Creștinii sunt foarte generoși în ceea ce privește credința, deci e normal ca și astrologia sa își găsească locul în credința lor.
Credința e confirmarea neștiinței. Cine crede înseamnă ca nu știe.
Credință cere omul mincinos naivului ca sa il poată înșela. Zeul invizibil și atotputernic nu are nevoie de asa ceva.
Știința ne conduce către adevăr și credința ne conduce către minciuna.
Omul care crede în zeul x, în realitate crede doar în alți oameni care i-au spus despre zeul x, deci nu crede în zeul x. Credința e cu adevărat în zeul x doar atunci când zeul x însuși vorbește cu omul și ii cere credință, lucru care nu se va întâmpla niciodată, pentru ca zeul x e un personaj imaginar care nu exista. Si chiar daca ar exista, un asemenea zeu x nu ar avea nevoie de nimic de la om, pentru ca zeul e atotputernic, deci nu mai avem ce discuta despre pedeapsa și răsplată, iubire și credință.
Diferența dintre un fenomen întâmplător și unul care nu e întâmplător e doar posibilitatea de a cunoaște dinainte rezultatul. In realitate nimic nu e întâmplător și se supune legii cauza-efect.
Daca aruncam un zar, nu știm ce va cădea și zicem ca e fenomen întâmplator, dar daca am cunoaște mai multi parametri, am ști rezultatul dinainte.
Atunci când un fenomen e determinat de un număr restrâns de factori, rezultatul poate fi știut dinainte. Exemplu: daca scap un ou de la 1m rezultatul e cunoscut. Pentru fenomene mai complexe se poate face o modelare, o aproximare care sa sa dea rezultatul în urma unui calcul. Daca e sa luam în considerare toți factorii posibili ce determina un fenomen, calculul are dimensiuni uriașe, e imposibil de făcut si spunem ca fenomenul e întâmplător, însă daca am cunoaște toți parametrii si am putea calcula ce se va întâmpla in timp, vom vedea ca fenomenul nu e întâmplător si nu exista variante la finalul respectiv. In concluzie, nimic nu e întâmplător, nici decizia pe care o ia cineva la un anumit moment dat. Totul merge pe un drum unic, către o destinație unica, deși pare ca e întâmplător. Nici gândirea nu e libera. Totul are o cauza și un final unic. Gândirea e capacitatea de modelare a mediului înconjurător de către viețuitoare și le permite acestora sa se adapteze mai bine la mediu. Cu cat viețuitoarea e mai performanta, cu atât are capacitate de modelare mai buna și zicem ca e inteligenta (în realitate viețuitoarea e un roboțel rezultat în urma selecției naturale și nu se abate de la program)
Eu nu cred în astrologie. Conceptul de predestinare în sine este în contradicție cu cel de liber arbitru din creștinism, deci despre ce vorbim?
Comentariul tău îmi demonstrează două lucruri:
1. Nu știi ce-i aia păcat;
2. Nu știi ce-i aia liber arbitru.
Păi nu tocmai faptul că există păcatul denotă că avem liber arbitru?! Dacă n-am fi putut alege între bine și rău, nu ar mai fi existat păcatul.
"Conceptul de predestinare în sine este în contradicție cu cel de liber arbitru din creștinism..."
Faptul ca spiridusul crestinilor este considerat de ei atotstiutor implica tocmai predestinare.
anonim_4396 întreabă: