Dumnezeu nu ar vrea să anuleze liberul arbitru.
Dacă lucrurile ar fi impuse prin forța științei, oamenii ar crede mai mult din obligație, decât de bună voie.
Dumnezeu lasă totuși indicii, în toate timpurile, pentru cei care îl caută sincer.
Până la final și credința și necredința, se vor împleti, omul având opțiunea de a alege.
Ești tendențios, nu toată știința contrazice existența lui Dumnezeu, fiecare om alege ce vrea din știință și o raportează și la divinitate.
Cum ar fi totuși, prin știință să nu ți se dea nici o posibilitate să alegi ci să fi forțat pentru că niște legi așa zic.
Și în religie ești liber să cercetezi legăturile mistice și să alegi.
Tot știința poate fi folosită pentru a trece peste legea gravitației dacă omul alege să călătorească în spațiu.
Știința are anumite unități de măsură bine definite de la care nu se poate deroga, până la apariția altelor mai performante, de acord cu ce zici.
Dar dacă prin știință s-ar forța la ceva fie credință sau necredință ar fi tot un instrument de impunere.
Prin Evul Mediu învățământul, rudimentar cum era se făcea la Mănăstiri.
Asa e. Stiinta ar fi poate inca o dovada ca Dumnezeu exista. Dar asta nu poate garanta ca oamenii ar fi mai dispusi sa aiba credinta. Omul oricum poate alege, si chiar si daca l-ar vedea pe Dumnezeu, unii tot nu ar fi dispusi sa creada. Asa ca fiecare depinde de ceea ce are in inima, nu neaparat ce vede. Credinta oricum presupune ceva ce nu se vede. (Evrei 11:1)
Si totusi, unii cercetatori au afirmat ca exista un Creator, fiidnca Universul este mult prea complex si foarte diversificat ca sa poata se fie realizat dintr-un accident. Nu e uimitor?
Știința, poate fi o dovadă că Dumnezeu există sau că nu există, depinde din ce unghi pui problema și cum te raportezi la ea.
Unul vede prin știință arhitectura divinului, altul vede doar, un mecanism de unități de măsură, menite să explice fenomenele.
E chestie de subiectivism, nu cred că știința îl va confirma sau infirma pe Dumnezeu pentru că asta ar putea semăna cu o dictatură în care se impune omului ce să creadă.
Ai rabdare, desi nu cred ca o sa ai si "noroc". Tot ce a fost in zona a lovit deja Terra, sau alte planete.
Sunt curioasa ce o sa spuna oamenii, daca o sa mai existe, cand o sa se mareasca Soarele si o sa parjoleasca tot. Cred ca o sa se uite pe cer dupa Iisus.
Nimic nu e perfect in lume, "precizia unui ceasornic" nu exista, marele arhitect super inteligent se pare ca stia doar teorie, ca la practica e varza.
Probabilitatea ca oamenii de stiinta sa-L descopere pe Dumnezeu este egala cu probabilitatea ca teologii sa descopere gravitonul.
Funda prost data. liberu arbitru nu exista, e doar o utopie, pentru cei care sunt oi si de mici li se inpune ce sa faca cum sa creasca. si acum raspuns la intrebare daca stiinta ar descoperi ca exista extraterestrii cu puteri telekynetice si ar zice ca religia in care ai trait toata viata este o minciuna si ca biblia prezenta un stramos de-al lor ca fiind dumnezeu ai renunta la convingeri si te-ai inchina lui?
