Crestinii iubesc modernul doar cand vine vorba de avantaje materiale. Cand vorbim insa de teorii, idei, concepte sau filozofii moderne, crestinii le resping, pentru ca nu corespund cu ceea ce scrie in biblie. Asta e un exemplu de ipocrizie. Crestinii, daca ar vrea sa fie autentici, ar trebui sa traiasca precum personajele din biblie. Sunt sigur ca o asemenea viata le-ar asigura locul intre "cei drepti".
Lasand "modernul" in pace, exista multa confuzie legata de acest subiect.
2 Pietro 1:19
"et habemus firmiorem propheticum sermonem cui bene facitis adtendentes quasi lucernae lucenti in caliginoso loco donec dies inlucescat et LUCIFER oriatur in cordibus vestris."
"Aducatorul de lumina" are un rol interesant totusi.
în Apocalipsa 22:16, Iisus spune: „Eu sunt rădăcina şi odrasla lui David, luceafărul de dimineaţă (helel în ebraică, phosphoros în greacă şi lucifer în latină)".
Ai nu zau.
Ai
nu
zau.
Ba da coaceti mult idioteniile astea sau va treziti obositi din somn?
Da tu ce esti? luciferista? pai eu crestin, nu il consider rau.da nici bun nu este.fiindca,prin mancare,a scos, satan, pe adam din rai, iar prin cruce, a adus hristos intransul pe talharul.deci omul cazut in pacat si in moarte, prin satan, a fost adus la viata vesnica, prin Iisus hristos.fiindca omul de la neascultarea de atunci, a cazut tot mai jos in pacat si din neascultator, a ajuns talhar.slava Domnului ca a fost iertat.
Oamenii au creat lucrurile moderne prin influienta lui Dumnezeu.
Lumea nu intelege ca ceva ce distruge, si doar distuge, nu poate creea ceva.
Tot ce apartine de rau Lucifer a preluat de la Dumnezeu si din ceva pur a creeat ceva care nu e pur sau nu pe intregul pur.
Lucifer este un inger rau, el a creeat demonii, el de exemplu daca o sa fie scos din rai, o sa fie apocalipsa...
Îl numeşte Biblia pe Satan Lucifer?
Numele Lucifer apare o singură dată în Scripturi, dar numai în anumite versiuni. De exemplu, Sânta Scriptură a Vechiului şi a noului Testamentu, 1874, redă Isaia 14:12 astfel: „Cum ai căzut din cer, Lucifere, fiu al aurorei!" (conform grafiei actuale).
Termenul ebraic tradus prin „Lucifer" înseamnă „cel ce străluceşte". Septuaginta foloseşte un cuvânt grecesc care înseamnă „cel ce aduce zorile". De aceea, unele traduceri redau termenul ebraic din original prin „steaua dimineţii" sau „Luceafăr". Dar Vulgata latină tradusă de Ieronim foloseşte cuvântul „Lucifer" (adică aducător de lumină), iar unele versiuni ale Bibliei s-au inspirat din această traducere, împrumutând şi ele termenul.
Însă cine este acest Lucifer? Expresia „cel ce străluceşte", sau „Lucifer", se găseşte în cuvintele profetice prin care Isaia le porunceşte israeliţilor să rostească un „proverb împotriva împăratului Babilonului". Astfel, această denumire apare în cuvintele proverbiale adresate în principal dinastiei babiloniene. Faptul că epitetul „stea strălucitoare" îi este atribuit unui om, nu unei creaturi spirituale, reiese în continuare şi din afirmaţia: „Ai fost aruncat în Locuinţa Morţilor". Locuinţa morţilor, sau Şeolul, este mormântul comun al omenirii, nu un domeniu al Diavolului. În plus, cei ce-l văd pe Lucifer adus în această stare întreabă: „Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul?" Evident, „Lucifer" se referă la un om, nu la o creatură spirituală. — Isaia 14:4, 15, 16, sublinierea noastră.
Dar de ce este descrisă dinastia babiloniană în aceşti termeni preţioşi? Trebuie să înţelegem că regele Babilonului a fost numit „stea strălucitoare" numai după căderea sa, deci în sens ironic (Isaia 14:3). Plini de mândrie, regii babilonieni se considerau superiori semenilor lor. Această dinastie era atât de arogantă, încât se spune că regii ei se lăudau: „Mă voi sui până la ceruri, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de scaunul lui Dumnezeu [de stelele lui Dumnezeu, NW]; voi şedea pe muntele adunării, în adâncimile miazănoaptei;... voi fi ca Cel Prea Înalt". — Isaia 14:13, 14.
„Stelele lui Dumnezeu" sunt regii din linia regală a lui David (Numeri 24:17). Începând cu David, aceste ‘stele’ au domnit de pe muntele Sion. După ce Solomon a construit templul de la Ierusalim, cetatea a ajuns să fie numită Sion. Legământul Legii prevedea ca toţi bărbaţii israeliţi să călătorească la Sion de trei ori pe an. Astfel, Sionul a devenit „muntele adunării". Fiind hotărât să-i subjuge pe regii iudei şi să-i înlăture de pe muntele Sion, Nebucadneţar şi-a declarat intenţia de a se aşeza deasupra acestor ‘stele’. În loc să recunoască faptul că a obţinut victoria asupra acestor regi cu ajutorul lui Iehova, Nebucadneţar şi-a arogat cu îngâmfare meritul ce i se cuvenea lui Iehova. Aşadar, doar după ce dinastia babiloniană este doborâtă se vorbeşte în mod ironic despre ea ca despre o „stea strălucitoare".
Aroganţa conducătorilor babilonieni a reflectat cu certitudine atitudinea ‘dumnezeului acestui sistem de lucruri’, Satan Diavolul (2 Corinteni 4:4). Şi el tânjeşte după putere şi doreşte să fie mai presus de Iehova Dumnezeu. Dar în Biblie Satan nu este numit Lucifer.
anonim_4396 întreabă:
RAY întreabă:
kaynmaincallme întreabă: