Daca o persoana inteligenta (cum sunt destule) care are habar si despre evolutie,insa alege creationismul ca fiind acea mai buna varianta a aparitiei,care credeti ca este explicatia pentru aceasta alegere? Cum de lumea e asa impartita:unii creationisti (si multi, chiar oameni de stiinta) si multi evolutionisti.

In legatura cu tatal tau, nu incerca sa-i schimbi pe altii, pentru ca risti sa te transformi intr-un adept al prozelitismului. Fiecare ia din viata ceea ce crede de cuviinta. Si fiecare vede viata in felul sau: unii o privesc cu scepticism, altii, intr-un mod mai poetic.

Sunt multi in situatia ta, si am mai vazut intrebari chiar si aici pe TPU despre subiectul acesta. E o situatie delicata de obicei, si unica in cazul fiecarei familii. E greu de dat un sfat bun fara sa cunosti practic nimic despre oamenii implicati. Sa renunti la credinta religioasa in Romania e de multe ori foarte greu, datorita presiunii care vine din partea societatii, in general. Daca am trai in Suedia, de exemplu, ar fi infinit mai usor, pentru ca acolo chiar am gasi multi oameni in situatii asemanatoare, adica persoane care au trecut de la crestinism la o forma de scepticism. Intr-o astfel de tara te simti sprijinit de societate intr-un asemenea caz. Aici e chiar invers. E si asta un motiv de ce Romania e o tara mai saraca si mai ramasa in urma decat altele.
Daca tatal tau tine atat de mult la credinta, e aproape sigur ca nu-i va pica bine vestea ca tu esti ateu, sau incercarile tale de a-l convinge si pe el sa devina sceptic. Lucrurile astea nu se pot face decat treptat, si e nevoie de multa rabdare. Nu pare o situatie in care sa il poti convinge de pe o zi pe alta. In cazul meu a durat ani de zile, si la tata la fel. Sunt anumite etape prin care am trecut. La inceput, desi vedeam unele dovezi stiintifice care contraziceau crestinismul, inca credeam in d-zeu, sau cel putin aveam nu stiam ce sa cred, daca exista sau nu. O vreme nici nu m-am prea gandit atat de departe, ci pur si simplu imi placea sa aflu lucruri noi despre lume. Apoi mai tarziu am inceput sa-mi dau seama ca religia nu prea are mare adevar in spatele ei, dar continuam sa cred in tot felul de teorii pseudostiintifice si fenomene paranormale. Apoi, incetul cu incetul am descoperit metoda stiintifica si necesitatea scepticismului, si m-am apropiat de pozitia pe care o am acum. Deci o tranzitie de acest gen poate fi foarte complicata, si depinde de atat de multe lucruri, de la firea si modul de gandire al persoanei, pana la influentele la care e supus din partea altor oameni, sau capacitatea fiecaruia de a intelege anumite concepte. Ai putea incerca sa-i arati tatalui tau niste clipuri despre scepticism pe internet, sa vezi cum reactioneaza. Sau sa va uitati la documentare impreuna, ori sa-i dai sa citeasca unele carti de stiinta bune, unde se explica lucruri precum evolutia universului sau a vietii (inlcusiv a omului). Poate ca daca va vedea dovezile cu ochii lui, va incepe sa se indoiasca de doctrina crestina, macar putin. Apoi in timp s-ar putea sa isi schimbe pozitia treptat, si sa recunoasca importanta scepticismului. Daca nu percepe stiinta ca ceva negativ, si daca nu o asociaza cu ateismul in prezent, atunci ar putea fi destul de deschis spre unele teorii stiintifice. Nu stiu daca e posibil sa faci asta, dar alte idei nu prea am. Sa ai rabdare si sa vezi daca se va schimba ceva in timp.

Nu am intentia sa-l schimb, ci doar sa vorbesc deschis pe aceasta tema, cum de altfel nu am mai facut-o pana acum. Sa-mi expun opinia si sa vad daca este capabil sa inteleaga.

Pana la teorie stiintifica,care oricum consider ca il depaseste deoarece este un om simplu neinstruit in ale stiintei,vreau sa-l fac sa inteleaga ca religia are mari goluri,este lipsita de sens si chiar se contrazice (ceea ce probabil i se va parea imposibil). Stiu cum este. Foarte greu. Eu,de exemplu,de la inceputul anului scolar (de prin septembrie anul trecut) de cand am inceput sa frecventez TPU la rubrica " Religie " mi s-au deschis larg orizonturile spre scepticism. La inceput(cateva luni) mi se parea un "spatiu" interzis,pe care-l respingeam cu desavarsire tinand la propriile mele convigeri de atunci. Nu puteam percepe ca Dumnezeul in care crezusem pana atunci sa nu existe. Va consideram pe toti,in principal pe tine deoarece tu ai fost primul care mi-a iesit in cale raspunzandu-mi la majoritatea intrebarilor(parca ma ingrozea poza de la profilul tau ), niste oameni pierduti,foarte diferiti si cu care nu as fi vrut sa am de a face (nu stiu daca acest sentiment iti este impus de fenomenul religios sau daca era doar lipsa mea de educatie). A durat luni de transformari,de gandire critica (care a aparut destul de tarziu), dar care m-au ajutat in final sa-mi conturez o anume perspectiva. Am inceput sa ma pasioneze : logica, stiintele care vorbesc despre natura in general, s-a dezvoltat pasiunea pentru citit si pentru cunoastere/cultura care, zic eu, fara acest factor care a determinat schimbarea, nu as fi ajuns sa le posed. In concluzie, mi-a facut bine deschizandu-mi ochii, care daca am renuntat la acea siguranta "spirituala" oferita de religie.

Da, poti incerca si sa-i explici niste povesti din biblie care pur si simplu nu pot fi reale, nu au nicio logica, sau se contrazic intre ele. Sunt destule, si ai de unde sa alegi. Sau poti sa-i arati un site precum "bibliapentrusceptici", unde sunt prezentate multe lucruri in neregula cu religia crestina.
Imi dau seama cum te simteai cand vedeai raspunsurile ateilor pe aici. E si normal sa nu-i prea admiri pe cei care te contrazic si-ti spun ca cele mai indragite credinte ale tale sunt complet false. Ce ai experimentat tu a fost efectul indoctrinarii crestine la care ai fost supus. Norocul tau e ca ai reusit sa scapi din acel set de credinte, si ca ti-ai eliberat mintea. Acum ai sansa sa vezi adevarul asa cum e, sa gandesti liber si sa explorezi lumea fara prejudecati. E un mare drept al fiecarui om sa se poata bucura de aceste lucruri. Religia e o otrava pentru ratiune si curiozitate. Ea doar ne-ar opri din calea spre progres, si ne-ar mentine intr-o stare de indobitocire si inapoiere. Uita-te la ce s-a intamplat in Evul Mediu, si ce mai incearca religiile lumii sa faca si acum.
Cauta pe google "Nebuloasa cap de cal", daca vrei sa vezi de unde am poza de profil Lumina pe care o vezi acolo si-a inceput calatoria spre noi acum 1500 de ani.

Da, este adevărat ca o parte din oamenii de știință a trecutului dar și a prezentului sunt și erau adepți al creationismului.
Oamenii care resping orice idee creationista într-un mod cert și arogant sunt la fel ca, creștinii extremiști care au produs nenumărate războaie pentru crezul lor, dar tot odată un crez incert.
Dar nici evoluția nu are câștig de cauză, evoluțiinismul este o teorie, dovezile arată capacitatea organismelor de a evolua în urma stimulilor externi.
Ca și corpul uman spre exemplu, are capacitatea de a evolua.
Toate organismele vii o au, dar asta pentru ca ADN - ul o permite.
Prin ADN se stabilește absolut orice fel de reacție și dezvoltare a unui organism, absolut totul, ADN-ul determina un organism mic sa devină câine, om etc.
Modul în care se desfășoara este unul foarte complex, niște exemple ar fi sistemul hormonal pe care îl avem, organismul produce substanțe vitale existentei în mod conștient.
Testosteronul, un hormon degajat cu precizie extrem de mare în organism.
Sistemul imunitar, un pion în baza funcționarii unui organism.
Nu vreau să enumăr multe, cred că sa înțelege ideea și anume ca lumea vie e foarte complexa, dar acest complex care tinde spre perfecțiune are nevoie de o conștiința care sa distingă binele de rău, apariția sistemului imunitar este un rezultat al unei conștiințe care vede nefunctionarea unui organism fără acesta.
Adica ideea creationista, nu e atât de absurda în contra ideea ca tot universul a apărut din greșeală și evoluează de miliarde de ani tot din greșeală, adică din noroc miliarde de ani noi am ajuns atât de complex fără nici o intervenție externă.
Un alt punct, evoluționismul e asociat deseori cu Big Bang, teorie nu doar incerta ci chiar iraționala din punct de vedere științific, o teorie care nu își respecta bazele rationalismului științific.
Teoria asta presupune următoarele acțiuni :
La început nu era nimic, dacă spui nimic științific nici măcar spațiul gol nu are cum sa existe nimic stintifc înseamnă că nici macar un atom nu are spațiu sa existe.
Teoria continuă astfel, e vorba despre un punct mai mic decât un atom care a explodat și a adus la formarea universului.
Punctul acela ar fi o energie care a explodat.
Deja până aici e absurd dar partea ne stiuta a, acestei teorii este ca apelează la elemente ce țin de fantastic, de fantezie adică irațional din punct de vedere stintifc, rațiune care apropo este creata tot de om din perspectiva gândirii lui.
Sa enumăr ce anume tine de fantastic.
În nimicul absolut exista o energie care a explodat, sa lasam faptul ca în nimic absolut nu are spațiu pentru existența nimic.
Dar originile energiei nu sunt cunoscute nici astăzi.
Exista totuși doua variante de răspuns necontestabile.
Energiile au apărut din nimic, acesta ar fi un răspuns care face apel către elementele ce țin de fantastic total contrar cu principiile creatorului teoriei și contrar cu principiile rationalismului stintifc.
Al doilea răspuns este ca energiile au existat din totdeauna, răspuns care din nou apelează la fantastic, la ficțiune.
Ne având teorii cu baze pur științifice nu poți susține neexistenta lui Dumnezeu, nu mai poți afirma ca Dumnezeu nu poate exista din totdeauna pentru că nu e rațional, în timp ce tu creezi o teorie pe aceeași idee doar ca în loc de Dumnezeu s-a schimbat cuvântul și s-a pus, energie, și nu o energie cu o conștiința proprie.
Acum ai câteva idei care reflecta motivul pentru care o persoana care cunoaște evoluționismul și îl înțelege, îl respinge totuși și adera la creaționism.