Dacă știința și credința în Dumnezeu sînt considerate incompatibile, de ce mulți oameni de știință cred totuși într-un Creator
*** g 9/06 pag. 3 Pe cine ar trebui să credeţi? ***
„Fireşte, orice casă este construită de cineva, dar cel care a construit toate lucrurile este Dumnezeu." — EVREI 3:4.
De la scrierea acestor cuvinte acum circa 2 000 de ani, omenirea a făcut mari progrese ştiinţifice. Mai crede cineva că dovezile ce atestă existenţa unui proiect în natură pretind credinţă într-un Proiectant sau într-un Creator — în Dumnezeu?
Chiar şi în ţările industrializate, mulţi oameni ar răspunde afirmativ la această întrebare. În Statele Unite, de pildă, în urma unui sondaj efectuat de revista Newsweek în 2005 s-a descoperit că 80% dintre oameni „cred că Dumnezeu a creat universul". Are această credinţă la bază lipsa de instruire? Există oameni de ştiinţă care cred în Dumnezeu? Revista ştiinţifică Nature scria în 1997 că aproape 40% dintre biologii, fizicienii şi matematicienii intervievaţi cred nu numai că Dumnezeu există, dar şi că ne ascultă rugăciunile şi răspunde la ele.
Cu toate acestea, alţi oameni de ştiinţă dezaprobă cu vehemenţă credinţa în Dumnezeu. De curând, dr. Herbert Hauptman, laureat al Premiului Nobel, a declarat în cadrul unei conferinţe ştiinţifice că credinţa în supranatural, mai cu seamă credinţa în Dumnezeu, este incompatibilă cu adevărata ştiinţă. „Acest gen de credinţă dăunează bunăstării omului", a spus el. Chiar şi oamenii de ştiinţă care cred în Dumnezeu ezită să afirme că proiectul evident în lumea plantelor şi a animalelor presupune existenţa unui Proiectant. De ce? Menţionând un motiv, Douglas Erwin, paleobiolog la Institutul Smithsonian, afirmă: „Una dintre regulile ştiinţei este: Nu se acceptă miracole".
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
"Acum sa-ti spun de ce nu sunt compatibile : pentu ca stiinta presupune prezentarea unor DOVEZI iar religia merge pe CREDINTA. Sunt 2 lucruri complet diferite. Religia nu poate sa prezinte dovezi cu adevarat bune. Nu a putut, nu poate si nu o sa poata. Tot ce poate religia sa ofere este : pai trebuie sa crezi."
Total greșit! Evoluția nu oferă nici o dovadă a apariției întîmplătoare a vieții. Sau cum s-a trecut de la înmulțirea asexuală la bisexuală, și multe altele.
Răspunde
in plus celula acea nici nu avea informatie era goala ea a capatat informatie in timp, la inceput celula era foarte simpla in timp a devenit complexa"
Cea mai "simplă" celulă, procariotă (fără nucleu) are o compoziție de asemenea foarte complexă, și nicidecum nu putea fi goală la început 
rogresele înregistrate în domeniul microbiologiei ne-au permis să pătrundem în lumea impresionantă a celor mai simple celule procariote cunoscute. Oamenii de ştiinţă evoluţionişti au emis ipoteza că primele celule vii semănau cu aceste celule.10
Dacă teoria evoluţiei este adevărată, ea ar trebui să ofere o explicaţie plauzibilă pentru formarea întâmplătoare a primei celule „simple". Iar dacă viaţa a fost creată, ar trebui să existe dovezi ale unui proiect ingenios chiar şi în cele mai mici organisme vii. În continuare, te invităm să faci o călătorie imaginară în lumea celulei procariote. Pe parcursul acestei călătorii, gândeşte-te dacă o astfel de celulă ar fi putut să apară din întâmplare.
ZIDUL DE APĂRARE AL CELULEI
Ca să poţi vizita celula procariotă, trebuie să devii de sute de ori mai mic decât punctul de la sfârşitul acestei fraze. Apoi, pentru a ajunge în interiorul celulei, trebuie să treci de o membrană elastică, foarte rezistentă, ce acţionează asemenea zidului de cărămidă şi mortar din jurul unei fabrici. Membrana este extrem de subţire: aproximativ 10 000 de straturi suprapuse ating grosimea unei foi de hârtie. Însă ea este mult mai complexă decât un zid de cărămidă. Să vedem de ce.
Asemenea zidului din jurul unei fabrici, membrana apără elementele din interiorul celulei de mediul extracelular. Ea nu permite accesul moleculelor mai complexe, care pot fi periculoase. În acelaşi timp, împiedică moleculele folositoare să părăsească celula. Totuşi, membrana nu este un zid de nepătruns. Ea lasă celula să „respire", adică să primească şi să elimine molecule mici, cum este oxigenul. Dar cum reuşeşte membrana să facă toate acestea?
Gândeşte-te din nou la o fabrică. Ea are paznici, care supraveghează tot ce intră şi iese pe porţile ei. La fel, membrana celulară conţine molecule speciale de proteine, care acţionează asemenea porţilor şi a paznicilor.
Unele dintre aceste proteine (1) au în mijloc un canal, prin care pot trece doar anumite tipuri de molecule. Alte proteine sunt deschise pe o parte a membranei celulare (2) şi închise pe cealaltă parte. Ele au un loc de cuplaj (3) cu forma potrivită pentru o substanţă anume. Când acea substanţă ajunge în locul de cuplaj, celălalt capăt al proteinei se deschide şi lasă substanţa să treacă prin membrană (4). Toate acestea au loc chiar şi la suprafaţa celor mai simple celule!
