Matei 28:19-20:,, Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in numele Tatalui si al Fiului si al Duhului Sfant. Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.,,
El doreste ca fiecare dintre noi sa ducem vestea cea buna a Evangheliei mai departe. Odata ce am fost nascuti din nou, din Duhul lui Dumnezeu, noi am primit o putere de marturie mai mare. Cand ai gustat ce bun este Domnul, nu mai poti sa taci. Incepi sa spui celor din jurul tau despre mantuirea pe care ai primit-o in dar prin jertfa Domnului Isus. O parte din Dumnezeire locuieste acum in inima ta. Fiecare crestin trebuie sa impartaseasca vestea cea buna mergand prin credinta, insotita de fapte. Nu toti putem sa mergem sa misionam in alte tari, in alte orase ca sa lucram pentru Dumnezeu. Dar, fiecare dintre noi putem sa fim o marturie vie pentru vecinii nostri, pentru colegii nostri de scoala sau la locul de munca. Putem sa contribuim daruind pentru lucrarea de misiune, putem sa mijlocim pentru cei ce pleaca in misiune. Ma doare inima in mine cand vad cum milioane de oameni pleaca in vesnicie despartiti de Dumnezeu. Scopul nostru pe acest pamant este sa spunem si altora despre vestea cea buna a Evangheliei. Cel mai frumos lucru este atunci cand vezi ca, prin marturia ta, prin faptele tale, oameni care sunt robiti de pacate, slabi, fara putere, isi indreapta privirea in sus, si incep sa il caute pe Dumnezeu.Nu este fericire mai mare decat atunci cand un pacatos se intoarce la Dumnezeu. Haideti sa fim oameni care stau in spartura pentru cei nemantuiti din casa noastra, din orasul nostru, din tara noastra. Ezechiel 22:30,, Caut printre ei un om care sa inalte un zid, si sa stea in mijlocul sparturii inaintea Mea pentru tara, ca sa nu o nimicesc; dar nu gasesc niciunul!,,
Ceea ce spui tu nu faceau primii crestini.
Adica vrei sa spui ca nu prin propovaduirea primilor crestini s-a inmultit numarul crestinilor?
Primi crestini vreau religia doar pentru ei atata tot,nici un apostol nu s-a dus undeva sa provoduiasca evanghelia, nici un apostol nu era de alta origine decat de cea evreiasca, pavel criminalu, ucigatorul de crestini a avut idea asta, nu uita ca isus a spus am venit pentru oile lui istrael
In primul rand pe vremea lui petru nici nu existau preoti crestini, erau mici grupuri care in care era predicator atata tot
Preoţi creştini existau, Ray, cum să nu existe! (apropos, suna mai bine raymusic... )
- NOUL TESTAMENT despre preoţi:
1). -Iacov 5, 14 :"Este cineva bolnav între voi? Să cheme PREOŢII BISERICII (categorie aparte deci) şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn in numele Domnului."
2). - Timotei 5, 17:"Preoţii, care îşi ţin bine DREGĂTORIA, să se învrednicească de îndoită cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvântul şi cu învăţătura."
3). - I Timotei 4, 14: "Nu fi nepăsător faţă de HARUL CARE ESTE ÎNTRU TINE, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor MAI-MARILOR PREOŢILOR (transmiterea SPECIALĂ a harului- făcută doar în cazul preoţilor)."
4). -I Petru 5, 1-2: "Pe PREOŢII CEI DINTRE VOI (doar unii aveau această misiune harică, nu toţi!) îi rog ca unul ce sunt împreună preot şi martor al patimilor lui Hristos si partas al slavei celei ce va să se descopere. Pastoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câstig urât, ci din dragoste."
5). -Tit l, 5: "Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi PREOŢI PRIN CETĂŢI (doar unii erau numiţi preoţi), precum ţi-am rânduit."
6). -Ioan 20, 21-23:,,Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: LUAŢI DUH SFÂNT; Cărora VEŢI IERTA PĂCATELE se vor ierta şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute."
7). - Timotei 5, 22: "NU-ŢI PUNE MÂINILE DEGRABĂ PE NIMENI (gest prin care episcopii transmiteau harul), nici nu te face părtaş la păcatele altora. Păstrează-te curat. (consacrarea preotului era o acţiune HARICĂ- transmitere de HAR)"
8). -I Tim.1, 14:,, Comoara cea buna ce ti s-a incredintat, pazeste-o cu ajutorul Sfântului Duh, care sălăşluieşte întru noi."
9). -Faptele Apostolilor l4.23:,,Şi hirotonindu-le preoţi in fiecare biserică, rugâdu-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în care crezuseră."
10). -II loan 1.1:,,Preotul, către aleasa Doamnă (Biserica) şi către fiii ei, pe care eu îi iubesc întru adevăr şi nu numai eu, ci şi toţi care au cunoscut adevărul."
11). -I Timotei 6, 20:,, O, Timotei, păzeşte comoara ce ţi s-a încredinţat, depărtându-te de vorbirile desarte şi lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei mincinoase."
12). -Fapte 11, 30 :..."Ceea ce au şi făcut, trimiţând preoţilor prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul."
13). -I Timotei 5, 19;,, Pâră împotriva preotului să nu primeşti, fără numai de la doi sau de la trei martori."
14). Şi cuvântul lui Dumnezeu creştea, şi se înmulţea foarte numărul ucenicilor în Ierusalim, încă şi mulţime de preoţi erau supuşi credinţei.
15). -Fapte 20.17:,,Şi trimiţând din Milet la Efes, a chemat la sine pe preoţii Bisericii."
16).-Evrei 7,24:,,Aici însă, Iisus, prin aceea că rămâne în veac, are o preoţie netrecătoare (veşnică)".
17). – Evrei 6, 2:..."A învăţăturii despre botezuri, despre punerea mâinilor (ritual de transmiterea a harului preoţilor), despre învierea morţilor şi despre judecata veşnică."
Asta cu "faceţi discipoli din oamenii tuturor naţiunilor" este un fel de traducere greşită, tendenţioasă, menită să susţină doctrine ale unor culte…
După ce în întreaga Sa viaţă Mântuitorul a avut înaintea Sa mulţimi de mii de oameni, în momentul despărţirii ŞI ÎNCREDINŢĂRII MISIUNII (Matei 28, 19) în faţa Mântuitorului se aflau DOAR APOSTOLII – DESTINATARII misiunii de răspândire a Bisericii.
- Hristos leagă Biserica de transmiterea,, HARULUI" prin intermediul "PREOŢIEI" şi de ierarhia bisericească (distincţia dintre episcopi, diaconi şi preoţi). Există în acest sens peste 50 de citate despre preoţie, episcopi, diaconi. Hristos a legat însăşi mântuirea oamenilor de Biserica pe care a întemeiat-o!
I Timotei 4, 14 - Nu fi nepăsător faţă de HARUL care este întru tine, care ţi s-a dat prin proorocie, cu PUNEREA MÂINILOR mai-marilor preoţilor" (pe creştet, pentru transmiterea harului).
Până şi un vrăjitor pe nume Simon, întâlnit în Faptele Apostolilor, cunoştea cele legate de TRASMITEREA HARULUI DUHULUI SFÂNT:
"Şi Simon văzând că PRIN PUNEREA MÂINILOR APOSTOLILOR se dă Duhul Sfânt, le-a adus bani," (Fapte 8, 18)
"Zicând: Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca acela pe care voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt." (Fapte 8, 19)
Deci, catolicii NU POT AFIRMA că doar episcopul de Roma poate transmite harul (după cum scrie mai sus)!
Eu asa am auzit intr-un documentar.
Milan, faci cateva erori grave atunci cand vorbesti de traduceri gresite, tendentioase. Ele probabil ti-au fost insuflate, pentru ca sunt doar scuze care nu le fac cinste celor ce nu isi fac partea conform cu ce a poruncit Mantuitorul.
In textul din limba greaca, apropo, apare μaθητεύσaτε (mathēteusate) – care se traduce exact prin FACETI UCENICI! Ai mathēteúō (din mathētḗs, "ucenici, discipoli"). Este acelasi termen care apare in Matei 27:57 pentru a descrie pe cineva care a devenit ucenic al lui Isus (Iosif din Arimateea). Fii atent ce zice: "πορευθέντες οὖν μaθητεύσaτε".
Apoi, daca Hristos a dat marea trimitere doar la 11 apostoli, atunci noi astazi nu mai trebuie sa invatam pe nimeni, nici sa mai botezam – conform logicii tale. Mai mult, ii avem pe cei 11, care nu au ajuns la "toate natiunile" in timpul vietii lor. Si-au ratat ei chemarea?
