Crestinismul e o pura fabulatie, la fel ca toate celelalte religii. El nu poate demonstra ca are dreptate. Daca zeul lor ar fi real, atunci de ce nu ni se arata in niciun fel? Sa vedem undeva mult laudatele miracole, sa vedem semnele, si astfel intreaga comunitate stiintifica sa le dea dreptate si sa tragem concluzia ca zeul lor exista. Dar nu vedem nimic. Tot ce se intampla in vietile noastre de zi cu zi arata ca zeul crestin e doar unul imaginar, si din pacate pentru cei care cred in el, un astfel de zeu nu poate arata ca exista. Sa crezi in zeul crestinismului e ca si cum ai crede in absolut oricare alt zeu, sau in orice lucru inventat de tine sau de altii. Oricine poate sa faca un experiment si sa vada. Pentru cateva zile, sa uite de d-zeu, si sa creada in schimb in zana maseluta, si sa vada daca exista vreo diferenta. Nimic nu se va schimba, pentru ca ambele "zeitati" sunt la fel de imaginare.
Sunt multe fapte nedovedite da care presupunem ca ar existam si credem ca ar existam si nu stim daca au fost sau nu. Exact ca dinozauri, ca oamnei preistorici si alte lucruri exista cele mai mici dovezi ca ar exista, pentru religie dovezile sunt impartasite din generatii in generatii fiind biblia, iar dinozaurii sunt demonstrati stiintifica ca AR FI PUTUT EXISTA, nimic nu este sigur, dar exista un sambure de adevar si pana la urma e bine sa crezi.
Din păcate este relativ uşor ca o persoană care nu acceptă pe Dumnezeu sa se situeze împotriva Bibliei chiar şi fără dovezi concrete...
DAR, toate contradicţiile dintre ştiinţă şi credinţă se datoreză fie diferitelor interpretări subiective, fie faptului că "pseudo-ştiinţa", pe baza teoriilor şi a ipotezelor nedemonstrate, intră în mod eronat în contradicţie cu credinţa şi astfel devine instrument de inducere în eroare.
Spre exemplu, referatul biblic din cartea Facerii este prezentat in forma stilizata, aporape metaforica, pentru a fi deschis inţelegerii evreului de rand căruia îi era de fapt adresat (nu ne-a fost adresat noua, mari exploratori Wikipedia... ).
Descifrand aceasta "forma metaforica" nu mai ramane nici o contradictie intre stiinta si credinta...
Iată doar un exemplu:
Impotriva oricaror aşteptări pe care le-ar avea un "profan", un om lipsit de cunoştinţe legate de biologie, Cartea Facerii (Geneza) afirmă cu tărie că păsările au fost create în stadiu imediat ulterior "apariţiei" "vieţuitoarelor" din apă.
Ce legătură puteau avea peştii cu păsările? Ştiinţa va descoperi acest lucru de abia peste vreo 4000 de ani...
Dar până atunci, neafirmat şi neînţeles de nimeni, acest adevăr a fost afirmat de Sf. Scriptură.
Ştiinţa a ajuns de abia după 4000 de ani să afirme că viaţa a apărut în mediu acvatic (la fel cum este menţionat şi în Biblie), iar ulterior a continuat dezvoltarea prin regnul animal, CLASA PĂSĂRI, şi asta înaintea celorlalte animale de pe uscat.
Iar Biblia a spus-o déjà cu 4000 de ani mai înainte…
Nu este indiferent şi ignorant, ci in direct şi indirect El S-a revelat, S-a descoperit oamenilor, pentru ca aceştia să-L poată cunoaşte, să poată răspunde invitaţiei Lui, să poată avea o relaţie personală cu El.
Este emoţionantă (în mod special prin cuvintele rugăciunii) descoperirea faptului că Dumnezeu se manifestă în incredibil de "viu" şi "prezent" în viaţa noastră, ne susţine existenţa, şi în discreţia lui deosebită nu presează cu nimic libertatea omului, aşteptând cu nerăbdare "personală" semnele "prieteniei" şi fidelităţii fiecărei persoane umane...
Dumnezeu nu este un Dumnezeu indiferent şi ignorant, aşa cum pe place multor oameni să creadă. Este un Dumnezeu personal, Care S-a revelat, S-a descoperit oamenilor, pentru ca aceştia să-L poată cunoaşte, să poată răspunde invitaţiei Lui, să poată avea o relaţie personală cu El.
Dar este un Dumnezeu discret, Care, rămânând Sursa vieţii, a fericirii şi a veşniciei noastre, poate fi îmbrăţişat sau poate fi refuzat.
