De ce cei care intra in moarte clinica au experiente extrasenzoriale care tin de propria lor credinta?

Daca unul povesteste cu lux de amanunte cum s-a vazut pe masa de operatie, si tot ce au facut si discutat medicii, tine de o anumita credinta?

Prezumtie gresita, intrebare gresita.
Anumiti indivizi au halucinatii si cu ciclopi roz.

Pentru ca este doar imaginația lor.

Ecclesiastul 9,5 prezintă UN CONTRAST ÎNTRE DOUĂ PUNCTE DE VEDERE DIFERITE: cel PROFAN materialist ŞI CEL SACRU, spiritual! Acest contrast este prezentat sub forma unei dezbateri ce are loc în mintea autorului.

Este clar că acest pasaj, Ecc 9, 5 EXPRIMĂ O CONCEPŢIE STRĂINĂ DE DUMNEZEU!
În Eclesiastul 9, 2 se spune: "Aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel nelegiuit, cel bun şi cel rău", iată exemplu de altă idee a Eclesiastului, CONTRADICTORIE CU RESTUL SCRIPTURII!
Cine poate crede că vor avea aceeaşi soartă indiferent de comportare? Acolo este prezentat doar un punct de vedere uman!

Dar ce putem spune despre capitolele anterioare? Primele zece versete din capitolul 9 redau perspectiva profană asupra vieţii. Nu doar că morţii nu ştiu nimic (v. 5), ci şi faptul că "niciodată (se referă la toţi) nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare". Cine poate crede că morţii au dispărut TOŢI PENTRU TOTDEAUNA?


În finalul cărţii, perspectiva sacră triumfă: "Dar adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale..." (Eclesiastul 12, 1-13).
"ŞI CA PULBEREA SĂ SE ÎNTOARCĂ ÎN PĂMÂNT cum a fost, IAR SUFLETUL SĂ SE ÎNTOARCĂ LA DUMNEZEU, Care l-a dat." - Ecclesiast 12, 7

Deoarece la baza acelor senzaţii sau halucinaţii stau propriile cunoştineţe şi experienţa de viaţă. Din punct de vedere biblic omul nu are un suflet ce supraveiţiueşte morţii şi contiună să trăiască în domeniul spiritual. (Eclesiastul 9:5, 10)

Totul tine de subconstinetul persoanei respective.Nu are nici o legatura cu religia, credinta.Am vazut multe documentare legate de tema asta, si majoritatea persoanelor tind sa creada ca experientele au fost reale si asa.Stii chestia cu visul lucid, sau astral? Persoanele care au reusit sa faca asta, pur si simplu au observat procesul in care ieseau din corpul lor, si se uitau la propriul corp care era adormit.Deci moartea clinica este ceva mult mai diferit, dar cam tot acolo, nu tine de religie ceva.Cand esti in spital si asa, te gandesti la moarte, Dumnezeu, ce se intampla dupa, si de aici pornesc chestiile astea.

Fff buna intrebarea acum nu stiu daca tine de credinta sau de subconstient de ce am vrea sa traim etc sau poate chiar asa cum multi sustin...sufletul ar parasi corpul intr-o calatorie fie spre Rai sau altceva stiu ca suna nebunesc poate nu crezi sau cv de genul dar ar putea si asta sa fie o explicatie nimeni nu poate dovedi ca este adevarat insa nici contrariul este o problema interesanta care totusi cel mai probabil tine de subconstientul persoanei care tinde sa urmeze activitatile zilnice intra in actiune si visele si dorintele arzatoare si asa se creeaza o lume in care traiesc si li se pare real

Pentru ca Dumnezeu ingaduie in viata noastra experiente care sa ne apropie mai mult de El. Acolo este finalul, si e cel mai frumos Lucru. Dupa parerea mea nu experienta este definitorie, CI Scriptura. Pentru ca Scriptura contine tot ce trebuie sa stim. Ne ofera absolut totul, inclusiv promisiunea faptului ca Duhul Sfant al lui Dumnezeu, care a inspirat Biblia, ne va ajuta sa o si implinim. Si aa spune ca cel mai important lucru ar fi sa-L acceptam pe Hristos nu doar ca Mantuitor, ci si ca Domn al vietii noastre.Afara piere o lume in pacat, daca-L avem pe Hristos ca Domn, daca ne iubim familiile si traim aproape de ele, cred ca Dumnezeu ne va da si o recolta bogata. Si cred din toata inima mea ca milioane de oameni din tara aceasta vor avea parte de nasterea din nou.
Am avut parte de 2 astfel de morti, si in ambele am avut o experienta cu Dumnezeu, dar doar intr-una am fost intrebata unde vreau sa raman, in Cer sau pe Pamant. Am fost impreuna cu fratele meu la o casa de vacanta la munte unde au fost scapari de gaze de la o soba si amandoi am fost intoxicati cu monoxid de carbon. Am incercat sa ies afara dar am cazut, aveam niste dureri cumplite de cap, in cele din urma fratele meu a deschis usa si am ramas vreo 15 minute in frigul acela de noiembrie, dimineata, undeva la munte. Nu-mi amintesc decat ca dintr-o data, sufletul s-a ridicat din trupul meu. M-am ridicat deasupra patului si mi-am vazut trupul de sus. Stiam foarte clar ce se intampla in momentul in care sufletul meu a iesit din trup. M-am vazut. L-am vazut pe fratele meu. In momentul acela am gandit foarte liber. Nu aveam nici o durere, nu aveam nici o confuzie. Stiam ca sunt eu, adevarata eu, sufletul meu, ca sunt iesit din trup si ca am murit la propriu. Pentru mine nu a fost dureroasa. Durerea la care ne gandim noi este durerea fizica, insa durerea spirituala este cumplita si va dura o vesnicie pentru cei ce ajung in iad.In momentul in care sufletul iese din trup, cand duhul omului iese din trup, tot ce este legat de lumea aceasta inceteaza. Asa cum spune Scriptura: acolo nu este nici lacrima, nici durere, nimic legat de pamant.Am inceput sa urc si, la un moment dat, de undeva din cer a inceput sa curga peste mine un fascicul de lumina. Lumina aceea era ca un fel de dragoste, bucurie, pace, fericire, dar parca sub forma lichida. Curgea, iar eu urcam prin ea. In timp ce urcam, dintr-o data am inceput sa aud muzica. Era o asemenea muzica cum pe pamant nu exista. Si undeva, departe, am vazut ceva mare si alb.Mai tarziu mi-am dat seama ca era o poarta mare si alba, iar langa ea erau niste omuleti foarte mici, pe care am inceput sa-i aud strigandu-ma. Ma salutau si ma chemau: "Vino, vino aici! Vino acasa!". In partea mea dreapta a aparut fratele meu. Atunci Duhul lui Dumnezeu m-a oprit si mi-a zis: " Alege unde vrei sa te duci: in Cer sau te intorci pe pamant?" In clipa aceea m-am uitat la fratele meu si la oamenii din jur, m-am uitat la fiecare in parte si i-am vazut atat de tristi. Stiam ca tot acolo, pe pamant, sunt si acele milioane de oameni pentru care ma rog de 9 de ani. M-am uitat la cer, m-am uitat la omuletii aceia mici care ma chemau si-am spus: "Doamne, eu vreau sa ma duc in Cer!". Imaginile au disparut si eu am continuat sa urc. Poarta era deschisa si pe ea curgea raul acela. In lumea spirituala nu este modul nostru de a gandi, al oamenilor de pe pamant. Pe pamant poti percepe o anumita parte a lucrurilor, o anumita portiune din intreg. In lumea spirituala poti vedea si gandi de jur imprejur. Nu exista limita. Stiam si vedeam totul clar. Acolo era bunica mea, cele doua surori ale mele si multi oameni pe care ii cunosteam. Duhul lui Dumnezeu m-a oprit iar si m-a intrebat daca vreau sa merg in Cer sau sa ma intorc pe pamant si mi l-a aratat inca o data pe fratele meu dar de data aceasta mi-a aratat in spatele lui un sicriu: eram eu. Mi-am vazut propria inmormantare. Le-am vazut cu ochii mei. Erau atat de reale. Dar mai real decat asta a fost altceva. In clipa in care mi-am vazut fratele, mi-a fost dat sa traiesc durerea lui in sufletul meu. L-am vazut pe micutul meu verisor, cu mutrita lui de copil necajit. Duhul lui Dumnezeu m-a intrebat ultima oara: "unde vrei sa te duci: in Cer, sau te intorci pentru ei pe pamant? Ei sunt responsabilitatea ta".In clipa aceea Dumnezeu mi-a atras atentia. M-am uitat la Cer, am vazut poarta aceea mare si alba. Am vazut raul acela care curgea pe poarta. I-am vazut pe oamenii care ma strigau si care ma aseptau acolo. Stiam ca intr-o zi voi ajunge in Cer si rpivindu-mi fratele am spus : "Doamne, doar de dragul lui ma intorc pe pamant, doar pentru el". Cand am spus lucrul acesta am inceput sa cobor.M-am trezit. Mi-am dat seama ca sunt din nou in trup, acelasi trup, aceleasi dureri.
Aceasta experienta mi-a aratat ca indiferent ce varsta ai, cine esti din punct de vedere social, indiferent daca ai sau n-ai bani, un lucru este sigur - moartea poate veni oricand. Problema este daca esti gata sa pleci? Si sa pleci unde trebuie, adica in Cer, NU in iad. Tot ce credeam despre Biblie, pentru mine a devenit acum o realitate foarte puternica. Acum am trait eu insami aceasta experienta. Si tot ce vorbeste Biblia si Domnul Hristos si cartea Apocalipsa despre Cer, despre final, despre ce inseamna Cerul, este adevarat.