Bineinteles, El este un tata iubitor si ne iarta atunci cand gresim, El nu ne paraseste, nu ne alunga cand gresim si plecam de la El, El ne asteapta cu bratele deschise sa ne intoarcem la El si ne vrea doar binele, vrea sa ne dea un viitor si daca ne marturisim pacatele El ne va ierta 100%. Dupa ce ti-ai marturisit pacatul si ai incercat sa indrepti raul, si i-ai cerut iertare Lui Dumnezeu, Esti iertat, si nu mai aminti de pacatul ala, mergi mai departe si nu te mai gandi la trecut, Dumnezeu iarta pentru ca ne iubeste, nu pentru ca facem nu stiu ce fapte marete. noi crestinii nu avem doar un Dumnezeu, ci un tata iubitor, un prieten apropiat care ne iubeste si si-a dat viata pentru noi pe cruce acum 2000 de ani. Un prieten care ne iubeste, care se ingrijeste de noi, care ne accepta cu dragoste fara sa ne critice, care ne slujeste in fiecare zi, care isi exprima dragostea in multe feluri fata de noi. Isus este un prieten care ne asculta cand venim la El cu problemele noastre cele mai personale, care ne da rezolvare ca prin minune. Dumnezeu este un tat iubitor caruia ii pasa foarte mult de tine. tu poti fi fiul Lui printr-o rugaciune simpla ''Doamne Isuse am pacatuit impotriva ta, am vrut sa fac totul asa cum vreau eu, te rog sa ma ierti pentru faptul ca te-am respins pana acum, cred ca moartea ta pe cruce a platit datoria pacatuli meu, cred ca tu esti fiul lui Dumnezeu si te primesc pe tine ca mantuitor personal si Domn al vietii mele, imi predau viata tie''. Din acest moment Duhul Sfant te boteaza si vine sa locuiasca in tine, numele tau este scris in cartea vietii mielului, toate pacatele iti sunt iertate definitiv si ai puterea invierii in tine, si nimic nu te va mai desparti vreodata de dragostea, caldura si grija tatalui ceresc pentru tine.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Dacă își va cere iertare, da. Pentru că sunt hoți care nu mai pot înapoia lucrurile furate.
Dar dacă are posibilitatea, atunci trebuie să înapoieze lucrurile furate; altfel nu va fi iertat.
Cartea "Calea către Hristos" oferă lămuriri în privința aceasta.
Răspunde
Sa o luam altcumva. Daca un hot fura si se roaga la Dumnezeu, il v-a ierta? Trebuie sa te ierte persoana furata, nu zeii fictivi.
Răspunde Da, acolo ajunge daca nu e iertat.
Da, trebuie să te ierte și persoana pe care ai pagubit-o, dar trebuie cerut iertare și de la Dumnezeu a cărei Lege a fost încălcată. Pentru că nu persoana păgubită ne va mântui, ci Dumnezeu.
Dar părerea de rău trebuie să fie sinceră, pentru că Dumnezeu cunoaște gândurile noastre.
Nu asa se pune problema.
Eu nu stiu cui ii va ierta Dumnezeu pacatele dar STIU EXACT ce trebuie sa faca cineva ca SA NU AIBA PACATE, NICI UN PACAT!, si asta este explicat in Evanghelie, numai ca trebuie studiat si inteles. Cei fara pacat vor intra in imparatia cerurilor FARA A MAI FI JUDECATI!
"Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu.
(Sfanta Evanghelie dupa Ioan – 3/16-18)
"Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă"
(Sfânta Evanghelie după Ioan – 5/24)
Nu neapărat.
Pentru că poți înapoia lucrurile după ce te-a prins poliția... și fără să-ți pară rău pentru ce ai făcut și dorindu-ți să o repeți cu prima ocazie.
Trebuie să repari situația și relația cu semenul tău pe care l-ai nedreptățit. Mărturisirea păcatului și îndreptarea prejudiciului adus (fie el material sau de o altă natură).
Și trebuie să te pocăiești în fața lui Dumnezeu, pentru că ai furat de la un copil al Său și pentru că păcatul tău a fost o povară suplimentară pentru Fiul Său la cruce. De asemenea, vei cere har și putere să faci schimbarea în viața ta încât astfel de situații să nu se repete. Pocăința include o adâncă părere pentru fapta rea săvârșită și o continuă ferire de a o mai face.
În același timp pocăința (la fel ca iertarea) e darul lui Dumnezeu (vezi Faptele apostolilor 5:31), nu vei putea să faci lucrul acesta decât datorită Duhului Sfânt care se folosește de conștiința ta să te îndemne la pocăință. Deci, nu vei avea niciun merit la final, ci tot meritul pentru schimbarea ta este al lui Dumnezeu.
Daca doar credinta e necesara, de ce sa mai pocaiasca?
"Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu.
(Sfanta Evanghelie dupa Ioan – 3/16-18)
"Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă"
(Sfânta Evanghelie după Ioan – 5/24)
Exact cum ai citat: „Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede".