Iar singurul Său "defect", este discreţia şi delicateţea Lui de a nu copleşi libertatea omului, de a nu pune presiune pe această libertate…
Hai ca esti amuzant.
1. Vorbesti de dovezi concrete, dar tu ai?
Sa nu zici ca interpretezi biblia obiectiv.
2. Sigur in "forma stilizata", ca evreii aia daca nu erau capabili sa inteleaga forma nestilizata, care e mai simplu de inteles, mai ales ca poti explica pe ceva concret, lumea, forma stilizata au inteles-o perfect. Pe dumnezeu l-au inteles, cica, pe care mintea noastra, a celor din prezent, nu-l poate intelege, si totusi, n-au fost capabili sa inteleaga trinitatea lui dumnezeu, dar crestinii au fost. Forma metaforica e o scuza jalnica a celor disperati sa creada in viata dupa moarte.
3. bla bla bla, apa. Pai sumerienii, daca nu ma insel, credeau ca intai a fost doar apa (povesti cu niste zei, la partea asta crestinismul are un plus, are un singur zeu, usor de retinut), ca na, mergeau la marginea Pamantului si vedeau apa, la oricare margine a lui, probabil de asta nu era singurul popor al carui basm incepea cu apa, iar ca organisme dependente de apa, e logic ca doar in preajma ei putem trai, si ce e mai usor de vanat, ca dumnezeu ne-a facut atat de minunati ca trebuie sa mai si mancam pentru a trai, un urs, un ghepard (), o acvila sau un peste? Bineinteles, daca primele 3 animale traiesc in mediul respectiv.
Deci "Ştiinţa a ajuns de abia după 4000 de ani să afirme că viaţa a apărut în mediu acvatic", esti de acord cu asta, se pare, doar ca ce sa vezi si sa nu crezi? despre evolutie e vorba, iar evolutia anuleaza pacatul stramosesc, deci nevoia sacrificiului lui Iisus.
4. ""viu" şi "prezent" în viaţa noastră, ne susţine existenţa", cum iti sustine existenta? Existenta animalelor de ce n-o sustine? Zicea cineva de comunistii care au omorat buni crestini prin flamanzire, daca multe animale mor din aceeasi cauza, dumnezeu e sfant, nu?
Greselile o le corectez cand o sa le observ.
Cum ne "sustine existenta"? Misterul il poti identifica aici (si sa nu spui ca nu intelegi despre ce-i vorba, că doar te ştiu fată deşteaptă ) >
"Un argument valabil pentru cei care doresc un suport sincer pentru credinţa lor în existenţa sacrului a fost oferit de un mare om de ştiinţă, Erwin Schrödinger, laureat al premiului Nobel pentru fizică cuantică.
- El a observat că volumul maxim al unei gene (particulă a materialului ereditar) poate fi cuprins într-un cub cu mărimea laturii de MAXIM 100 distanţe atomice – însumând astfel un număr de atomi cuprins între o mie şi un milion – în funcţie de tipul şi de mărimea atomilor).
- Tot el afirmă că este practic imposibil ca acest număr limitat să poată explica un comportament ordonat, să formeze o structură organizată, să posede un,, program" de autoreproducere completă, de redare a unui caracter, funcţie sau organ în organismul dezvoltat ulterior, un,, program" de coordonare cu celelalte gene, de gestionare a unui metabolism propriu etc…
- Automat, concluzia acestei realităţi, este faptul că existenţa şi manifestarea unei gene, şi prin translaţie – a vieţii în general, constituie, în faţa oricărei tehnologii avansate, o enigmă, un mister de neînţeles, o manifestare minunată a Sacrului, o amprentă discretă a Celui care se află în spatele cortinei..."
Cineva ar trebui sa-i aminteasca domnului Erwin Schrödinger, ca oamenii nu cunosc mare lucru din ce exista, asa ca daca lui i se pare imposibil ceva si totusi, acel ceva exista si functioneaza dupa legi proprii, greseala e la el, iar daca exista un creator, analizand toti zeii venerati de oameni, cu si fara argumentele stiintifice aduse de teisti (mega amuzanta treaba), e usor de concluzionat ca sunt inventii.
L-am surprins, dar asa suntem noi, ateii, stim ca nu stim totul, de asta nu-i bai daca nu stim cum a inceput totul.
Concluzia e ca nu cunoaste toate elementele, deci nu intelege mecanismul. Amesteci faina cu apa si pui drojdie, wow, creste aluatul, "explicarea misterului nu se află în dimensiunea supusă legilor fizicii" , nu se afla, acum se foarte afla.
OOOLEOOO întreabă:
CracanelTrasPrintrunInel întreabă: