De cand eram copil eram fascinat de gandul de a nu muri niciodata si de a trai vesnic pe acest pamant in conditii paradisiace unde stiinta si tehnologia sunt la un nivel foarte avansat. Stiinta si tehnologia, din prezent, ofera sanse nesemnificative sau inexistente pentru viata vesnica in carne si oase. Multe religii mari precum budismul, hinduismul, crestinatatea promit viata vesnica undeva in alta dimensiune obscura si neconcreta si nepalpabila si necunoscuta, un suflet sau spirit dupa moartea trupului, fara bucuria si placerea de a avea relatii sexuale.

Mama mea e ortodoxa practicanta si cand ii spun ca viata vesnica in carne si oase e posibila ea imi spune ca e ceva imposibil. Pai daca Dumnezeu e atotputernic, cum adica viata vesnica in carne si oase e imposibila?

Cand i-am spus copilului meu de 7 ani ca omul e muritor a inceput sa-i tremure vocea si sa se inspaimante la acest gand tocmai cand abia cunoaste primii ani de bucurii ale vietii. Daca i-as vorbi numai de stiinta si tehnologie acest gand ca moartea e inevitabila l-ar afecta si mai mult.

Nu sunt satisfacut de aceasta perspectiva oferita de marile religii si de stiinta si tehnologia limitata a omului din prezent.

Daca ma duc undeva la o locatie rustica, la o pensiune, intr-un cadru natural intr-un sejur, totusi ceva imi strica cheful adica perspectiva mortii cu un peisaj cu flori si traditional prin satele pitoresti.

Teoria evolutiei nu ma satisface nicidecum si din contra imi inabusa acest vis minunat.

Parerea mea este ca atunci cand un om nu mai are vise sau visele ii sunt naruite sau limitate acel om este pasibil sa se imbolnaveasca psihic sau se afla intr-o stare de depresie latenta sau cel putin minima dar apasatoare.

Nu degeaba multi tineri cu un job bine platit si cu stiinta si tehnologia in cap, ca sa compenseze lipsa acestor vise la nivel realizabil pentru ei, se apuca sa se arunce de pe stanci cu parapanta, sa escaladeze muntii cu bicicleta prin niste rape unde in orice moment isi pot rupe gatul sau coloana, sa caute senzatii tari, sa practice sporturi extreme si nu putini sfarsesc prin a ajunge zdrobiti de stanci in cadere libera sau inecati in mare sau ocean sau cu gatul si coloana rupte, cu fracturi deschise la maini si picioare.

Totusi fiind sarac, si traind in Romania, nu-mi permit sa cumpar echipamente scumpe pentru a practica astfel de sporturi extreme. Vreau ceva cat mai ieftin si care sa-mi satisfaca aspiratiile.

Eu vreau ca vesnic sa ma bucur de tinerete, un trup mereu tanar, o sanatate perfecta, in compania unei femei frumoase si incantatoare care sa o satisfac si sa ma satisfaca. Sa zbor cu ea prin univers, pe alte planete ca in StarTrek. Sa am copii si urmasi cat mai multi.

Criogenarea este foarte scumpa si sunt sarac. In timpul vietii mele din prezent nu prevad ca stiinta si tehnologia sa ajunga la un nivel atat de avansat incat sa-mi satisfaca aceste nazuinte si aspiratii asa ca ma indrept spre religie.

Cand eram mic citeam carti cu basme despre tinerete fara batranete dar problema cu basmele e ca acestea din start nu se pretind a fi ceva adevarat ramanand la stadiul de basme.

Ce religie sau religii promit viata vesnica in carne si oase pe acest pamant?

Da, stiu acest lucru. Dar ceva in sufletul meu nu e impacat cu ideea asta. E o lupta interioara la care multi renunta sau ignora aceasta framantare. Isi aduc aminte de aceasta framantare abia cand ajung la spital sau afla ca sufera de o boala incurabila si sunt dispusi sa faca orice ca sa nu moara, platesc sume colosale ca sa-si recapete sanatatea si sunt dispusi sa umble in toata lumea ca sa gaseasca un medic bun ca sa ii ajute sa-si recapete sanatatea. Daca nu ar exista acest zbucium interior omul nu s-ar mai zbate sa-si recapete sanatatea si ar accepta imbatranirea, boala, si moartea ca pe ceva natural care sa fie lasat sa-si urmeze cursul spre moarte.

Răspunde

Raportează

Evaluează

E vorba de instinctul de supravietuitor pe care il avem cu totii, dorinta de a trai cat mai mult. Din boli incurabile nu mai scapi, nicio minune nu te mai salveaza din pacate si medicina actuala e neputincioasa, ti se pune cruce, e tristul adevar. Omul spera pana in ultimul moment, speranta te face sa lupti, desi stii cumva ca nu mai ai sanse indiferent de ce vorbim, mai e acolo o picatura de speranta care te tine in viata. Moartea e ceva natural, au incercat miliardari sa devina nemuritori si unii au ajuns intre scanduri sub pamant, iar altii mai traiesc pentru ca nu le-a venit randul, nu ai cum sa te impotrivesti naturii, e ceea ce trebuie sa se intample, nu ai cum sa devii nemuritor fizic, devii doar in amintirea oamenilor si cam atat. Traieste-ti viata, tineretea cum trebuie, cartile de genul si filosofiile astea religioase iti mananca sanatatea psihica, iti pierd timpul in loc sa traiesti normal si sa te bucuri de viata mai mult stagnezi, carpe diem!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Problema la veganism este ca nu vreau sa renunt la carnea de porc. In plus veganismul este o dieta scumpa. In magazin, ca sa te poti satura si manca regeste, verdeturile sunt mai scumpe decat carnea. Verdeturile eco sunt foarte scumpe la salariile din Romania. Daca mananc o bucata de slanina cu paine ma satur. Ca sa ma satur de verdeturi trebuie sa stau sa le gatesc, sa le fierb si ca sa ating starea de satietate trebuie sa mananc multa salata, un volum cel putin dublu ca sa simt ca m-am saturat in comparatie cu carnea.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Da, asta incerc din 2017. M-am cufundat in filosofie, religie, stiinta, tehnologie. Le-am comparat pe toate partile.

Ceea ce ma bucura e ca am ajuns sa ma pot minti singur si sa ating nirvana aceasta stare de viata fara de moarte. La munca vorbesc cu colegii ca eu sunt nemuritor ca eu nu voi muri niciodata. Atat de convins am devenit de acest lucru. Evident ca nu vorbesc cu ei decat asa cate o idee aruncata si foarte rar cu colegii. Probabil ei ma cred nebun dar prea putin imi pasa atata timp cat imi fac treaba la locul de munca.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Asta e problema. Fiind sarac, niciodata nu voi ajunge la asa ceva dpdv stiintific si tehnologic. Macar in viata aceasta scurta sa pot visa macar chiar si cu ochii deschisi la asa ceva. Ceva care sa-mi dea impresia ca e real realizabil. Nu m-ar satisface un film 3D pentru ca in mintea mea stiu ca nu e adevarat.

Ca sa ajungem la o astfel de stare de visare trebuie sa ajungem sa credem 100% ceva ce de fapt e imposibil omeneste. Adica sa ne mintim pe noi insine. Pentru asta trebuie sa ne convingem pe noi insine ca totusi asa ceva e posibil.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Daca iti doresti asta atat de mult, de ce nu incerci tu sa faci acest lucru posibil?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Imi pare imposibil dpdv uman. In toata istoria umana nu a reusit nimeni prin propriile forte. Unii au incercat sa consume fel de fel de substante si tot au murit. Tehnologic e imposibil pentru ca orice in natura e supus degradarii. Nu exista perpetuum mobile in natura. Orice sistem isi pierde in timp energia cinetica.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Fiecare alege ce sa creada. Insa, ca sa fiu sincera, nu vad ce e imposibil. Stii cum se spune, totul pare imposibil inainte sa fie realizat de cineva.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Multumesc mult Ioseba pentru oferta. Raman la ceea ce se discuta aici pe TPU.

Răspunde

Raportează

Evaluează