Misiunea aceasta, dragul meu, ii apartine Bisericii. Este datoria noastra a fiecaruia, sa ii invatam pe oameni, sa facem ucenici, si sa ducem mai departe mesajul Evangheliei. Altfel ajungem in situatia nefasta a celor 20 si ceva de milioane de crestini cu numele de la noi – care se inseala singuri ca sunt "christianos" – ucenici ai lui Hristos, care seamana cu invatatorul lor.
Ca a un ultim argument, ca sa intelegi ca Hristos se adresa bisericii, mai citeste, te rog, din acelasi capitol, si versetul 20 partea a doua, pe care ai omis-o cu explicatia.
" şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin."
Milan, mie mi se pare ca ai cunostinte de greaca numai atunci cand iti convine! Imi pare rau daca ma insel si tu chiar nu stii anumite lururi. Nu vreau sa intru in dispute inutile, din nou, dar nu gasesti deloc in Noul Testament preoții în ierarhia Bisericii.
Nici aici, in 1 Timotei 4:14, nu se vorbeste despre preoti. Cuvantul folosit este "presbuterion" – presbiter, bătrân al Bisericii și nu "hiereus" (preot). De ce este important? Pentru ca Dumnezeu il cheama pe fiecare om la o relatie NEMIJLOCITA cu El! Hai sa nu mai interpretam dupa cum ne convine! Apropo, Isus este numit Marele Preot – si nu in sensul legii, pentru ca nu era levit, ci in sensul restautarii relatiei cu Dumnezeu. Vezi Evrei 7.
Biblia leaga HARUL mantuirii (darul nemeritat) de jertfa lui Hristos si acesta se primeste prin credinta. Vezi Efeseni 2:8 - "Căci prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu." 1 Timotei 4:14 NU foloseste cuvantul har (charis) cu legatura la mantuire ci dar (charisma – cu radacina in charizomai care inseamna favoare) cu legatura tot la un dar spiritual – dar care se reflecta in lucrarea lui Timotei – DUPA ce acesta a fost mantuit. Care era darul acesta? Stim deja: darul conducerii si cel al predicarii (2 Timotei 4:2, 2 Timotei 4:6, 4:11, 4:13) – care trebuia inflacarat, dezvoltat (vezi 2 Timotei 1:6).
Actul punerii mainilor nu avea legatura cu harul mantuirii ci era unul al ordinarii in lucrare, care, din nou, a avut loc DUPA ce Timotei a fost mantuit. El se practica si astazi in bisericile din toata lumea. Pavel il incurajeaza pe Timotei pentru ca stie ca acesta poate mai mult!
Biblia il numeste preot pe fiecare credincios care il urmeaza pe Hristos, apropo. Stiu, multi se vor indigna, dar nu o spun eu, puteti verifica si singuri. Termenul este folosit si pentru a-i descrie chiar si pe noii convertiti! Vezi 1 Petru 2:1-10, unde "hierateuma" este tradus corect ca preotie. In Apocalipsa gasesti acelasi lucru. Vezi 1:6 sau 5:8-10 ori 20:6.
Pana la urma ce inseamna preot? Cuvantul in original este hiereus si el se trage dintr-un alt cuvant (hieros) care se traduce prin sacru, sfant. In Vechiul Testament cuvantul preot este kôhên – care se trage din cahan (a media in serviciile religioase). Prin Isus, o data ce jertfa Lui a infaptuita si perdeaua de la Templu s-a sfasiat, omul are intrare libera la Dumnezeu, prin credinta. Rugati-va, citi-va Biblia, practicati-va credinta, oameni buni – nu mai asteptati sa faca altii asta pentru voi! Dumnezeu va cheama pe fiecare si intr-un mod personal.
Despre ierarhia bisericeasca, Biblia spune urmatoarele:
1. Capul Bisericii este Hristos (nu Papa, nu Patriarhul si nici nu alt lider religios) – Coloseni 1:18.
2. Conducerea bisericii locale este asigurata de catre prezbiteri (presbuteros – batrani, termenul se foloseste mereu la plural, ceea ce inseamna ca erau mai multi) – Ex. Faptele Apostolilor 14:23. Se pare ca ei se mai numeau si episcopi ( episkopos ) care inseamna supraveghetor. Dintre prezbiteri se remarcau, in functie de darurile avute, pastorii, invatatorii, etc.
3. Partea administrativa – partea de implicare si slujire fizica - era asigurata de catre diaconi (diakonos – unul care slujeste, slujitor).
Repet, Biblia vorbeste mereu de o pluralitate a acestora, nu de dictatura printr-un om!
Nu vorbim de har - din nou apar erori de intelegere. Termenul folosit pentru a descrie darul Duhului Sfant este "dōrea". Trebuie sa facem diferenta intre prezenta Duhului in viata credinciosului - care vine in momentul convertirii, al nasterii din nou si umplerea cu Duhul Sfant sau semnele exterioare ale darurilor Duhului. Simon a vazut minunile, dupa daruri tanjea maria sa, nu dupa Duhul lui Dumnezeu...
Daca ne luam dupa modul tau de interpretare, ca si mai sus, ar insemna ca astazi Duhul Sfant nu mai este in credinciosi, pentru ca apostolii, care puneau mainile, nu mai sunt. Dar acest lucru nu este deloc scriptural. Isus insusi a spus ca Duhul va fi cu noi IN VEAC! Vezi Ioan 14...
Duhul Sfant a venit peste oameni si in alt mod decat prin punerea mainilor. Vezi Fapte 10:44. Mai mult, Luca 11:13 Isus spune ca trebuie sa... CERI de la Dumnezeu, nu de la oameni.
Hristos Mântuitorul nu i-a lăsat doar pe cei 11 apostoli (12 împreună cu Matia)! El a întemeiat Biserica şi a lăsat ierarhia din Biserică. Vorbim aici de episcope, preoţi şi diaconi…:
- NOUL TESTAMENT despre preoţi:
1). -Iacov 5, 14 :"Este cineva bolnav între voi? Să cheme PREOŢII BISERICII (categorie aparte deci) şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn in numele Domnului."
2). - Timotei 5, 17:"Preoţii, care îşi ţin bine DREGĂTORIA, să se învrednicească de îndoită cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvântul şi cu învăţătura."
3). - I Timotei 4, 14: "Nu fi nepăsător faţă de HARUL CARE ESTE ÎNTRU TINE, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor MAI-MARILOR PREOŢILOR (transmiterea SPECIALĂ a harului- făcută doar în cazul preoţilor)."
4). -I Petru 5, 1-2: "Pe PREOŢII CEI DINTRE VOI (doar unii aveau această misiune harică, nu toţi!) îi rog ca unul ce sunt împreună preot şi martor al patimilor lui Hristos si partas al slavei celei ce va să se descopere. Pastoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câstig urât, ci din dragoste."
5). -Tit l, 5: "Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi PREOŢI PRIN CETĂŢI (doar unii erau numiţi preoţi), precum ţi-am rânduit."
6). -Ioan 20, 21-23:,,Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: LUAŢI DUH SFÂNT; Cărora VEŢI IERTA PĂCATELE se vor ierta şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute."
7). - Timotei 5, 22: "NU-ŢI PUNE MÂINILE DEGRABĂ PE NIMENI (gest prin care episcopii transmiteau harul), nici nu te face părtaş la păcatele altora. Păstrează-te curat. (consacrarea preotului era o acţiune HARICĂ- transmitere de HAR)"
8). -I Tim.1, 14:,, Comoara cea buna ce ti s-a incredintat, pazeste-o cu ajutorul Sfântului Duh, care sălăşluieşte întru noi."
9). -Faptele Apostolilor l4.23:,,Şi hirotonindu-le preoţi in fiecare biserică, rugâdu-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în care crezuseră."
10). -II loan 1.1:,,Preotul, către aleasa Doamnă (Biserica) şi către fiii ei, pe care eu îi iubesc întru adevăr şi nu numai eu, ci şi toţi care au cunoscut adevărul."
11). -I Timotei 6, 20:,, O, Timotei, păzeşte comoara ce ţi s-a încredinţat, depărtându-te de vorbirile desarte şi lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei mincinoase."
12). -Fapte 11, 30 :..."Ceea ce au şi făcut, trimiţând preoţilor prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul."
13). -I Timotei 5, 19;,, Pâră împotriva preotului să nu primeşti, fără numai de la doi sau de la trei martori."
14). Şi cuvântul lui Dumnezeu creştea, şi se înmulţea foarte numărul ucenicilor în Ierusalim, încă şi mulţime de preoţi erau supuşi credinţei.
15). -Fapte 20.17:,,Şi trimiţând din Milet la Efes, a chemat la sine pe preoţii Bisericii."
16).-Evrei 7,24:,,Aici însă, Iisus, prin aceea că rămâne în veac, are o preoţie netrecătoare (veşnică)".
17). – Evrei 6, 2:..."A învăţăturii despre botezuri, despre punerea mâinilor (ritual de transmiterea a harului preoţilor), despre învierea morţilor şi despre judecata veşnică."
- NOUL TESTAMENT despre episcopi (mitropolitul şi patriarhul având tot harul de episcopi, diferenţa de titulatură ţinând doar de organizare administrativă):
1). -Fapte 20, 28:,, Drept aceea, luaţi aminte de voi şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câstigat-o cu însuşi sângele Său."
2). -I Timotei 3, 2:,, Se cuvine, dar, ca episcopul să fie fără de prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor, înţelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să înveţe pe alţii."
3). -I Timotei 3, 6: "Episcopul să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se, să cadă în osânda diavolului."
NOUL TESTAMENT despre diaconi:
1). -I Timotei 3, 10:,, Dar şi aceştia să fie mai întâi puşi la încercare, apoi, dacă se dovedesc fără prihană, să fie diaconiţi."
2). -I Timotei 3, 8-9 :,, Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cucernici, nu vorbind în două feluri, nu dedaţi la vin mult, neagonisitori de câştig urât, păstrând taina credinţei în cuget curat."
3). -I Timotei 3, 12:,, Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure femei, să-şi chivernisească bine casele si pe copiii lor."
4). -Faptele Apostolilor 6, 6: "Pe care i-au pus înaintea apostolilor, şi ei, rugându-se şi-au pus mâinile peste ei ( i-au hirotonit diaconi)." Etc...
Datoria de "a face ucenici" nu a fost lăsată la voia întâmplării ci încredinţată Bisericii iar aici lucrurile se complică pentru că Biserica a fost organizată după o anumită ierarhie, şi vorbim chiar de perioada apostolică.
Eu pot să fac un "ucenic", dar nu îi pot transmite harul divin, dacă nu sunt preot!
Aminteam mai sus că toată lumea ştia faptul că harul era transmis doar de apostolic, iar mai apoi de episcope şi preoţi:
"Şi Simon văzând că PRIN PUNEREA MÂINILOR APOSTOLILOR se dă Duhul Sfânt, le-a adus bani," (Fapte 8, 18)
"Zicând: Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca acela pe care voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt." (Fapte 8, 19).
-Faptele Apostolilor l4.23:,,Şi hirotonindu-le preoţi in fiecare biserică, rugâdu-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în care crezuseră."
- Timotei 5, 22: "NU-ŢI PUNE MÂINILE DEGRABĂ PE NIMENI (gest prin care episcopii transmiteau harul), nici nu te face părtaş la păcatele altora. Păstrează-te curat. (consacrarea preotului era o acţiune HARICĂ- transmitere de HAR)"
- I Timotei 4, 14: "Nu fi nepăsător faţă de HARUL CARE ESTE ÎNTRU TINE, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor MAI-MARILOR PREOŢILOR (transmiterea SPECIALĂ a harului- făcută doar în cazul preoţilor)."
Continuare...
"20 si ceva de milioane de crestini cu numele de la noi"? Adică ce, tu singur eşti creştin adevărat iar ceilalţi (nici nu sunt 20 de milioane în această ţară) i-ai numărat şi îi ştii tu pe toţi că nu sunt? Asta mi se pare mai mult decât aroganţă, spirit de judecare superficială a semenilor (genul fariseului nedrept), asta mi se pare a fi curată făţărnicie, ce care să ştii că Mântuitorul nu o laudă, ci o înfierează şi o judecă foarte aspru… Data viitoare fii te rog cinstit cu tine însuţi!
Dacă apostolii folosindu-se de limba greacă trebuiau să găsească un sens "curat", creştin al termenului de "purtător de har al Bisericii", de "intermediar al comunităţii" ("Pe PREOŢII CEI DINTRE VOI îi rog..." – deci numai unii aveau această misiune harică, nu toţi), bineînţeles că s-au străduit să ferească acest termen de COLOSALA MOŞTENIRE A SEMNIFICAŢIILOE PĂGÂNE PE CARE O AVEAU LA GRECI PREOŢII ZEITĂŢILOR IDOLATRE! Nu-şi permiteau să facă confuzie!
De aceea noi azi avem cuvântul preot- care vine de la "presbuterion"! Se vede şi pe plan etimologic legătura dintre cele două!
"Presbuterion" (preotul) a fost deci un cuvând însărcinat, investit cu următoarele semnificaţii:
- purtător de har în Biserică (nu oricine putea transmite harul);
- membru al ierarhiei Bisericii;
- conducătorul spiritual al comunităţii;
- săvârşitorul cultului divin;
- cel care făcea ucenici (transmiterea harului de preot o putea face doar episcopul) şi se ocupa cu învăţătura în Biserică;
Actul "punerii mâinilor" AVEA legătura cu harul mântuirii, cu harul Duhului Sfânt, cumsă nu aibă:
"Şi Simon văzând că PRIN PUNEREA MÂINILOR APOSTOLILOR se dă Duhul Sfânt, le-a adus bani," (Fapte 8, 18)
"Zicând: Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca acela pe care voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt." (Fapte 8, 19).
Actul "punerii mâinilor", precum şi în general primirea harului Duhului Sfânt NU a început după ce Timotei a primit misiunea. E arbitrar ca cineva să poată presupune asta...
Nicidecum nu am spus eu că Duhul Sfânt nu ar mai fi în credincioşi!
Duhul va fi cu noi "în veac" dar şi Hristos Mântuitorul!
În cazul "CONFIRMĂRII" preoţilor şi episcopilor, Duhul Sfânt NU a venit niciodată "de la sine", ci doar prin Apostoli, şi întotdeauna prin "PUNEREA MÂINILOR" (pe creştetul candidatului!)
Numai "sfânta ignoranţa" îl poate face pe cineva să spună că "fiecare credincios este preot"
Asta poate însemna cel puţin trei lucruri:
1). Acel om îşi bate joc de faptul că Scriptura este o lucrare complexă iar el nu-i recunoaşte acest caracter!
O LUCRARE complexă plină de metafore, de "figuri de stil" în general, de POLISEMIE (cuvinte cu aceeaşi formă dar sens diferit), de cuvinte cu nuanţe diferite (este normal dacă ne gândim la liitele scrieri ebraice pe care evreii se vedeau nevoiţi să o completeze prin sinonime şi nuanţe multiple)! Sunt cazuri în Scriptură în care jocul cuvintelor şi a nuanţelor de sens pare să creeze confuzie, dar de fapt se intenţionează atragerea atenţiei spre un anumit aspect!
Nici o categorie a figurilor de stil din manualul de literatură nu lipsește din rândul celor întâlnite în cuvintele Bibliei şi concretizate prin multe exemple. O caracteristică deci a stilului scriitorilor biblici şi în general a gândirii complexe a evreilor.
2). Scriptura prezintă mai multe sensuri ale cuvâmtului preot. Când cineva se referă la acest cuvânt trebuie să ţină seama de context şi nu de doctrina exclusivistă a cultului.
3). Posibil ca lipsurile intelectuale să îl trădeze pe acel om (care se doreşte a fi de "bună credinţă") astfel deci e posibil să existe oameni care să nu poată efectiv să înţeleagă că în cazul polisemiei, UN SENS NU LE POATE ANULA PE CELELALTE, ci pur şi simplu sunt secvenţial valabile toate, dar ÎN FUNCŢIE DE CONTEXTUL în care sunt folosite!
Scriptura prezintă mai multe sensuri ale cuvântului preot:
1). preoţia creştină în sens propriu: Un singur preot (sau episcop) îngrijea în Noul Testament de o comunitate mai mare. Ei aveau o misiune specială concretizată prin mai multe atribuţii:
- purtător de har în Biserică (nu oricine putea transmite harul);
- membru al ierarhiei Bisericii;
- conducătorul spiritual al comunităţii;
- săvârşitorul cultului divin;
- cel care făcea ucenici (transmiterea harului de preot o putea face doar episcopul) şi se ocupa cu învăţătura în Biserică;
2). Mântuitorul Hristos numit ca "Mare-Preot" avea sensul de "Mijlocitor" ca unică "JERTFĂ pe CRUCE", "Restaurator" al relaţiei cu Dumnezeu, unic Mântuitor, Mare-Preot şi în acelaşi timp şi Jertfă a "Marelui Preot".
3). Preoţia levitică – valabilă doar pentru evrei, doar în Vechiul Testament. Cel care a trecut înaintea Samarineanului pe calea spre Ierihon este numit preot în Scriptură, dar este vorba de un cu totul alt sens decât preoţia creştină! Este vorba de o altă religie- cea mozaică, iudaică!
4). Sensul metaforic;
În I Petru 2, 9 avem deci un sens eminamente metaforic: "Iar voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiţi în lume bunătăţile Celui ce v-a chemat din întuneric, la lumina Sa cea minunată".
- Şirul de metafore de mai sus avea rolul de a sublinia MISIUNEA POPORULUI EVREU de "vestitor al Revelaţiei" lui Dumnezeu în lume.
- Rolul poporului evreu este acela de "preot" printre popoarele lumii, la modul figurat desigur… Iar prin cei 12 apostoli şi prin ucenicii acestora, acest rol a fost dus la îndeplinire…
1). O dovadă că este o exprimare figurată este şi faptul că NU TOŢI EVREII pot fi incluşi în aceste cuvinte metaforice grandioase: nu toţi "sfinţi" (cuvânt din verset), nu toţi sunt de cinste "împărătească"!
2). Sensul metaforic este punctat şi de singularul substantivului "PREOŢIE". În concluzie deci, o singură metaforă la singular care se referă la milioane de oameni…
3). Apoc. 1, 6: "Şi ne-a făcut pe noi împărăţie, preoţi ai lui Dumnezeu…"- metafore clare! Nu-şi poate nimeni imagina că Dumnezeu îl face la propriu "împărăţie", "casă", "stâlp", "bolovan" şi toate alea… Acstea sunt doar metafore…
Asocierea cuv. "preoţie", în enumerare DUPĂ O METAFORĂ, arată clar folosirea doar a valorii metaforice a cuvântului "preoţie" în acel context!
Sensul metaforic din I Petru 2, 9 NU POATE ANULA CELELALTE SENSURI ALE CUVÂNTULUI PREOT! Sunt valabile toate, dar ÎN FUNCŢIE DE CONTEXTUL în care sunt folosite!
Iată contextele în care Hristos Mântuitorul confirmă MISIUNEA SPECIALĂ A PREOŢIEI CREŞTINE:
1). -Iacov 5, 14 :"Este cineva bolnav între voi? Să cheme PREOŢII BISERICII (categorie aparte deci) şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn in numele Domnului."
2). - Timotei 5, 17:"Preoţii, care îşi ţin bine DREGĂTORIA, să se învrednicească de îndoită cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvântul şi cu învăţătura."
3). - I Timotei 4, 14: "Nu fi nepăsător faţă de HARUL CARE ESTE ÎNTRU TINE, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor MAI-MARILOR PREOŢILOR (transmiterea SPECIALĂ a harului- făcută doar în cazul preoţilor)."
4). -I Petru 5, 1-2: "Pe PREOŢII CEI DINTRE VOI (doar unii aveau această misiune harică, nu toţi!) îi rog ca unul ce sunt împreună preot şi martor al patimilor lui Hristos si partas al slavei celei ce va să se descopere. Pastoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câstig urât, ci din dragoste."
5). -Tit l, 5: "Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi PREOŢI PRIN CETĂŢI (doar unii erau numiţi preoţi), precum ţi-am rânduit."
6). -Ioan 20, 21-23:,,Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: LUAŢI DUH SFÂNT; Cărora VEŢI IERTA PĂCATELE se vor ierta şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute."
7). - Timotei 5, 22: "NU-ŢI PUNE MÂINILE DEGRABĂ PE NIMENI (gest prin care episcopii transmiteau harul), nici nu te face părtaş la păcatele altora. Păstrează-te curat. (consacrarea preotului era o acţiune HARICĂ- transmitere de HAR)"
8). -I Tim.1, 14:,, Comoara cea buna ce ti s-a incredintat, pazeste-o cu ajutorul Sfântului Duh, care sălăşluieşte întru noi."
9). -Faptele Apostolilor l4.23:,,Şi hirotonindu-le preoţi in fiecare biserică, rugâdu-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în care crezuseră."
10). -II loan 1.1:,,Preotul, către aleasa Doamnă (Biserica) şi către fiii ei, pe care eu îi iubesc întru adevăr şi nu numai eu, ci şi toţi care au cunoscut adevărul."
11). -I Timotei 6, 20:,, O, Timotei, păzeşte comoara ce ţi s-a încredinţat, depărtându-te de vorbirile desarte şi lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei mincinoase."
12). -Fapte 11, 30 :..."Ceea ce au şi făcut, trimiţând preoţilor prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul."
13). -I Timotei 5, 19;,, Pâră împotriva preotului să nu primeşti, fără numai de la doi sau de la trei martori."
14). Şi cuvântul lui Dumnezeu creştea, şi se înmulţea foarte numărul ucenicilor în Ierusalim, încă şi mulţime de preoţi erau supuşi credinţei.
15). -Fapte 20.17:,,Şi trimiţând din Milet la Efes, a chemat la sine pe preoţii Bisericii."
16).-Evrei 7,24:,,Aici însă, Iisus, prin aceea că rămâne în veac, are o preoţie netrecătoare (veşnică)".
17). – Evrei 6, 2:..."A învăţăturii despre botezuri, despre punerea mâinilor (ritual de transmiterea a harului preoţilor), despre învierea morţilor şi despre judecata veşnică." ETC.
Capul Bisericii bineînţeles că este Hristos, iar trupul este reprezentat de credincioşi Bisericii:
- Biserica "luptătoare": credincioşii care "luptă" aici, în viaţă fiind, pentru mântuire;
- Biserica "triumfătoare" a drepţilor ajunşi în "existenţa de dincolo";
"Dictatura printr-un om" (cum este puterea decizională concentrată în minile unui singur papă) nu este normală, nu este bună. De aceea TOATE HOTĂRÂRILE din Biserică sunt luate prin deciziile unui întreg for: SINODUL – adunarea tuturor episcopilor locali ai ţării respective.
Adunarea Naţională Bisericească precum şi Consiliul Naţional Bisericesc conţin cel puţin o treime chiar laici, persoane care nu fac parte din ierarhia Bisericii.
Deşi au existat cazuri şi excepţionale de coborâre a Duhului Sfânt (precum a fost în situaţia care a avut scopul de a confirma posibilitatea primirii Duhului Sfânt şi de către alte neamuri în afara evreilor, modul normal de primire a harului Duhului Sfânt este exemplificat în Sfânta Scriptură a fi cel prin intermediul Bisericii, prin intermediul preoţiei sacramentale creştine.
"CONFIRMAREA" preoţilor şi a episcopilor NU a venit niciodată "de la sine", ci doar prin Apostoli, şi întotdeauna prin "PUNEREA MÂINILOR" (pe creştetul candidatului!):
- I Timotei 4, 14: "Nu fi nepăsător faţă de HARUL CARE ESTE ÎNTRU TINE, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor MAI-MARILOR PREOŢILOR (transmiterea SPECIALĂ a harului- făcută doar în cazul preoţilor)."
- Faptele Apostolilor l4.23:,,Şi hirotonindu-le preoţi in fiecare biserică, rugâdu-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în care crezuseră."
- Evrei 6, 2:..."A învăţăturii despre botezuri, despre punerea mâinilor (ritual de transmiterea a harului preoţilor), despre învierea morţilor şi despre judecata veşnică."
- Fapte 20, 28:,, Drept aceea, luaţi aminte de voi şi de toată turma, întru care DUHUL SFÂNT V-A PUS PE VOI EPISCOPI, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câstigat-o cu însuşi sângele Său."
- Faptele Apostolilor 6, 6: "Pe care i-au pus înaintea apostolilor, şi ei, rugându-se şi-au pus mâinile peste ei ( i-au hirotonit diaconi)." Etc...
- Ioan 20, 21-23:,,Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: LUAŢI DUH SFÂNT; Cărora VEŢI IERTA PĂCATELE se vor ierta şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute."
- Timotei 5, 22: "NU-ŢI PUNE MÂINILE DEGRABĂ PE NIMENI (gest prin care episcopii transmiteau harul), nici nu te face părtaş la păcatele altora. Păstrează-te curat. (consacrarea preotului era o acţiune HARICĂ- transmitere de HAR)"
- I Tim.1, 14:,, Comoara cea buna ce ti s-a incredintat, pazeste-o cu ajutorul Sfântului Duh, care sălăşluieşte întru noi."
- Tit l, 5: "Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi PREOŢI PRIN CETĂŢI (doar unii erau numiţi preoţi), precum ţi-am rânduit."
- I Petru 5, 1-2: "Pe PREOŢII CEI DINTRE VOI (doar unii aveau această misiune harică, nu toţi!) îi rog ca unul ce sunt împreună preot şi martor al patimilor lui Hristos si partas al slavei celei ce va să se descopere. Pastoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câstig urât, ci din dragoste."