De ce ajunge un om sa se considere ateu? Poate din experienta proprie pe care NU au avut-o inca sau poate NU au avut-o cand si-au dorit-o cu Dumnezeu si de atunci sunt pur si simplu convinsi ca El nu exista? Acum probabil vor aparea multi care isi vor exprima opiniile in diferite chipuri insa sunt de parere ca doctrina pe care o primesc in copilarie este determinanta acestei credinte.Multi sunt invatati de mici ca exista Dumnezeu si continua sa se dezvolte in credinta aceasta,multi sunt invatati ca exista Dumnezeu insa din diferite motive ajung sa se desprinda, iar multi pur si simplu nu sunt invatati in felul acesta si poate in urma unei experienta ajung sa se schimbe? Ce parere aveti?

De ce nu? ce treaba am eu cu ei? Eu imi vad de viata mea.

Deseori sunt nemultumit ca nu sunt in masura sa raspund,dar asta e, exista timp de dezvoltare, respect orice om si fiecare opinie, nu vrea sa intru in polemici, scuza-ma

Eu clar nu sunt si nu o sa fiu ateu! Clar cred in Dumnezeu..de exemplu... Odata am observat ca toti prietenii mei m-au tradat si la rugaciunea de seara am adaugat la final intrebarea : In cine ar trebui sa am incredere? (stupida intrebare) si in seara aceea am visat doi colegi din cealalta clasa, am incercat sa ma imprietenesc cu ei si bine am facut pentru ca chiar sunt foarte de treaba Si raspuns la celelalte raspunsuri negative : Daca voi sunteti atei, atunci cum s-a format viata?

Si eu m-am rugat si nu m-a ascultat. Eu ce am? De ce nu ma ajuta si pe tine da? Face cumva discriminari legate de sex?

Ateismul nu are nici o relevanta cu formarea vietii, nici una.
Dar hai sa iti fac pe plac. Personal nu stiu si nu stim exact. Dar daca nu stim, asta inseamna nu ca raspunsul este un zeu si fix ala din BIblia, fix ala la care te rogi tu ca te-ai nascut intr-o tara crestin-ortodoxa. Daca tot ai adus in discutie crearea vietii, de ce nu ar fi valabile miturile celorlate religii? De ce nu alt zeu? De ce fix asta?

Individul se naste fara credinta. Credintele sunt implementate. De obicei acele credinte(nu ma refer doar la cele religioase) implementate la o varsta frageda prind radacini. Se formeaza un sistem de credinta ce va afecta dezvoltarea individului pe parcurs(personalitate, caracter, temperament). Sa renunti la un astfel de sistem e destul de greu. vor fi si modificari de mentalitate si de personalitate. Nu se desprind atat de usor.
Personal, am inceput sa ma gandesc si sa caut raspunsuri, mai intai ma jucam cu ideiile apoi am decis sa ma documentez. Apoi am inteles ca nu am ce intelege, nu prea e un sens. Am trecut prin destule experiente si nu m-am intors si nici nu o voi face. De obicei(aici ai dreptate) cand li se intampla ceva omenii care renunta la credinta religioasa se intorc la ea. e psihic. E o temere mai mult.

Stii, cineva zicea:"Daca nu crezi in Dumnezeu si El nu exista, nu e nimic, dar Daca nu crezi in El si El exista..."

Si vine ateul si spune "Daca crezi in Dumnezeu si El nu exista.ce e"?

Atunci e ok alegerea pe care o face! Nimeni nu il obliga sa creada. Poate el are dreptate. Daca Dumnezeu nu exista nu pierde nimic. E viata lui, alegerea lui. Daca Il vrea pe Dumnezeu Il cauta singur. Nu trebuie sa i-L ofere cineva.

Ce prostii puteam sa debitez acum 1 an de zile. Of, of. Sunt hypothesis si am aruncat o privire pe vechiul cont (bleakk=FullofBeans). Nu-mi vine sa cred ce schimbare am avut. Cat de irational eram si ce argumente penibile aveam.
Cui sa-i multumesc pentru asta?