ÎN FABRICĂ
Imaginează-ţi acum că „paznicii" te-au lăsat să intri în interiorul celulei. Celula procariotă este plină cu un lichid apos, bogat în nutrienţi, săruri şi alte substanţe. Acestea reprezintă materia primă folosită la fabricarea compuşilor necesari celulei. Însă procesul de fabricaţie nu se desfăşoară în mod haotic. Celula este o fabrică eficientă, miile de reacţii chimice din interiorul ei având loc într-o ordine bine stabilită şi potrivit unui orar fix.
În cea mai mare parte a timpului, celula sintetizează proteine. Mai întâi formează aproximativ 20 de cărămizi de bază, numite aminoacizi. Aceste cărămizi sunt trimise la ribozomi (5), care pot fi comparaţi cu nişte maşini automate ce leagă aminoacizii într-o ordine precisă pentru a forma o anumită proteină. Aşa cum operaţiunile dintr-o fabrică sunt coordonate de programul calculatorului central, tot aşa multe dintre funcţiile celulei sunt coordonate de un „program de calculator", sau cod, numit ADN (6). Ribozomii primesc de la ADN instrucţiuni detaliate, care arată ce proteină trebuie produsă şi cum anume (7).
Modul în care este formată o proteină e de-a dreptul uimitor! Fiecare proteină se pliază într-o formă tridimensională unică (8). Această formă determină funcţia pe care o va îndeplini proteina. Imaginează-ţi o linie de producţie unde sunt asamblate părţile componente ale unui motor. Pentru ca motorul să funcţioneze, fiecare parte componentă trebuie construită cu precizie. Tot aşa, dacă o proteină nu este construită cu precizie şi nu se pliază exact în forma potrivită, ea nu va reuşi să-şi îndeplinească funcţia în mod corespunzător şi chiar ar putea cauza deteriorarea celulei.
Dar cum ajunge proteina din locul formării ei acolo unde este nevoie de ea? În momentul sintetizării, proteina primeşte o „etichetă cu adresa de destinaţie", pe baza căreia este trimisă la locul potrivit. Astfel, chiar dacă în fiecare minut sunt formate şi distribuite mii de proteine, fiecare ajunge la destinaţia corectă.
De ce sunt importante aceste dovezi? Moleculele complexe din cel mai simplu organism viu nu se pot reproduce singure. În afara celulei, se descompun. În interiorul celulei, ele se reproduc cu ajutorul altor molecule complexe. De exemplu, enzimele sunt necesare pentru formarea unei molecule speciale ce eliberează energie, numită adenozin trifosfat (ATP), însă enzimele nu pot fi formate fără energia eliberată de ATP. La fel, pentru producerea enzimelor este nevoie de ADN (în capitolul 3 se va vorbi despre această moleculă), însă ADN-ul nu poate fi produs fără enzime. De asemenea, doar celula poate forma unele proteine, însă ea nu poate fi formată fără proteine.
Microbiologul Radu Popa, cu toate că nu este de acord cu relatarea biblică despre creaţie, a spus în 2004: „Cum ar putea natura să creeze viaţă dacă noi am dat greş deşi am controlat toate condiţiile experimentale?".13 El a adăugat: „Mecanismele necesare funcţionării unei celule vii sunt atât de complexe, încât pare imposibil ca ele să fi apărut simultan din întâmplare".14
Ce justificare penibila. Daca Dumnezeu dadu' liber arbitru omului de ce nu astepta ca acesta(omul) sa moara si apoi sa-l judece la Judecata de Apoi. De ce instigarea la crime si crime? Pentru ca se facea dreptate?
Mai ales daca a dat liber arbitru si daca stia ce se va intampla pentru ce Sodoma si Gomora, pentru ce potopul, pentru ce interventiile violente?
Nu îi face cinste cuiva să judece pe cineva/ceva fără să înțeleagă motivele, circumstanțele, alte detalii, și mai ales prin prisma unor învățături nebiblice(iadul, nemurirea sufletului, predestinația...)
Nu îi face cinste cuiva să judece pe cineva/ceva fără să înțeleagă motivele, circumstanțele, alte detalii, și mai ales prin prisma unor învățături nebiblice(iadul, nemurirea sufletului, predestinația...) --- Si cu acest "argument" penibil aduci vreo justificare mai buna? jesus!
Cate scuze sunteti capabili sa inventati... Dumnezeule.
Din punct de vedere logic rationamentul(in aceasta chestiune) meu nu este invalid, ci chiar valabil. Dar ce stiu eu? Daca nu am o carte magica din care sa dau citate sau sa vin cu articole copy-paste...
Nu știu dacă cineva face cercetări științifice anume pentru a combate evoluția. Totuși cei sinceri argumentează de ce evoluția n-ar fi posibilă (cel puțin prin prizma cunoștințelor actuale).
Din cele două teorii am ales creația deoarece răspunsurile pe care le oferă (originea veții, scopul ei, starea lucrurilor actuale și toate celelalte) sînt mult mai logice, mai armonioase ca întreg, mai consecvente decît cele oferite de evoluție care se ciocnesc cap în cap. Deseori se spune : pe viitor vom cunoaște mai multe. Da, dar e valabil pentru ambele teorii.
Eu mereu ma uit cu dispret. Am vrut sa te fac sa intelegi, ca teoria evolutionista Nu a fost enuntata de atei. nu spune nimeni ca teoria evolutionista este 100 % adevarata, dar este cea mai plauzibila.
problema religie stiinta, este ca nimic din religie nu poate fi demonstrate stiintific. Daca vreon preot vine si imi explic sttintific tot ce e in biblie eu ma inclin in fata lui. dar asta nu se va intampla niciodata pentru ca biblia e o carte plina cu aberatie.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
