De ce are nevoie Dumnezeu de odihna daca e atotputernic? Cand s-a apucat de creat, s-a odihnit de fiecare data. Si cand se odihneste, mai e atotputernic, atotstiutor, etc?

Nu avea nevoie sa se odihneasca, avea nevoie de timp liber ca sa si-o traga cu Maria Magdalena

Ai rabdare sa treci clasa a 5-a,si iti va explica doamna de religie.
Daca nu treci,nu te intrista, avem nevoie si de necalificati, nu numai de ingineri.

Pai daca se odihnese, mai ales dupa ce rosteste cateva cuvinte (caci astfel s-a format lumea, conform bibliei) inseamna ca nu e atotputernic...

Odihna aceasta nu inseamna ca Dumnezeu era foarte obosit si avea nevoie sa acumuleze din nou putina energie, potrivit cu Biblia scrisa in originalul Aramaic (Peshitta ) aici in cartea Geneza cuvintul odihna nu se refera la refacere energetica ce e simplu timpul de bucurie de satisfactie si multumire la sfirsitul unui lucru, e timpul cind nu mai lucrezi din cauza ca lucrarea e terminata.

¨Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă." (Isaia 40:28).

Este imposibil ca Dumnezeul cel atotputernic să obosească, fiindcă El „nu oboseşte, nici nu osteneşte" ci „zice şi se face, porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă" (Psalmii 33:9). Dar pentru că în ziua a şasea îl crease pe om, care se afla acum într-un mediu cu totul nou şi necunoscut pentru el, Dumnezeu Şi-a luat un timp special pe care să-l petreacă împreună cu copiii Săi proaspăt creaţi. La fel si noi azi, trebuie sa avem o zi speciala pentru Dumnezeu.

„Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești."

Îmi place atunnci când creştinopaţii primesc maxim pentru că nu-s în stare să explice şi pur şi simplu se enervează că un ateu pune punctul pe "j" şi în consecinţă dau replici în care să ne demonstreze că nu degeaba au crescut pe străzi, chiar au învăţat nişte tehnici bune de a înjura şi insulta.

E aşa atotputernic că a reuşit să nu fie atotputernic.

Eu una iubesc sa ma odihnesc-asa ca pot sa îti spun-este foarte placut! Nu stiu-si nimeni nu stie de ce face Dumnezeu ce face,dar gândeste-te ca pentru crestini,Dumnezeu înseamna Sfânta Trinitate. Teoretic,în ideal,când un om se odihneste-nu doarme neaparat,ci se bucura de prezenta Domnului! De ce Dumnezeu sa nu se bucure de El însusi-SI sa admire ceea ce a creat!
Pentru mine-aici se gaseste de altfel si primul argument pentru evolutie : Creatia era desavârsita(în sensul de terminata),El a creat samântele, ca sa spun asa-si "S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială."-iar ele au avut libertatea de a se dezvolta, de a evolua singurele! ca nu scrie nicaieri ca s-a odihnit si pamântul-ci numai Dumnezeu!

Dumnezu nu are nevoie de odihna El este atotputernic; dupa ce a creat pamantul cu tot ce cuprinde el, Dumnezeu si-A admirart creatia si a stat impreuna cu oameni astea se intampla in ziua a7-a.
Pana sa pacatuieasca lumnea omul putea sa vorbeasca fata catre fata cu Dumnezeu.

De la Geneza incoa, D-zeu se tot odihneste. Dupa fiecare zi se precizeaza ca a fost noapte si din nou ziua, dar duminica nu s`a mai terminat.Degeaba ii intrebi pe crestini daca mai e atotputernic, atotstiutor etc. pentru ca tot o sa o dea la intors si nu o sa iesi la capat cu ei. Daca ar fi sa ne luam dupa ce spune D-zeu pamantul ar fi plat, Pamantul centrul Universului, iar planeta ar avea o vechime de 6000 de ani

Bună!
Da, într-adevăr, Dumnezeu este atotputernic, omişcient şi omiprezent.
Şi eu mi-am pus acum ceva timp această întrebare iar răspunsul pe care l-am primit a fost următorul.
Dumnezeu a creeat oamenii după chipul şi asemănarea sa. Chipul Lui se regăseşte între pereţii trupului, şi anume sufletul, iar asemănare cu Dumnezeu este practic un ideal, numit sfinţenie.
Deşi avem sufletul nemuritor, trupul nostru nu este la fel de puternic.
Pentru a putea trăi sănătos, după fiecare efort, oamenii trebuie să se odihnească. Acesta este un procedeu vital.
Dumnezeu, în schimb, nu are şi nici nu a avut vreodată nevoie să se odihnească. El a vrut practic să dea o lecţie de viaţă valoroasă, fără să folosească prea multe cuvinte, ci doar puterea exemplului.