste, cand de fapt din cauza energiei negative acumulate, a certurilor poate cu sotul/sotia, pur si simplu a explodat in discutia cu noi, el/ea nici macar ne simtind cel mai mic sentiment de ura pentru noi, dar s-a intamplat ca noi sa fim in preajma in timpul ''exploziei''.
De aceea, fiindca suntem fii ai Lui Dumnezeu, trebuie sa avem o minte foarte limpede si clara in orice situatie, un om intelectual nu trebuie sa recurga la violenta fizica sau verbala pentru a ''castiga'' o confruntare, uneori confruntarea o castigam prin faptul ca o pierdem, nu avem nimic de castigat daca suntem victoriosi intr-o cearta, ambii plecam suparati, nu ne mai vorbim, dar macar am castigat cearta. Nu este cel mai intelept mod de a trata o problema.
Domnul sa iti dea intelepciune si sa te indrume pe calea Lui, faptul ca ai aceste stari trecatoare nu este pacat, ele vin natural prin sentimentele noastre, dar noi nu trebuie sa le dam curs si trebuie sa ne autocontrolam.

Te rog, daca doresti, sa urmaresti urmatorul videoclip, se numeste ''pericolul maniei'' vorbeste strict despre aceste sentimente si cauza lor.

https://www.youtube.com/watch?v=VRkztoMTe4w&ab_channel=SiempreJesus

Cauza furiei tale este necunoscuta, si întrebarea ta lasa loc de mister, pentru ca doar tu o cunosti, tu o simti, în interior, iar ce e în interior nu se exteriorizeaza, prin asta arati ca nu esti pacatos.
La fel se întampla si cu gandurile noastre, de fapt, furia ta vine tot de acolo, dintr-un gand ascuns.
Sunt ganduri si ganduri, unele mai rele decat altele.
Daca nu stii ce te face furios înseamna ca nu esti fericit cu acea persoana prin preajma, sau ti se pare plictisitoare, urata, limbuta smd
Nu e vina ta, oamenii se trezesc cu sentimente diferite zilnic.
Vreau sa te felicit ca nu ai dat nastere la aceste ganduri, repulsii cum vrei sa le denumesti, pana acolo încat sa le materializezi si sa te declari un om pacatos.

Adica esti nervos si te prefaci ca esti calm?
Atunci esti ipocrit ca un crestin autentic.

Sentimentele sunt omenesti, deci nu e pacat daca te enerveaza ceva si nu e nici fapta buna daca vorbesti frumos cu o persoana, e doar o decizie buna. Dar in Biblie scrie ca una dintre roadele Duhului e blandetea, deci blandetea vine odata cu maturizarea spirituala unui credincios si putem ajunge sa iubim si sa toleram si persoanele dificile

Pur si simplu eu cand sunt nervos, eu ma descarc urlând in pernă