Din nefericire zeul e doar personaj imaginar de poveste primitivă, fantezista, puerilă și absurdă scrisă pentru prostirea naivilor creduli și neștiutori, deci indiferent ce rugăciune vei spune rezultatul va fi același: nimic.
Dacă ar exista un zeu atotputernic, atunci avem următoarele considerații:
Are nevoie un zeu atotputernic de ceva de la om? Nu.
Ce valoare are un om pentru un zeu atotputernic? Zero.
Poate un zeu atotputernic să fie interesat de ce face omul, ce mănâncă, cum se înmulțește, ce ritualuri primitive face, ce cântece, poezii sau rugăciuni spune, dacă trăiește sau dacă moare? Nu.
Un zeu atotputernic are de ce sa ajute, să pedepsească sau răsplătească un om? Nu.
Dacă ar exista un zeu atotputernic și iubitor care a făcut tot ce exista, s-ar ascunde de om? Nu. Ar avea de ce sa se ascundă de om? Nu. Ar fi invizibil, orb și surdomut? Nu. Ar comunica cu omul? Da.
Un zeu atotputernic și iubitor care a făcut tot ce exista ar fi făcut purici, păduchi, viermi, ploșnițe, căpușe, țânțari, viruși și bacterii? Nu. Ar fi avut el nevoie de asa ceva? Nu. Nici de om nu ar fi avut nevoie și nici nu l-ar fi creat pe om. Atunci cine a făcut purici, păduchi, viermi, ploșnițe, căpușe, țânțari, viruși, bacterii și omul? Natura i-a făcut pe toți prin evoluție și prin selecție naturala, nu un zeu, pentru ca nu avea nevoie zeul de asa ceva.
Un zeu iubitor și atotputernic s-ar ocupa cu minuni și ar lăsa oamenii în întunericul primitivismului și neștiinței să moară de boli, de frig, de foame, în accidente și în războaie? Nu.
Are nevoie un zeu iubitor și atotputernic de credință? Nu. Ce sa facă cu ea? Și totuși, cineva are nevoie de foarte multa credință.
Cine are nevoie de credință, zeul atotputernic care poate face orice și nu are nevoie de nimic sau omul mincinos ca să-i fie crezute minciunile și să poată profita de omul naiv și neștiutor?
Evident, că omul mincinos, necinstit si nerusinat are nevoie de credință și o cere în numele unui personaj inexistent, zeul atotputernic și iubitor.
Un om ca să fie înșelat trebuie să nu știe adevărul, deci să nu aibă știință și să creadă minciuna spusa de mincinos, deci să aibă credință. Prin urmare la adevăr se ajunge prin știință și la minciuna se ajunge prin credință.
Dacă un mincinos îi spune unui om ca eu îi voi da 1 000 000 000 lei după ce va face ceva și acel om nu vorbește cu mine, dar face ce îi spune acel mincinos și consideră ca are credință în mine, atunci ce se va întâmpla când acel om va veni la mine sa ii dau cei 1 000 000 000 lei? Evident ca nu va primi nimic, pentru ca eu nu am vorbit cu el, nu i-am cerut să facă nimic și nu i-am promis nimic.
Același lucru se intampla și în cazul zeului. Omul care spune ca are credință în zeu, în realitate are credință doar în omul mincinos care face promisiuni în numele zeului și dacă ar exista acel zeu, nu va da omului naiv nimic, pentru ca zeul nu a vorbit cu omul, nu i-a cerut sa facă nimic și nici nu i-a promis nimic.
"Toţi oamenii care gândesc sunt atei." - Ernest Hemingway
"Religia s-a născut când primul ticălos l-a întâlnit pe primul prost." – Voltaire
"Toate religiile sunt întemeiate pe teama celor mulţi şi pe isteţimea câtorva." - Stendhal
"Una din marile tragedii ale omenirii este că moralitatea a fost răpită de către religie." - Arthur C. Clarke
"Religia este capodopera artei de a dresa animalele, deoarece dresează oamenii cum să gândească." - Arthur Schopenhauer
"Modul de a vedea, prin credinţă, este de a închide ochiul raţiunii." - Benjamin Franklin
"Puneţi la îndoială cu îndrăzneală până şi existenţa lui Dumnezeu pentru că, dacă ar fi unul, trebuie cu atât mai mult să fie de acord cu omagiul raţiunii decât al fricii oarbe." - Thomas Jefferson
"Proştii resping ceea ce văd dar nu ceea ce cred; înţelepţii resping ceea ce cred şi nu ceea ce văd." - Huangbo Xiyun
"E nevoie de religie pentru ca oameni buni să facă lucruri rele." - Steven Weinberg
"Cele mai groaznice şi cele mai crude crime pe care istoria le-a înregistrat au fost comise sub adăpostul religiei sau al altor motive la fel de nobile." - Mahatma Gandhi
"Ceea ce se afirmă fără dovezi poate fi respins fără dovezi" - Christopher Hitchens
În general este bine să nu îi promitem lui Dumnezeu că nu vom mai face un păcat (în schimbul a ceva) decat daca suntem foarte foarte siguri că ne putem ține de cuvânt și poate nici atunci pentru că oricând putem greși. Dacă lucrul pe care i L-ai cerut este atât de important pentru tine ar fi trebuit să te gândești bine înainte să săvârșești păcatul, dacă Dumnezeu ar fi doar corect atunci nu ti-ar mai da ce i-ai cerut pentru că tu ai încălcat o înțelegere a cărei condiție ai ales-o singur. Dar Dumnezeu nu este doar corect, ci și iubitor de oameni și iertător și milostiv și bun... știe că suntem atât de ușor influențați de păcat și atunci ne dăruiește lucruri chiar și atunci când judecata noastră umană ne spune că nu le meritam. Cu condiția să ne pară sincer rău pentru păcat, nu pentru că nu mai primim ceea ce am cerut, ci pentru că l-am supărat pe Cel care ne iubește.
Toate au o ordine firească, cere-ți iertare pentru ce ai făcut, străduiește-te să nu mai repeți și atunci El va știi ce trebuie să facă.
Ca o paranteză, uneori cerem lucruri care nu sunt bune pentru noi și atunci El nu ne îndeplinește toate dorințele, ci are grijă să primim doar ceea ce ne va fi de folos. Dumnezeu nu are nevoie de ceva de la noi, El ne dăruiește ceea ce avem nevoie cu mai mare bucurie decât le primim noi. Ai încredere, rogă-te din suflet așa cum ai spus, fără promisiuni de data asta, doar cu hotărârea de a fi bun și curat de acum încolo și El te va asculta. La Dumnezeu, toate sunt cu putință.