De ce crestinii iau lumina din Ierusalim de Paste, si nu dintr-o tara crestina?
In Israel 2% sunt crestini.
70% sunt evrei si studiaza Torah, Talmud, etc. N-au treaba cu Evangheliile noastre din crestinism.
Deci cum se explica?

Creștinii iau lumina de la Mantuitorul Hristos, El e singura Lumina adevărată a lumii.

In Ierusalim s-au intamplat evenimentele importante ale crestinismului, nu are relevanta cine misuna pe acolo.

Intrebarea e, cum naiba faceau s-o aduca inainte sa apara avionul.
Oricum, important nu e de unde o aduci, ci sa poti s-o vinzi.

Se explică prin faptul că n-are absolut nicio legătură cu procentul de populație care se identifică creștină în respectiva entitate statală ci are legătură cu faptul că acolo e mormântul Mântuitorului.

Nu vreau să strict surpriza deci n-o să-ți zic ce legătură există între mormântul lui Iisus și sărbătoarea învierii Sale, dar dacă ești suficient de genial și ager la minte probabil o să poți face singur conexiunea dintre cele două

Bună! O să încerc să îți explic pe scurt tot. Nu ar trebui să iei în considerare faptul ca Israel are o populație de 70% evrei deoarece, acest stat "Israel" este mai mult ca un proiect colonial decât o țară (cred ca știm care e treaba cu ei, și știm ca țara lor a fost înființată numai în ‘48)
Evreii au început să imigreze în palestina cu incetul, începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, bineînțeles în cadrul mișcării zioniste, căutând să scape de persecuțiile din Europa și dorind să întemeieze o țara a lor. Migrația lor s-a intensificat după holocaust. Deci nu are legătură populația evreiască cu motivul pentru care creștinii iau din Ierusalim lumina. Adevaratul motiv pentru care creștinii iau lumina din Ierusalim este ca biserica sfântului mormânt este locul Învierii lui Iisus Hristos, nu este evident? Această biserică este situată în Ierusalim, am dreptate? Sper ca te-am lămurit

Pentru ca acolo e mormantul lui Isus si acolo practic a înviat.
Oricum toata chestia asta cu lumina e o înșelăciune, Biblia spune ca Isus e Lumina lumii si ca noi, ca si crestini, suntem lumini in lume, nu scrie in Biblie ca avem nevoie de o lumina exterioara ptc Isus e si noi înșine trebuie sa fim lumina...

Minciuna "Luminii Sfinte" de la Ierusalim expusă de-a lungul istoriei.
Este oare aceasta chiar o minune divină sau este doar un alt truc al preotimii lui Satan?
Pentru cei care resping învătăturile biblice inspirate de Dumnezeu care spun clar că doar Isus e Lumina lumii si acceptă învătăturile lumesti am si pentru voi următoarele informatii, lumesti, bineînteles:
1. Extras din cartea "Cruciadele", capitolul 2 punctul 12, "Sfântul mormânt" de Genevieve Bresc-Bautier
„Liturghiile Ierusalimului preamăresc bucuria Pastilor prin ceremonia focului sfânt, atestată înca din secolul al IX-lea. Aprinderea în noaptea de Pasti a lămpilor Mormântului, fapt devenit mai apoi un miracol, declansa în sufletele pelerinilor de-a lungul Săptămânii Mari momente de exaltare. Acest siretlic religios, pe care istorici arabi îl explicau înca din secolul al XI-lea prin prezenta unor fitile îmbibate cu bitum, de-a lungul cărora urca flacăra, nu a fost condamnat de occidentali decât în secolul al XIII-lea, dar la ortodocsi a fost păstrat până în epoca noastră."
2. An de an, cu ocazia Paştelui ortodox, credincioşii se bucură de ceea ce ei numesc minunea Sfintei Lumini (O MARE MINCIUNĂ). Acest eveniment miraculos se petrece an de an în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim (O ALTĂ MINCIUNĂ), în timpul slujbei de vecernie ce are loc în Sâmbăta Mare, ziua dinaintea Paştelui.
În cadrul ceremoniei, Patriarhul grec al Ierusalimului înconjoară Sfântul Mormânt alături de un sobor de ierarhi şi de preoţi. După procesiune, Patriarhul intră cu 33 de lumânări în Sfântul Mormânt, unde se crede că Lumina Sfântă coboară şi le aprinde. După acest eveniment, Patriarhul iese din mormânt şi împarte Lumina credincioşilor prezenţi în biserică.
Evenimentul este considerat de către adepţii creştinismului ca fiind cel mai vechi miracol atestat anual. Deşi a fost descrisă în mai multe scrieri începând cu secolul 4 e.n., minunea a început să fie documentată sistematic începând cu 1106, când a fost menţionată în scrierile călugărului rus Daniel.
Controverse de-a lungul istoriei
Încă de pe vremea când Ierusalimul se afla sub conducerea musulmanilor a existat o doză serioasă de scepticism asupra acestui fenomen, însă acesta era tolerat pentru că pelerinii ce călătoreau special pentru a fi martori la moment aduceau venituri consistente. Când Ierusalimul a fost cucerit de cruciaţi, aceştia au izgonit preoţimea ortodoxă şi au descoperit că miracolul a încetat să se mai producă. Absenţa pelerinilor şi a taxelor plătite de aceştia l-au convins pe regele Baudouin să le permită preoţilor ortodocşi să revină în Biserica Sfântului Mormânt, însă întâmplarea a amplificat scepticismul.
Fenomenul este descris de celebrul istoric Edward Gibbon în opera sa de căpătâi, Istoria declinului şi prăbuşirii Imperiului Roman, în volumul IV, publicat în 1788: "Musulmanii zâmbeau cu condescenţă la menţiunea flacării miraculoase ce se aprindea în ajunul Paştelui. Această fraudă pioasă, concepută în secolul al IX-lea, era apreciată de cruciaţii latini şi este repetată anual de către preoţimea sectelor greceşti, armene şi copte, impunând-o asupra spectatorilor creduli pentru beneficiul propriu şi pentru cel al tiranilor ce îi conduc. Cu timpul, toleranţa asupra acestui fenomen a fost sporită şi de interes, veniturile prinţului şi ale emirului crescând în fiecare an datorită miilor de străini ce veneau să observe fenomenul".
O altă sursă istorică la care apelează scepticii este arhimandritul rus Porfirie, ce a fost trimis în secolul al XVII-lea la Ierusalim de către Biserica Ortodoxă Rusă pentru a funda misiunea rusească. În jurnalul pe care l-a ţinut, acesta menţionează că preoţimea din Ierusalim ştia că «miracolul» este de fapt o fraudă. "Un ierodiacon care a intrat în altarul Mormântului atunci când, după cum crede toată lumea, focul sfânt coboară, a văzut oripilat că focul este aprins de la o simplă lampă de icoană care nu se stinge niciodată, şi astfel focul sfânt nu este o minune. El însuşi mi-a spus despre asta azi", a scris Porfirie în jurnalele ce au fost publicate între 1894-1901.
Victoria Clark, corespondenta pentru România a publicaţiei britanice The Observer în anii '90, a scris o carte dedicată miracolului de la Ierusalim, intitulată Holy Fire: The Battle for Christ's Tomb. Jurnalista relatează că în secolul al XIX-lea, clerul ortodox din Ierusalim a dorit să prezinte publicului larg miracolul ca fiind mai degrabă simbolic, însă pierderile financiare şi spirituale au fost considerate prea mari, aşa că ideea a fost abandonată. Nici incidentul grav din 1834, când sute de pelerini au murit călcaţi în picioare de mulţimea strânsă lângă micuţa biserică, nu a schimbat hotărârea clerului.
În 2001, un făclier armean care a luat de multe ori parte la ceremonia de la Ierusalim a dezvăluit pentru The Telegraph secretul Luminii Sfinte. "Nu este niciun miracol. Preoţii greci aduc o lampă - ce a fost folosită în acest scop de 1500 de ani - pentru a aprinde Lumina Sfântă. Pentru pelerinii credincioşi, ce vin din ţări îndepărtate, este un foc din rai, un adevărat miracol. Dar nu şi pentru noi ", a mărturisit el.
Ipoteza unei lămpi cu o vechime de 1500 de ani nu pare a fi prea credibilă. Cea mai plauzibilă explicaţie a fost oferită acum câţiva ani de un specialist grec, care a studiat fenomenul timp de mai mulţi ani.
Fosforul, cheia Luminii Sfinte?
Pentru că Patriarhul nu poate pătrunde cu surse de foc în biserică, fiind controlat de autorităţile israeliene, scepticii au explicat că secretul Luminii Sfinte este ascuns în lumânările pe care acesta le ia cu el în Biserică. Dacă acestea sunt impregnate cu fosfor alb, nu este nevoie de o sursă de foc pentru a le aprinde, deoarece fosforul, în contact cu aerul umed, tinde să ia foc spontan.
Un istoric grec, Michael Kalopoulos, a făcut o demonstraţie în direct la o televiziune din Grecia, arătând cum lumânările folosite de Patriarh se pot aprinde fără a avea nevoie de o sursă de foc. În imaginile se poate observa cum cercetătorul grec înmoaie vârful lumânărilor în fosfor, iar acestea se aprind apoi de la sine.
Pentru a amâna aprinderea flăcărilor, lumânările pot fi apoi înmuiate într-un solvent organic, fosforul urmând să ia contact cu aerul abia după ce acesta se evaporă.
Calităţile fosforului erau cunoscute încă din antichitate, spune Kalopoulos, fiind folosit de magicienii din Caldeea în secolul V î.e.n. De asemenea, Strabon descrie folosirea sa de către babilonieni în Geographica, lucrare publicată în anul 23 e.n.

Torah adica cele 5 carti scrise de Moise ce compun Vechiul Testament.