Îndemnul la pocăință face parte din mesajul lui Isus (Matei 4:17. De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască și să zică: "Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape.").
A asculta cuvântul Său înseamnă și a asculta îndemnul la pocăință. Isus nu a venit să-i lase pe oameni la fel de pierduți cum i-a găsit. A venit să caute să-i mântuiască, nu? Dacă crezi în străduința Lui pentru tine, e normal să te lași îndrumat pe calea Lui. „Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede" pare a fi exact definiția omului pocăit, nu ți se pare?
Și e corect și primul citat. Numai credința autentică face ascultarea posibilă. Credința care nu rodește fapte nu este credință (este moartă, inexistentă).
Vreau să spun că credința nu anulează pocăința, ci dimpotrivă e una dintre condițiile ca ea să existe.
Ca să poți fi iertat de păcate, trebuie să crezi în jertfa Mântuitorului. Pocăința depinde de credință.
Nu poți separa lucrurile pentru că sunt strâns legate. Când zicem „doar credința" sau „trebuie doar să crezi" e ca și cum am arăta omului direcția de mers, ca și cum i-am da o cheie cu care poate să deschidă toate ușile următoare. Un om care crede este credincios. Și asta se va reflecta în tot ce urmează din acel moment.
Nu e vorba nicidecum de o acceptare a unor lucruri la nivel teoretic fără o schimbare a vieții. Asta e „credința" dracilor. Ei constată că Dumnezeu există, că Isus e Mântuitor, că există o judecată, dar continuă să fie de partea opusă. „și dracii cred… și se înfioară! (Iacov 2:19)
Când Zacheu a crezut în Isus, a intrat mântuirea în casa lui. Rezultatul? S-a dus să despăgubească pe cei pe care i-a nedreptățit.
Tot așa, un hoț în ziua de azi, să creadă în Isus. Și ca urmare să-și îndrepte căile.
Dacă azi cineva îți fură 100 de lei. Și mâine vine și-ți predică despre creștinism spunând că s-a pocăit și că e un om al credinței... că e mântuit, dar nu se face a ști nimic despre fapta respectivă și nu vezi nicio intenție să te despăgubească. Chiar așa, după mintea ta, l-ai aprecia? Sau ai zice că e un impostor, un lup îmbrăcat în haine de oaie, un om vinovat în fața oamenilor și a lui Dumnezeu?
Biblia nu se citește ca mersul trenurilor... ar fi fain să vedem mesajul ca întreg, nu să rupem frânturi de ici de colo. Și mesajul ăsta e: omul rău nu trebuie să rămână așa, ci să creadă în Isus și să ducă o viață de sfințire. „De aceea, dați-vă și voi toate silintele ca să uniți cu credința voastră fapta; cu fapta, cunoștința; cu cunoștința, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni." (2 Petru 1:5-7)
Ce valoare are credința dacă nu ajungi să iubești oamenii? Zero. Un hoț care primește credința, va uni cu ea fapta, cunoștința etc... și va ajunge să iubească oamenii inclusiv pe cei păgubiți de el. Ghici ce va face, deci? E complicat? Am impresia că repet același lucru de 10 ori. 
E complicat ca sunteti impartiti in religi, secte, culturi fiecare cu o gandire diferita, daca intreb 5 crestini imi raspund diferit
Corect.
Nu poți face un pătrat să fie rotund. Nici Dumnezeu nu poate. Pentru că e în natura lui să aibă colțuri. Dacă îi schimbi natura încetează să mai fie pătrat.
Și oamenii, sunt în natura lor creați liberi. Nu o să găsești 2 care să gândească identic. Dar la subiectul dat, nu prea văd să fie multe variante: fie va restitui ce a furat, fie nu. Dacă și legea omenească te obligă pe prima variantă, cred că e absurd să credem a doua - legile divine fiind mult mai fine.
Știu că sunt creștini care sub deviza „nu mai suntem sub lege, ci sub har" propovăduiesc că nu mai contează ce faci. Întreabă-i:
1. Cum să faci să ajungi ca ei (o să-ți dea o formulă de spus, o rugăciune, ceva)
2. Dacă poți pe urmă să le împrumuți soția, dacă tot ai ajuns să nu mai fii „sub lege".
Adevărul e că de Lege nu scapă nimeni. Nici hoțul. Singura scăpare e să nu mai fii sub condamnarea ei și asta se poate doar prin credință, pocăință, iertare, sfințire.
Și, evident, vei fi sub lege de câte ori te-ntorci la faptele rele. Cu astfel de oameni „s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: "Câinele s-a întors la ce vărsase" și "scroafa spălata s-a întors să se tăvălească iarăși în mocirlă." (2 Petru 2:22)
* Pentru căinţa cu lacrimi, Dumnezeu iartă.
*Isa 43:26-Isaia 1:18 Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
