De ce ar permite dumnezeul crestin sa existe o entitate precum iadul?

Niciun tata pamantean, chiar daca copilul lui ar face multe greseli, nu i-ar arde in foc nici macar un deget. Atunci de ce Dumnezeul iubirii ar face-o?(1Ioan 4:8) E absurd...

Pentru ca exista unii care nu vor sa ajunga in Rai, presupun.

Pentru ca unii, datorita starii sufletesti in care se afla NU VOR IN RAI. Nu ca ii tine Dumnezeu, dar din cauza pacatelor care pe schimba sufletul, acesta inclina mai mult spre iad decat spre rai. Nu se poate bine de-a obligatea. Liberul arbitru.

Dumnezeul crestin nu are asemenea putere.

Ba un tată cu probleme psihice ar face-o, un tată psihopat poate.
Poate Dumnezeu e nebun.

Deoarece pacatul inseamna moarte. Aceasta este legea. Dreptatea lui Dumnezeu pretinde si existenta iadului. Daca Dumnezeu nu ar pedepsi pacatul asa cum spune, atunci nu ar mai fii drept.

NU Dumnezeu este Cel care a infiintat Iadul, ci nebunia ingerilor cazuti, dar si a oamenilor care il prefera in locul iubirii lui Dumnezeu! Iadul este un loc al libertatii: libertatea de a-L refuza pe Dumnezeu (impreuna cu tot ceea ce El poate oferi) in schimbul asocierii infernale cu ingerii raului. Totul in cunostinta de cauza prin miliardele de decizii si alegeri intre bine si rau ale vietii noastre...

Dumnezeu nu pedepseşte pe nimeni!
Si atunci cum este oare posibil ca Dumnezeu să fie IUBIRE, dar in lume sa existe şi nefericire de durată?
Răul, de orice natura ar fi el, nu este consecinţa alegerii si iniţiativei lui Dumnezeu, ci a RESPECTĂRII LIBERTĂŢII omului şi consecinţa unei mari PĂRĂSIRI: A OMULUI care Îl părăseşte pe Dumnezeu, îl ignoră toată viaţa, îşi părăseşte Sursa Fericirii şi vieţii lui…

Situaţia aceasta riscă să se cronicizeze, devenind "de durată", tocmai pentru că omul este de la bun început o "investiţie veşnică", pentru veşnicie…

Este posibil ca omul să se încrânceneze pe o poziţie a răului? Omul, ar putea el păstra în mod continuu calea "îndepărtării"?

Dacă vedem exemplul "duhurilor răutăţii" care nu intenţionează să se întoarcă din calea lor rea… înţelegem că din păcate este posibilă şi omului această experienţă a "încleştării" în ură faţă de semeni, faţă de Creatorul său…
În primul rand, Dumnezeu respectă continuu libertatea omului.

Iadul de fapt nici macat nu va exista. Iadul este o metafora (un loc imaginar) care reprezinta acea zona unde se strang oamenii pacatosi, care de fapt nu sunt oamenii pacatosi (ci faptele oamenilor pacatosi care sunt reprezentate fizic ca trupul celor care au infaptuit acele faradelegi).
La fel e si cu raiul, reprezinta locul imaginar unde se strang toate faptele bune ale oamenilor (nu oamenii buni).
Raiul si iadul sunt ca un fel de "lista de prieteni de pe Facebook in ochii lui Dumnezeu". Adica este asemenea unei liste cu fapte bune si unei liste cu fapte rele

Pe scurt: nu exista Rai si nu exista nici Iad. Moartea e opusul vietii. E greu de acceptat asta. Intreaba-te unde erai inainte sa te nasti? In Rai sau in Iad? Sau erai o piatra poate. (just kiddin'). La fel cum exista existenta, asa exista si inexistenta (daca-mi permiteti exprimarea).

Biblia spune "plata pacatului este moartea", nu chinurile vesnice, sau altceva... O data ce mori, pur si simplu iti sunt sterse pacatele.