Dacă un om păcătuiește o vreme îndelungată din cauza faptului că are o voință slabă, nu poate spune "nu" (înțelegeți voi) fiind influențat/presat de un altul, dar până la urmă celui influențat ii pare rău și se caieste, Dumnezeu îi va șterge păcatul sau îl va pedepsi într-un moment al vieții pentru că în loc sa se roage pentru întărirea voinței, a ales sa se lase pradă păcătuirii repetate?
După cum știm, a greși e omenesc, dar a persevera este diabolic, dar până la urmă omul a regretat și a ales Binele.
"Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt." (1Corinteni.9:26)
Omul trebuie să biruiască păcatul din viața lui cu orice preț. Pentru că în Împărăția lui Dumnezeu nu se poate intra cu un păcat nebiruit.
Regretul este bun, și la fel și mărturisea păcatului. Iar Dumnezeu Se obligă să ne ierte dacă îndeplinim aceste două condiții.
Dar noi trebuie să biruim păcatul din viața noastră. Dumnezeu a pregătit și mijlocul prin care să ne ferim de păcat. Nu este păcat să fim ispitiți; nu este păcat să fim atrași de păcat. Important este să nu acționăm în direcția aceasta.
Dumnezeu nu ne cere să ne mutilăm atunci când zice că dacă ochiul ne face să cădem în păcat să ni-l scoatem. Ci prin aceasta El ne îndeamnă să ne folosim de orice ca să nu acționăm în direcția greșită. Noi trebuie să vedem mijlocul pregătit de Dumnezeu pentru a ne scoate din situație, și să ne prindem de acest mijloc.
Pe cât posibil noi nu trebuie să ne ducem acolo unde știm că am putea fi ispitiți.
Voința se întărește prin exercitarea ei. Câte puțin în fiecare zi vom dobândi puterea de a nu a mai fi atrași de păcat. Este nevoie de o continuă comuniune cu Dumnezeu.
Trebuie să cunoaștem că plăcerea este lăsată de Dumnezeu; plăcerea nu este păcat. Dar plăcerea este pervertită de Satana în firea pământească pentru a fi folosită împotriva voinței lui Dumnezeu.
Plăcerea folosită în scopul lăsat de Dumnezeu nu reprezintă un păcat. De aceea în viață trebuie să ne ghidăm după principii, și nu după plăcere. Plăcerile să fie supuse principiilor, adică legii lui Dumnezeu.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
"Dacă ne mărturisim păcatele El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și sa ne curareasca de orice nelegiuire" 1 Ioan 1:9
Eu îl iau pe cuvânt.
Răspunde
Nu avem habar ce va face Dumnezeu cu păcatul omului. Păcatele din Biblie sunt inventate de oameni.
( Asta este strict parerea mea) Dumnezeu in acest caz eu zic ca iarta deoarece in toate rugaciunile e vorba de a-ti iubi, ingriji si ierta aproapele cum si el te iarta si etc pe tine.Ce vine dupa aceea, eu zic ca e karma
Dumnezeu vede sufletului omului si stie situatia lui si posibilitatile lui. Dumnezeu are rabdare si ofera sanse, nici un om nu poate ierta cum iarta Dumnezeu. Insa pacatele sunt vindecabile rapid/greu in functie de gravitatea lor si sa iti asumi tot ce s-a intamplat si acceptand eventual o perioada de refacere partiala sufleteasca prin canonul duhovnicului. Adica de buna voie faci voia Domnul prin cele spuse de duhovnica ca moment al meditarii, acceptarii greselii si incercari de reparare sufletesti
Nu cred în existența lui Dumnezeu, a păcatului sau a iertării divine. Acestea sunt concepte inventate de religie pentru a manipula oamenii și a le impune o moralitate arbitrară și opresivă. Nu există niciun motiv rațional să credem că există o entitate supranaturală care ne judecă și ne pedepsește pentru acțiunile noastre, sau care ne poate șterge păcatul dacă ne căim și ne rugăm. Aceste idei sunt ilogice, imorale și dăunătoare pentru dezvoltarea umanității.
Singura sursă de moralitate este rațiunea umană, bazată pe dovezi științifice, logică și empatie. Dacă un om păcătuiește o vreme îndelungată din cauza faptului că are o voință slabă, nu poate spune "nu" (înțelegeți voi) fiind influențat/presat de un altul, dar până la urmă celui influențat ii pare rău și se caieste, nu are nevoie de iertarea lui Dumnezeu, ci de responsabilitatea proprie. Trebuie să își asume consecințele acțiunilor sale, să își repare greșelile dacă este posibil, să își îmbunătățească comportamentul și să învețe din experiența sa. Nu există niciun pedepsitor sau salvator divin care să îl ajute sau să îl împiedice. Există doar el însuși și ceilalți oameni cu care interacționează.
Nu cred în ideea de bine absolut sau rău absolut. Cred că există valori umane universale, cum ar fi respectul, dreptatea, libertatea, compasiunea, care pot fi justificate prin argumente raționale și care pot fi aplicate în diferite contexte și situații. Cred că trebuie să ne ghidăm după aceste valori și să le promovăm în societate, fără a impune dogme religioase sau autoritare. Cred că trebuie să ne folosim de știință și educație pentru a înțelege lumea și a o îmbunătăți, nu de superstiții și mituri.
Nu pacatuieste doar ca nu are vointa si este o carpa in fata propriilor instincte, nu ar trebui nici macar numit om.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
