Asta ai înțeles tu din Evanghelie?
Că ce-ai scris tu mai sus e descrierea creștinilor?
N-am citit Evanghelia, dar nu cred că era nevoie să o citesc ca să-mi dau seama că e aberantă interpretarea ta.
Dar poate ai vrut să spui altceva că de obicei citesc de câte 3 ori ca să înțeleg ce vrei să zici...
Corect, eu stau la bloc si fix deasupra mea am niste vecini care au un copil de 7 ani, si acesti mari crestini se cearta mereu pe tema banilor, fumeaza, injura. beau, uneori se iau la bataie intre ei Ce educatie sa le dea astia copilului? Astia se blesteama in particular, dar daca intrii la ei in apartament, au locuinta plina de icoane, bratari, cruciulite, carti...
Chiar acum vreo juma' de ora s-au certat, nu-mi mai aduc aminte bine ce ziceau, ca se auzea destul de incet, dar urla ala la nevasta-sa "Fa taci! TACI! TACI ODATA, TACI!" "BA TE CALC IN PICIOARE, TACI!", uneori ala o injura de ma-sa "Fa taci ca-mi... in ma--ta"
Astia cand se cearta, urla unu la altul vreo 20 de secunde, apoi incepe barba-su' cu amenintarile Mereu se intampla asa, e amuzant, dar totodata trist, si mai sunt mii de astfel de familii din pacate.
Astia sunt genul de oameni care se roaga si cand o fac spun "Doamne, da sa fie bine" Dupa ce termina rugaciunea, isi baga si-si scoate iar.
De unde știi că Mircea nu e așa, îl cunoști personal? Hai să nu mai judecăm pe alții, noi suntem mai răi decât alții.
Dl din RAY mare dreptate ai.
Și eu am fost cărat ca și copil cu japca la biserică unde, ca la biserică toate alea enumerate mai sus...
slujba ca slujbă, da bârfa, bârfă, sfada, sfadă, etc.
Așa că mi-am zis și eu... povestea asta cu creștinismul e apă de ploaie că n-am văzut pe nimeni.
Ei și uite că de la un timp am început să mă bat de oameni trăitori.
Nu perfecți, dar trăitori: adică unu cu țigara de-o viață, dă de Dumnezeu și se lasă. Altu cu umblatu pe la femei, dă de Domnu și se lasă și devine familist.
Altu cu sticla (a 10-a) și se lasă și devine bărbat responsabil. Pt mine toți ăștia au chip și nume.
Și eu, mare mitocan, egoist până la sânge, fără coloană, mânios nevoie mare și Iisus făcu om din mine.
Nu perfect, dar încerc să trăiesc cu Hristos zilnic.
Nu ca în filme, ci așa cu slăbiciunile și găurile de caracter la care încă lucrez și de care încet, încet simt că mă scapă Dumnezeu.
Deci sunt.
Diferența e: Creștinismul instituție și creștinismul relație.
Dacă ești creștin că așa e mama și tata, aia are șanse să fie apă de ploaie.
Dacă vi la Hristos și îl lași pe El să te mântuie, nu te eliberezi singur, ci El o face sunt șanse ca schimbarea să se vadă.
Nu știu oameni care să se fi întâlnit personal cu Hristos și să nu fi fost apoi (în timp ce-i drept, alți mai repede, alți mai greu) schimbați în bine.
El pe cruce a luat tot gunoiul nostru moral ca să ne dea perfecțiunea lui morală. (singurul care a avut așa ceva).
Good deal?
Sigur. Cel mai bun.
Și apoi cu El, treptat, viața lui și iubirea Lui înving egoismul și aroganța mea. Bunătatea Lui învinge răutatea mea. Iertarea Lui învinge resentimentul meu. Blândețea Lui învinge mânia mea.
Din experiență și din ce văd la prietenii mei, Dumnezeu e viu și schimbă păcătoși în oameni care reflectă tot mai mult din frumusețea caracterului Său.
CracanelTrasPrintrunInel întreabă: