De ce avortul e considerat păcat?

Aparent, există prejudicii şi ură bazată pe emoţii (telenovelisme) şi religioasă împotriva a tot ceea ce priveşte avortul, fie că suntem bărbaţi sau femei. Cu toate că n-am cum să vă persuadez acum şi aici, doresc să invoc anumite lucruri care se contrazic sau n-au nici un pic de logică; care ar putea să vă ofere o reconsiderare asupra acestei discuţii.

1) Dacă femeia respectivă, care a rămas grea, nu doreşte să păstreze fătul, atunci cine suntem noi, bărbat sau femeie, să o [pre]judecăm? Ca bărbat, nu tu vei suporta cele 9 luni de sarcină, nu tu ai putea să fii în pericol de moarte în timpul naşterii şi, mai mult ca sigur, nu tu vei petrece mai mult timp cu puştanul în timpul vieţii tale. Ba chiar mulţi bărbaţi nu-şi recunosc copiii şi părăsesc femeia decât viceversa.
Ca femeie, nu ai cum să ştii ce poveri duce şi care ar putea să ducă acea femeie, care face avortul, cu un copil.

2) Din punct de vedere religios, D-zeu face totul cu un scop iar orice copil e "o binecuvântare" [dar cu cine ai prestat, duduie: cu soţu'/partenerul sau cu o divinitate care apare sub înfăţişarea unui moş?] însă ce fel de binecuvântare e aia când el şi cu ea n-au situaţie financiară, materială stabilă şi trăiesc de pe urma ajutorului social? Hm? Ce viaţă de kăkat pot să aibă copiii ăia sub asemenea părinţi. A, da, am uitat: părinţii ăia sunt religioşi, bat cruci în biserică în timp ce ei şi puştanii lor trăiesc o viaţă mizerabilă. Eh, las-o aşa... nu? Măcar trăiesc... corect?

3) Se pare că după 8-10 saptămâni, primul organ care se formează este inima. Religioşii şi-au pus ideea că dom'ne, dacă inima e primul organ, atunci avem suflete. Buuuun dar dacă femeia face avort, sufletul fătului/copilului ajunge în "iad dar nu e atins de agonia şi flăcările infernale". De ce acest lucru? Cine sau ce ştie de acest lucru? Cine a experimentat? Chiar dacă religios -dar NU din punct de vedere credincios, atenţie- e adevărat, atunci D-zeu nu face mare treabă deoarece, chiar dacă fătul a murit înainte să fie matur şi botezat, totuşi, a murit pur, a murit nevinovat şi fără să ştie nimic. Prin urmare, din moment ce n-a experimentat viaţa corespunzător, ar trebui să se 'renască' la un alt cuplu. Dar nu, religia spune că nu exista a doua şansă sau baza a II-a.

4) Dacă Dumnezeul religios le ştie pe toate înainte să se-ntâmple, de ce nu a făcut-o pe femeia respectivă sau bărbatul respectiv impotent/ă ca să se evite 'crima'? Adică, El ştia că femeia o să avorteze, nu-i aşa?

["Aaaa, păi, D-zeu ne lasă să facem tot ce vrem dar judecata tot o s-o înfruntăm într-o zi cu toţii."]

Las-o încolo de judecată că răul a fost deja făcut şi va trece muuuult timp. Eu atât vreau să ştiu: de ce D-zeul religios a condamnat un suflet nevinovat, în deplină conştiinţă, fără să îi ofere o a doua şansă? Cam tiran D-zeul ăsta religios.



Mă-ntreb: oare o fi avortul un păcat mai mare decât prejudiciul, lăcomia/şantajul, lipsa liberului arbitru şi condamnarea cu bună ştiinţă, fără nici o a doua şansă, adunate laolaltă?
Nu vă obosiţi să-mi răspundeţi la acestă ultimă întrebare. Deja ştiu răspunsul...

Avortul inseamna sa omori un copil nenascut. Uciderea este un pacat impotriva Duhului Sfant si este strigator la cer.

Sunt contra avortului din principiu! Ma doare in cot de ceea ce spne biserica si dumnezeu despre avort! Nu trebuie sa fii mare adept al unei religii ca sa realizezi ca totusi avortul e crima!
Prezervative si anticonceptionale se gasesc pe toate drumurile! Nu traim in epoca de piatra!

Deaia se numeste fat si nu om/copil.
E ca o planta, n-are nici un sens ce tot macane cei de mai sus.Mama ar trebui sa aiba drepturi depline asupra copilului pana poate gandi de unul singur.

Atitudinea faţă de însăşi fiinţa umană depinde de recunoaşterea sacralităţii vieţii, privită ca realitate duală: trup şi suflet. SACRALITATEA VIEŢII trebuie să fie un principiu, un argument pentru dreptul la viaţă necondiţionat al fiinţei umane încă din stadiul prenatal.
În lipsa recunoaşterii ei se deschide calea abuzurilor şi crimelor împotriva vieţii umane manipularea embrionului uman prin experimente de laborator, distrugerea unor astfel de embrioni, avortul, etc...

Orice atentat asupra IDENTITĂŢII umane: biologice (copilul esle purtătorul unui cod genetic unic) şi spirituale (are suflet de la Dumnezeu încă din momentul conceptiei) reprezintă un atentat asupra vieţii umane, o UCIDERE!

Pentru viaţă, ca timp al existenţei, orice om ar fi în stare să facă mari sacrificii. Se ajunge până acolo încât se aduce ca argument în favoarea crimei, lipsa posibilităţii de a-i oferi bunăstarea. Se ajunge aici deoarece se omite faptul că viaţa este cel mai mare dar, pe care fiecare om l-ar dori întotdeauna necondiţionat, înaintea tuturor celorlalte daruri (bunăstare, afecţiune).

MOMENTUL ÎNSUFLEŢIRII PERSOANEI UMANE COINCIDE CU MOMENTUL ZĂMISLIRII SAU CONCEPERII LA NIVEL CELULAR

Orice atentat asupra IDENTITĂŢII umane: biologice (copilul esle purtătorul unui cod genetic unic) şi spirituale (are suflet de la Dumnezeu încă din momentul conceptiei) reprezintă un atentat asupra vieţii umane, o UCIDERE!

Încă din stadiul prenatal, copilul este 100% capabil să simtă durerea pentru că are deja format un sistem nervos functional încă din săptămânile PATRU-CINCI (din 40 cîte sunt de toate)!

Dacă strigătul disperat al pruncului, nu este auzit de mamă, asta nu înseamnă că el nu suferă şi simte absolut totul! Dacă nu poţi experimenta pe pielea ta chiureta, măcar încearcă să îţi imginezi ce simt "persoanele" din SILENT SCREEM:
http://www.youtube.com/watch?v=gON-8PP6zgQ
http://www.youtube.com/watch?v=NXsXVcRvzCU

Daca omori este pacat, gresit, incorect...etc!

Folositi anticonceptionale!

Sincer nu am citit tot ce ai zic ci decat prima propozitie.
Eu zic ca avortul se considera pacat deoarece cand intrerupi acea sarcina pur si simplu omori pe cineva, omori un viitor om.
Atat. Probabil ca multi sunt pro avortului, eu sunt contra. Daca esti suficient de proasta incat sa ramai insarcinata fara sa vrei atunci suporta consecintele si nu iti omori propriul copil.
Astept sa va luati de mine acum ca mi-am spus parerea.

Nu vreau sa ma contrazic cu tine si stiu ca vrei raspunsuri pentrui da, in lumea asta sunt multe lucruri care nu le putem intelege.Multi nu il iau prea in serios pe D-zue asta, cin e e aceasta fiinta vazuta sau nevazuta pe care noi trebuie sa il credem seful vietii noastre? Ei bine, acesti oameni necredinciosi nu ar mai trebui sa iti asume statutul de crestin (fie ca este catolic sau ortodox).
Acum sa iti explic despre faza asta cu micul fat.Este o nedreptate, avand in vedere cele 10 porunci, sa ucizi o fiinta.Acum sa te intreb eu pe tine:daca o fiinta pe care tu au vrea-o in viata ta si acre stii ca este in burtica unei femei ar fi avortat, ai fii de acord cu asta? Nu cred.In primul rand,o fiinta! Este o fiinta la care nu ii putem lua dreptul la o viata! Il putem da spre adoptie,sa aiba o viata mai buna! SA fie iubit de cineva care il merita! Chiar cunosc o persoana care ar fi vrut sa faca avort, fiind insarcinata si neavand posibilitati financiare si un tata.L-a dat unei prietene iar acum aceasta fiinta, o fetita frumusica foc si desteapta, are o viata buna si un trai, poate invidiat de alti copii.Nu este drpetul nostru de a lua o hotarare aspura cuiva, chiar daca micutul nu poate gandi.
Daca copilul moare dupa nastere, iar respectiva nu l-a dorit asta este! Macar nu a fost vointa ei sa moara.Aceasta este parerea mea.Pana la urma daca nu esti de acord cu lucrurile astea,fara suparare, te rog, nu ar mai trebui, cum am zis mai sus, sa iti asumi statutul de crestin.

Gandeste-te ca acel copil nevinovat este omorat fara sa fi facut ceva...E problema "mamei" ca e tanta si nu stie sa se protejeze.Este un mare pacat.

In Israelul antic faptul de a cauza moartea unui copil nenascut, in burta mamei sale, plin lovire, se pedepsea cu moartea - exact la fel ca si cum ai fi ucis un om in toata firea.
Asadar, in ochii lui Dumnezeu este crima atat uciderea unui om matur cat si a unui fetus sau embrion (Dumnezeu il considera si pe el viata).
Deci, avortul sau orice alta forma de a ucide un fetus este o crima in ochii lui Dumnezeu - cel care i-a dat viata.

Din punct de vedere religios normele morale sunt instalate de patriarhie, în cazul ortodoxismului.
Din punct de vedere etic este uciderea omului, deoarece dacă are sau nu are rațiune, totdeauna aparține clasei Homo sapiens sapiens.
Avortul este acceptat între bărbați, desigur nu toți, căci după unele date vreo 20% de avorturi sunt impuse de către parteneri. Ca o altă idee este aceea că multe femei rămân rănite psihologic de avort și simt o vină, dar poate este consecința înconjurării.
Avortul este o temă de dispută foarte lungă și un răspuns universal nu prea se prevede de a se găsi.

Ba frate ce minte stricata ai! Adica chiar asa ma intreb si eu ce are daca omor un om, care nu are nicio aparare si absolut niciun pacat. Frate sa nu te superi daca iti zic ca esti prost. Du-te si te impusca. Serios ai face un mare bine umanitatii.