Daca ai sub 80 ani nu e normal sa traiesti cu gandul. Cred ca iti lipseste miscarea, aerul curat si natura. Apuca-te de un sport. Vara se fac niste tabere frumoase la Man. Oasa. Doar ca intervine si ceva munca pe-acolo.
Eu sunt crestin-ortodoxa si pentru mine moartea este doar o trecere. De multi ani stiu ca as putea muri in orice clipa, dar asta nu ma sperie, fiindca moartea nu e un sfarsit, e doar inceputul unei alte vieti. Ideea asta, a mortii iminente ma face sa traiesc mai intens, incerc sa nu las lucruri neterminate, fiindca stiu ca maine asputea sa nu mai fiu. Si ma face foarte recunoscatoare pentru fiecare zi in care deschid ochii si constat ac sunt vie. Sunt atat de bucuroasa de asta, incat sunt fericita si multumita toata ziua.
Nu mai pune botul la povesti. Cea mai mare sansa e ca atunci cand mori sa se rupa filmul si gata. Inspaimintator? Nu, cel putin pentru mine nu. Un motiv in plus sa te bucuri pe cit posibil de ce are sa iti ofere existenta asta efemera.
Eu reușesc, deoarece nu mi frică de moarte, ba uneori devin din ce în ce mai curios de ce-s capabil să fac după ce scap de corpul ăsta limitat la doar 5 simțuri.
În locul tău nu m-aș mai uita la filme de groază și aș încerca să nu mă mai gândesc la chestii de care oricum nu scap.
Tu iti bati joc de noi de pui aceeasi intrebare dupa ce ti s-a raspuns? Ai probleme la mansarda?