Mam scarbit de asemenea intrebari puse, ce folos sa crezi in dumnezeu daca esti rau si esti total opus a cea ce spui ca esti, si daca demonstreaza si daca nu oamenii tot asa vor ramane cum sunt, in prezent toti crestini sunt lipsiti de pacate cumva
Un lucru odata demonstrat nu mai are cum sa fie necrezut.Deci oamenii or sa zica da acum credem dar atit.Una este sa crezi si alta este sa te rogi sai fii aluia sclav.O sa zic bine existi si eu exist asa ca fiecare pe drumul lui, sint liber sa fac ce doresc. Daca ai vrut sa spui daca toata lumea va fi religioasa sau "credincioasa"raspunsul
este nu.Nu va fi toata lumea "credincioasa"Cuvintul credincios arata altceva decit faptul ca tu crezi in ceva sau unui ateu ii este aratat ceva ce el nu credea si acum crede.Una este sa crezi ceva si alta este sa fii credincios.Sa fii credincios inseamna sa fii scalvul cuiva, sa recunosti pe ala de sef si asa mai departe.Deci ateii daca li se va arata, demonstra chestia asta vor crede si atit, insa nul vor recunoaste de sef, de mai stiu eu ce.Si asta din mai multe considerente pe care credinciosii nu le pot intelege.
Daca e dumnezeul ala al vostru, e vorba de oameni corupti deja de ideile voastre.
Daca oamenii de "nestiinta" ar gandi un pic, ar fi cel mult agnostici, dar deja am pretentii. "Nu existența sau inexistența lui Dumnezeu este problema ateilor, ci negarea Lui ca autoritate supremă. Hotărârea de a nu asculta de El.", nici in Mos Craciun nu vreau sa cred, la ce mi-ar folosi niste lucruri pe care mi le doresc, dar pe care nu le pot avea? Prea multa logica in treaba asta.
Nu cred ca ar mai exista atei.
Cred ca toti oamenii ar crede atunci in acel ceva care exista si este dovedit.
Daaar....cum se mai spunea, ramane liberul arbitru chiar si atunci cand d-zeu este dovedit. Chiar si atunci oamenii vor alege ce sa creada, si vor decide fiecare drumul sau cu sau fara d-zeu.
Stiinta si religia sunt doua drumuri care de ceva vreme merg in directii opuse. Sunt convins ca stiintific nu poate fi demonstrata existenta lui dumnezeu.
Iti zic eu ce se intampla. Daca oamenii de stiinta l-ar descoperi pe Dumnezeu, cel care l-a descoperit o sa fie bagat la categoria "pseudo-stiinta" in mod automat Asa fac ei. Au niste dogme in cap (pe care nu le-au verificat niciodata - cam ca cei de la biserica) si cand ceva nu corespunde cu ceea ce au ei in capusor, e inclus la pseudo
Nu,nu cred ca toata lumea ar fi credincioasa deoarece intoteauna vor exista sceptici, care sa puna intrebari.
Bineînțeles că vor mai exista. Foarte mulți oameni de știință l-aub descoperit pe Dumnezeu. Ateul nu se definește prin credința în știință ci prin negarea Divinității. Știința și ateismul sunt două lucruri distincte. Știința nu exclude credința. Am prieteni creștini care sunt oameni de știință (biochimiști, medici, fizicieni, matematicieni). Pentru ei, știința nu este un impediment în calea credinței ci dimpotrivă: cu cât studiază mai mult natura și legile ei, cu atât sunt mai fascinați de înțelepciunea lui Dumnezeu care a creat și coordonează natura. Nu existența sau inexistența lui Dumnezeu este problema ateilor, ci negarea Lui ca autoritate supremă. Hotărârea de a nu asculta de El.
Acceptarea existenței unei Divinități îl pune pe ateu în situația de a recunoaște că e inferior acelei Divinități. Asta implică o relaționare la/cu respectiva Divinitate. Ergo ascultare, supunere. Și asta este o bariereă de netrecut pentru oamenii care cred (of, din nou credința) că sunt propriii lor stăpâni.
"Nu existența sau inexistența lui Dumnezeu este problema ateilor, ci negarea Lui ca autoritate supremă. Hotărârea de a nu asculta de El."
Tu chiar nu ai creier deloc!? Mai baiete, tu si multi alti crestini ati merita sa fiti privati de libertate.