Din 2 motive 1 Sindromul Stockholm descrie comportamentul unei victime răpite sau captive care, în timp, începe să simpatizeze cu răpitorul. Persoanele captive încep în a se identifica cu răpitorii, ca și un mecanism defensiv, din teama de violență. Micile semne de bunătate venite din partea răpitorului sunt amplificate, întrucât intr-o situație de captivitate, lipsa perspectivelor este prin definiție imposibilă. Încercările de evadare sunt și ele percepute ca și o amenințare, întrucât într-o tentativă de evadare, există marele risc ca cel răpit să fie afectat și rănit.
Drept consecință, victima devine hiper-vigilență în privința nevoilor răpitorului și neștiutoare în privința propriilor nevoi. Separarea de răpitor devine tot mai grea pentru victimă, intrucat ar pierde singura relație pozitivă formată - cea cu răpitorul.
2Cand esti copil crezi tot ce iti spun parinti iar daca ei iti spun ca Dumnezeu e real tu vei crede fara sa pui prea multe intrebari, pentru ca esti doar o victima indoctrinata.
Bună.
Fiecare este cu convingerea sa și nu trebuie să naștem războaie pentru îndoctrinare!
Pa, pa.
N-am crezut asta niciodata, si nici n-am sa incerc vreodata sa convertesc pe cineva la credinta mea, n-are rost, fiecare crede in ce vrea sau ma rog, nu crede. ^_^
Si, n-am crezut niciodata ca eu detin adevarul iar ca restul se inseala
De la atat credinta mi se face foame
Nu e problema de a castiga un conflict de idei. Credinta mea e cel mai bun drum pentru mine. Ce fac ceilalti, daca sunt in cautare, daca sunt in permanenta bataie de joc, e problema lor.
Nu eu cred asta ci conducatorii religiosi reprezentantii,, oficiali,, ai fiecarei religii cred ca religia lor e cea mai buna ca e singura ca e cea adevarata s.a.m.d.
a3e6u9 întreabă:
anonim_4396 întreabă:
DeProfundis99 întreabă: