Mi-aș vedea de viață, cunoscând noi oameni care să-mi țină companie. Ce e așa de greu?
Mi-aş spune în gând :,, Ce sculă de satană... aştia au plecat la bar fără mine''
I-as suna sa-i intreb unde sunt,sau as raporta disparitiile la politie, sau i-as cauta chiar eu, ca nu rezolvi nimic cu rugaciuni.
Probabil aş realiza că lipsesc după câteva ore, după care aş petrece încă câteva ore fericită că nu mă bate nimeni la cap. Apoi probabil aş raporta dispariţia.
Te inteleg, si mie imi place singur acasa. Pai m-as intreba ce le-a luat atat de mult sa se hotarasca sa plece si le-as zice sa mai vina cand o sa ii chem eu, pentru ca la un moment dat s-ar putea sa le simt lipsa.
Buna! Da, m-as ruga din tot sufletul meu sa ma trezesc din acel cosmar, nimic nu e mai urat pe lume decat singuratatea.
Nu cred că asta se va întâmpla vreodată, poate doar când acele persoane vor muri.Nu m-aş ruga, pentru că pentru mine nu are nicio soluţie.
Ma refer la faptul ca cei dragi, nu s ar mai intoarce niciodata, si nu i ati mai gasi pe intreg pamantul...
recedaniel3 întreabă: