Dacă se ia o măsură privativă de libertate pentru a-l ocroti pe un om inocent de "diavol" și ispitele acestuia, mai are liber arbitru acel om?

Omul poate pacatui chiar si in cele mai grele conditii; chiar si daca ar fi legat in carcera. Noi trebuie sa actionam cu vointa noastra proprie, si nu cu vointa altora.
Pentru ca intr-adevar, voia lui Dumnezeu este sa nu mai pacatuim; dar daca voia lui Dumnezeu nu devine si voia noastra, atunci nu ne este de folos nici daca ne-am da trupul sa fie ars (1Corinteni.13:3).
Abstinenta de la pacat facuta fara dragoste, nu ne este de folos decat pentru viata aceasta.
Pentru cei care si-au deprins sa-si foloseasca vointa prin intebuintare, le este mai usor sa renunte la obiceiuri nesanatoase, la ispite. Dar pentru ceilalti este o lupta destul de mare.

Diavolul trece si prin ziduri. Asadar nu exista asa ceva.

Nu mai are. Din moment ce ii interzic unui om un lucru, si chiar daca este spre binele lui, omul nu are niciodata posibilitatea sa experimenteze acel lucru, deci nu mai are liberul arbitru din moment ce o alta persoana ii impune acel lucru si omul nu poate face nimic pentru a-l experimenta si a trece de aceasta interdictie. Domnul spune prin cuvantul Lui si prin Adam si Eva ''va iubesc atat de mult incat Va dau libertate de alegere, Va dau posiilitatea de a Ma asculta si a Ma iubi, sau de a nu Ma asculta si a Ma respinge.'' Domnul putea sa faca din Adam si Eva niste roboti, dar in dragoste exista libertate.

Cred ca da. Se va adapta, in primul rand spatiului si conditiilor noi, apoi va alege sa faca sau sa nu faca, sa accepte sau sa nu accepte, sa gandeasca sau sa nu gandeasca, sa se roage sau sa blesteme. Ma gandesc la cazurile din inchisorile comuniste, cand unii au ales sa-si tradeze colegii, altii au ales sa indure torturi fara sa tradeze. Fiecare dupa firea si dupa taria lui.